Alte întrebări drept penal, partea generală I (01)
01. Definiţi dreptul penal
Răspuns: Un ansamblu de norme juridice drept public prin care sunt reglementate faptele ce constituie infracţiuni precum şi condiţiile şi consecinţele angajării răspunderii în cazul comiterii acestor fapte.
02. Ce se înţelege prin funcţiile dreptului penal?
Răspuns: Prin funcţiile dreptului penal înţelegem rolul pe care acesta, o dată configurat pe baza principiilor sale fundamentale, trebuie să îl îndeplinească în societate.
03. Enumeraţi funcţiile dreptului penal
Răspuns:
a) funcţia protectoare;
b) funcţia educativă.
04. Ce este funcţia protectoare a dreptului penal?
Răspuns: Dreptul penal protejează întâi de toate valorile sociale fundamentale ale vieţii în societate, dar în acelaşi timp, asigură o protecţie a individului infractor împotriva unor reacţii disproporţionate sau abuzive ale puterii de stat.
05. Care sunt aspectele pe care le presupune protecţia valorilor sociale realizată de dreptul penal?
Răspuns: Aspectul preventiv – prevenirea faptelor care pot aduce atingere valorilor ocrotite, şi respectiv aspectul represiv – sancţionarea persoanelor care au comis asemenea fapte.
06. Ce este funcţia educativă a dreptului penal?
Răspuns: Această funcţie se realizează prin sedimentarea în timp în conştiinţa socială a importanţei valorilor sociale ocrotite şi prin motivarea membrilor societăţii în sensul respectării unei anumite dispoziţii legale, dincolo de ameninţarea unei sancţiuni penale.
07. Enumeraţi caracterele dreptului penal
Răspuns:
a) caracterul de drept public;
b) caracterul autonom;
c) caracterul subsidiar;
d) caracterul selectiv.
08. Care sunt argumentele în favoarea caracterului de drept public al dreptului penal?
Răspuns:
a) valorile sociale apărate de dreptul penal sunt de interes public;
b) raporturile de drept penal se stabilesc întotdeauna între Stat şi o persoană fizică, nefiind raporturi stabilite între particulari;
c) dreptul de a stabili care fapte constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile este un drept exclusiv al Statului;
d) titularul dreptului de a trage la răspundere penală o persoană este statul.
09. Care sunt cele trei elemente care definesc autonomia dreptului penal?
Răspuns:
a) autonomia normativă;
b) autonomia conceptuală;
c) autonomia procedurală.
10. În ce constă autonomia normativă a dreptului penal?
Răspuns: Aptitudinea dreptului penal de a crea el însuşi norme de conduită, fără a se limita la sancţionarea încălcării normelor impuse de alte ramuri de drept.
11. În ce constă autonomia conceptuală a dreptului penal?
Răspuns: Dreptul penal nu este ţinut de sensul pe care anumiţi termeni îl au în contextul ramurilor de drept din care sunt preluaţi, ci poate conferi un alt sens acestor noţiuni.
12. În ce constă autonomia procedurală a dreptului penal?
Răspuns: Procesul penal se bucură de regulă de o independenţă completă în raport de procedurile nepenale în care s-ar statua asupra aceloraşi fapte.
13. În ce constă caracterul subsidiar al dreptului penal?
Răspuns: Caracterul subsidiar al dreptului penal implică obligaţia legiuitorului de a recurge la mijloacele specifice acestei ramuri doar atunci când valoarea socială nu poate fi eficient protejată prin sancţiunile edictate de alte ramuri, mai puţin restrictive în privinţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
14. Care sunt cele trei elemente care reliefează caracterul selectiv al dreptului penal?
Răspuns:
a) dreptul penal nu protejează valoarea socială împotriva oricăror atingeri, ci doar împotriva anumitor conduite specifice, susceptibile să o lezeze;
b) sfera acţiunilor relevante pentru dreptul penal este mult mai restrânsă în raport de cea a faptelor considerate ilicite în raport de normele altor ramuri de drept;
c) acţiunile considerate ca reprobabile exclusiv din punct de vedere moral, care nu afectează ordinea publică sau terţii, rămân de regulă în afara cadrului de sancţionare al dreptului penal.
Răspuns: Un ansamblu de norme juridice drept public prin care sunt reglementate faptele ce constituie infracţiuni precum şi condiţiile şi consecinţele angajării răspunderii în cazul comiterii acestor fapte.
02. Ce se înţelege prin funcţiile dreptului penal?
Răspuns: Prin funcţiile dreptului penal înţelegem rolul pe care acesta, o dată configurat pe baza principiilor sale fundamentale, trebuie să îl îndeplinească în societate.
03. Enumeraţi funcţiile dreptului penal
Răspuns:
a) funcţia protectoare;
b) funcţia educativă.
04. Ce este funcţia protectoare a dreptului penal?
Răspuns: Dreptul penal protejează întâi de toate valorile sociale fundamentale ale vieţii în societate, dar în acelaşi timp, asigură o protecţie a individului infractor împotriva unor reacţii disproporţionate sau abuzive ale puterii de stat.
05. Care sunt aspectele pe care le presupune protecţia valorilor sociale realizată de dreptul penal?
Răspuns: Aspectul preventiv – prevenirea faptelor care pot aduce atingere valorilor ocrotite, şi respectiv aspectul represiv – sancţionarea persoanelor care au comis asemenea fapte.
06. Ce este funcţia educativă a dreptului penal?
Răspuns: Această funcţie se realizează prin sedimentarea în timp în conştiinţa socială a importanţei valorilor sociale ocrotite şi prin motivarea membrilor societăţii în sensul respectării unei anumite dispoziţii legale, dincolo de ameninţarea unei sancţiuni penale.
07. Enumeraţi caracterele dreptului penal
Răspuns:
a) caracterul de drept public;
b) caracterul autonom;
c) caracterul subsidiar;
d) caracterul selectiv.
08. Care sunt argumentele în favoarea caracterului de drept public al dreptului penal?
Răspuns:
a) valorile sociale apărate de dreptul penal sunt de interes public;
b) raporturile de drept penal se stabilesc întotdeauna între Stat şi o persoană fizică, nefiind raporturi stabilite între particulari;
c) dreptul de a stabili care fapte constituie infracţiuni şi sancţiunile aplicabile este un drept exclusiv al Statului;
d) titularul dreptului de a trage la răspundere penală o persoană este statul.
09. Care sunt cele trei elemente care definesc autonomia dreptului penal?
Răspuns:
a) autonomia normativă;
b) autonomia conceptuală;
c) autonomia procedurală.
10. În ce constă autonomia normativă a dreptului penal?
Răspuns: Aptitudinea dreptului penal de a crea el însuşi norme de conduită, fără a se limita la sancţionarea încălcării normelor impuse de alte ramuri de drept.
11. În ce constă autonomia conceptuală a dreptului penal?
Răspuns: Dreptul penal nu este ţinut de sensul pe care anumiţi termeni îl au în contextul ramurilor de drept din care sunt preluaţi, ci poate conferi un alt sens acestor noţiuni.
12. În ce constă autonomia procedurală a dreptului penal?
Răspuns: Procesul penal se bucură de regulă de o independenţă completă în raport de procedurile nepenale în care s-ar statua asupra aceloraşi fapte.
13. În ce constă caracterul subsidiar al dreptului penal?
Răspuns: Caracterul subsidiar al dreptului penal implică obligaţia legiuitorului de a recurge la mijloacele specifice acestei ramuri doar atunci când valoarea socială nu poate fi eficient protejată prin sancţiunile edictate de alte ramuri, mai puţin restrictive în privinţa drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
14. Care sunt cele trei elemente care reliefează caracterul selectiv al dreptului penal?
Răspuns:
a) dreptul penal nu protejează valoarea socială împotriva oricăror atingeri, ci doar împotriva anumitor conduite specifice, susceptibile să o lezeze;
b) sfera acţiunilor relevante pentru dreptul penal este mult mai restrânsă în raport de cea a faptelor considerate ilicite în raport de normele altor ramuri de drept;
c) acţiunile considerate ca reprobabile exclusiv din punct de vedere moral, care nu afectează ordinea publică sau terţii, rămân de regulă în afara cadrului de sancţionare al dreptului penal.
Trimiteți un comentariu