Alte întrebări drept penal, partea generală I (03)
01. Definiţi principiile fundamentale ale dreptului penal
Răspuns: Acele idei directoare care guvernează întreaga materie a dreptului penal, influenţând atât activitatea de elaborare a normelor penale, cât şi cea de aplicare a acestora.
02. Enumeraţi principiile fundamentale ale dreptului penal
Răspuns:
a) principiul legalităţii incriminării şi pedepsei;
b) principiul caracterului personal al răspunderii penale;
c) principiul minimei intervenţii;
d) principiul individualizării;
e) principiul umanismului.
03. Definiţi principiul legalităţii incriminării
Răspuns: Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei presupune că nici o faptă nu poate fi considerată ca infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) şi nicio sancţiune penală nu poate fi aplicată dacă ea nu era prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege).
04. Care sunt implicaţiile principiului legalităţii incriminării?
Răspuns: Sub aspect material, principiul legalităţii impune legiuitorului două obligaţii fundamentale: aceea de a prevedea într-un text de lege faptele considerate ca infracţiuni şi sancţiunile aferente (lex scripta) şi respectiv aceea de a redacta textul legal cu suficientă claritate, pentru ca orice persoană să îşi poată da seama care sunt acţiunile sau inacţiunile ce intră sub incidenţa ei (lex certa). Aspectul formal se referă la obligaţia adoptării normelor penale sub forma legii organice.
05. Ce este imperativul lex stricta?
Răspuns: Acest imperativ limitează, în principiu, sfera dreptului penal la actele normative de forţă egală sau superioară legii organice şi exclude izvoarele nescrise.
06. Ce este imperativul lex certa?
Răspuns: Norma de incriminare trebuie să îndeplinească o condiţie suplimentară, aceea de a fi redactată cu suficientă claritate, astfel încât orice persoană să îşi dea seama dacă o acţiune sau inacţiune intră sub imperiul său.
07. Care sunt cele două reguli esenţiale care decurg pentru judecător din principiul legalităţii incriminării şi pedepsei?
Răspuns:
a) în dreptul penal analogia este interzisă;
b) normele dreptului penal sunt de strictă interpretare.
08. Definiţi analogia
Răspuns: Extinderea aplicării unei norme penale cu privire la o situatie nereglementată expres dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă.
09. În ce constă clauza legală de analogie?
Răspuns: Este vorba despre acele dispoziţii prin care însuşi legiuitorul permite explicit aplicarea unei anumite norme legale care reglementează o anumită ipoteză, “în alte cazuri similare”.
10. Ce sunt clauzele de analogie cu caracter omogen şi care este raportul lor cu principiul legalităţii?
Răspuns: Atunci când situaţiile reglementate de norma legală care conţine şi clauza de analogie au un caracter omogen se consideră că acest mod de reglementare nu contravine principiului legalităţii. Aceasta deoarece prin recurgerea la un astfel de procedeu exemplificativ legiuitorul circumscrie implicit criteriul de determinare al ipotezelor avute în vedere.
11. Ce sunt clauzele de analogie cu caracter eterogen şi care este raportul lor cu principiul legalităţii?
Răspuns: În ipoteza în care însă enumerarea are un caracter eterogen şi, din această cauză, nu permite evidenţierea criteriului utilizat de legiuitor, clauza referitoare la aplicarea normei “în alte situaţii similare" contravine principiului legalităţii, fiind o veritabilă analogie.
12. Ce este analogia în favoarea inculpatului şi care este raportul ei cu principiul legalităţii?
Răspuns: Analogia în favoarea inculpatului (analogia in bonam partem) continuă să facă obiectul unor dispute în literatura de specialitate. Se admite în general că atunci când operează în favoarea inculpatului, clauzele legale de analogie sunt admisibile indiferent de caracterul lor omogen sau eterogen.
13. Care sunt condiţiile de aplicare a analogiei în favoarea inculpatului?
Răspuns:
a) norma legală existentă să nu acopere ipoteza examinată în niciuna dintre interpretările care s-ar putea da termenilor utilizaţi;
b) lacuna în reglementare să nu fie intenţionată, adică să nu fie rezultatul unei alegeri pe care legiuitorul a făcut-o prin reglementarea, cu caracter limitativ, a unor situaţii;
c) norma aplicabilă să nu fie una de excepţie, în acest caz ea fiind de strictă interpretare.
Răspuns: Acele idei directoare care guvernează întreaga materie a dreptului penal, influenţând atât activitatea de elaborare a normelor penale, cât şi cea de aplicare a acestora.
02. Enumeraţi principiile fundamentale ale dreptului penal
Răspuns:
a) principiul legalităţii incriminării şi pedepsei;
b) principiul caracterului personal al răspunderii penale;
c) principiul minimei intervenţii;
d) principiul individualizării;
e) principiul umanismului.
03. Definiţi principiul legalităţii incriminării
Răspuns: Principiul legalităţii incriminării şi pedepsei presupune că nici o faptă nu poate fi considerată ca infracţiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) şi nicio sancţiune penală nu poate fi aplicată dacă ea nu era prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege).
04. Care sunt implicaţiile principiului legalităţii incriminării?
Răspuns: Sub aspect material, principiul legalităţii impune legiuitorului două obligaţii fundamentale: aceea de a prevedea într-un text de lege faptele considerate ca infracţiuni şi sancţiunile aferente (lex scripta) şi respectiv aceea de a redacta textul legal cu suficientă claritate, pentru ca orice persoană să îşi poată da seama care sunt acţiunile sau inacţiunile ce intră sub incidenţa ei (lex certa). Aspectul formal se referă la obligaţia adoptării normelor penale sub forma legii organice.
05. Ce este imperativul lex stricta?
Răspuns: Acest imperativ limitează, în principiu, sfera dreptului penal la actele normative de forţă egală sau superioară legii organice şi exclude izvoarele nescrise.
06. Ce este imperativul lex certa?
Răspuns: Norma de incriminare trebuie să îndeplinească o condiţie suplimentară, aceea de a fi redactată cu suficientă claritate, astfel încât orice persoană să îşi dea seama dacă o acţiune sau inacţiune intră sub imperiul său.
07. Care sunt cele două reguli esenţiale care decurg pentru judecător din principiul legalităţii incriminării şi pedepsei?
Răspuns:
a) în dreptul penal analogia este interzisă;
b) normele dreptului penal sunt de strictă interpretare.
08. Definiţi analogia
Răspuns: Extinderea aplicării unei norme penale cu privire la o situatie nereglementată expres dar care este asemănătoare cu cea descrisă de norma respectivă.
09. În ce constă clauza legală de analogie?
Răspuns: Este vorba despre acele dispoziţii prin care însuşi legiuitorul permite explicit aplicarea unei anumite norme legale care reglementează o anumită ipoteză, “în alte cazuri similare”.
10. Ce sunt clauzele de analogie cu caracter omogen şi care este raportul lor cu principiul legalităţii?
Răspuns: Atunci când situaţiile reglementate de norma legală care conţine şi clauza de analogie au un caracter omogen se consideră că acest mod de reglementare nu contravine principiului legalităţii. Aceasta deoarece prin recurgerea la un astfel de procedeu exemplificativ legiuitorul circumscrie implicit criteriul de determinare al ipotezelor avute în vedere.
11. Ce sunt clauzele de analogie cu caracter eterogen şi care este raportul lor cu principiul legalităţii?
Răspuns: În ipoteza în care însă enumerarea are un caracter eterogen şi, din această cauză, nu permite evidenţierea criteriului utilizat de legiuitor, clauza referitoare la aplicarea normei “în alte situaţii similare" contravine principiului legalităţii, fiind o veritabilă analogie.
12. Ce este analogia în favoarea inculpatului şi care este raportul ei cu principiul legalităţii?
Răspuns: Analogia în favoarea inculpatului (analogia in bonam partem) continuă să facă obiectul unor dispute în literatura de specialitate. Se admite în general că atunci când operează în favoarea inculpatului, clauzele legale de analogie sunt admisibile indiferent de caracterul lor omogen sau eterogen.
13. Care sunt condiţiile de aplicare a analogiei în favoarea inculpatului?
Răspuns:
a) norma legală existentă să nu acopere ipoteza examinată în niciuna dintre interpretările care s-ar putea da termenilor utilizaţi;
b) lacuna în reglementare să nu fie intenţionată, adică să nu fie rezultatul unei alegeri pe care legiuitorul a făcut-o prin reglementarea, cu caracter limitativ, a unor situaţii;
c) norma aplicabilă să nu fie una de excepţie, în acest caz ea fiind de strictă interpretare.
Trimiteți un comentariu