Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (21)
01. Care este fundamentarea răspunderii părinţilor pentru fapta copiilor minori?
Răspuns: Se consideră că este justificat şi echitabil să se acorde protecţie victimei prejudiciului, instituindu-se o răspundere adecvată a părinţilor pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii comise de copiii lor minori, care, aproape în unanimitatea cazurilor, nu ar avea posibilitatea materială să acopere pagubele pe care le-au cauzat. Se porneşte de la constatarea că există o relaţie cauzală între felul de îndeplinire a îndatoririlor părinteşti şi faptele copiilor minori.
02. Care sunt prezumţiile declanşate în privinţa părinţilor în cadrul răspunderii lor pentru fapta copiilor minori?
Răspuns:
a) prezumţia că în exercitarea îndatoririlor ce le reveneau faţă de copilul minor au existat abateri care, prin rezultatul lor final – prejudiciul – s-au definit ca fiind adevărate acţiuni ori omisiuni ilicite, de natură să le angajeze răspunderea pentru fapta minorului;
b) prezumţia de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor ce le reveneau şi comiterea de către minor a faptei ilicite, cauzatoare de prejudiciu;
c) prezumţia culpei părinţilor, de obicei în forma neglijenţei, în îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor pe care le aveau.
Prezumţiile care stau la baza răspunderii sunt prezumţii legale cu caracter relativ, care pot fi deci înlăturate prin proba contrarie. Prin această probă părinţii trebuie să dovedească împrejurarea "că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil" (art. 1000 alin. 5 C.civ.).
03. Tipul de filiaţie are vreo implicaţie în răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori?
Răspuns: Nu.
04. Enumeraţi condiţiile care trebuie întrunite pentru răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori
Răspuns:
a) prejudiciul;
b) fapta ilicită;
c) raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu;
d) vinovăţia.
05. Care sunt elementele pe care trebuie să le dovedească victima prejudiciului?
Răspuns:
a) existenţa prejudiciului;
b) existenţa faptei ilicite a minorului;
c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a minorului şi prejudiciu.
06. Pentru angajarea răspunderii părinţilor pentru fapta copiilor minori se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernământ?
Răspuns: Nu. În ipoteza în care minorul era lipsit de discernământ, numai părinţii vor răspunde. Dacă minorul a avut discernământ la momentul săvârşirii faptei ilicite, victima are latitudinea de a trage la răspundere fie pe minor – singur -, fie pe părinţi – singuri -, fie deopotrivă pe minor şi pe părinţi.
07. În ce constă răspunderea profesorilor şi a meşteşugarilor pentru prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor?
Răspuns: Aceştia răspund ca şi părinţii pentru perioada în care minorii "se găsesc sub a lor priveghere". Ca şi răspunderea părinţilor, şi aceasta poate fi înlăturată dacă profesorii ori meşteşugarii "probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil" (art. 1000 alin. 5 C.civ.).
08. Care este raportul dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea profesorilor şi a meşteşugarilor?
Răspuns: Faţă de celelalte feluri de răspundere pentru fapta altuia, răspunderea părinţilor este o răspundere cu caracter general. Comparativ cu aceasta, cea prevăzută pentru profesor ori meşteşugar - fiind mărginită, în timp, numai la perioada în care elevul sau ucenicul se află sub supravegherea lui - apare ca fiind o răspundere specială.
Răspunderea specială va putea înlătura răspunderea generală numai în măsura în care răspunderea specială funcţionează efectiv, în sensul că prezumţiile bazate pe lipsa de supraveghere din partea profesorului ori meşteşugarului nu au fost înlăturate.
De îndată însă ce profesorul ori meşteşugarul va face dovada, admisă de lege, că, deşi şi-a îndeplinit cu toată stricteţea îndatorirea de supraveghere, totuşi „nu a putut împiedica faptul prejudiciabil”, în mod automat răspunderea părinţilor întemeiată nu numai pe lipsa de supraveghere, dar şi pe carenţele în educaţie ori creştere, redevine activă şi trece pe primul plan.
09. Care este corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea comitenţilor pentru fapta prepuşilor?
Răspuns: Comitenţii răspund pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încerdinţat. Spre deosebire de situaţia părinţilor, a profesorului ori a meşteşugarului, pentru comitenţi nu mai este prevăzută posibilitate a de a fi apăraţi de răspundere dacă probează că nu au putut împieidca faptul prejudiciabil.
Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi cea a comitenţilor poate fi pusă în discuţie numai în ipoteza în care prepusul este minor. Doctrina şi practica juridică consideră că răspunderea comitentului înlătură definitiv răspunderea părinţilor.
10. Enumeraţi prezumţiile deduse din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de către elev sau ucenic
Răspuns:
a) prezumţia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod corespunzător;
b) prezumţia de cauzalitate dintre neîndeplinirea acestei îndatoriri şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;
c) prezumţia vinei profesorului ori meşteşugarului în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi revenea.
11. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le dovedească victima prejudiciului pentru a antrena răspunderea institutorului şi meşteşugarului?
Răspuns:
a) existenţa prejudiciului;
b) existenţa faptei ilicite a elevului ori ucenicului;
c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu;
d) în principiu, existenţa vinei elevului ori a ucenicului.
Răspuns: Se consideră că este justificat şi echitabil să se acorde protecţie victimei prejudiciului, instituindu-se o răspundere adecvată a părinţilor pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii comise de copiii lor minori, care, aproape în unanimitatea cazurilor, nu ar avea posibilitatea materială să acopere pagubele pe care le-au cauzat. Se porneşte de la constatarea că există o relaţie cauzală între felul de îndeplinire a îndatoririlor părinteşti şi faptele copiilor minori.
02. Care sunt prezumţiile declanşate în privinţa părinţilor în cadrul răspunderii lor pentru fapta copiilor minori?
Răspuns:
a) prezumţia că în exercitarea îndatoririlor ce le reveneau faţă de copilul minor au existat abateri care, prin rezultatul lor final – prejudiciul – s-au definit ca fiind adevărate acţiuni ori omisiuni ilicite, de natură să le angajeze răspunderea pentru fapta minorului;
b) prezumţia de cauzalitate între neîndeplinirea îndatoririlor ce le reveneau şi comiterea de către minor a faptei ilicite, cauzatoare de prejudiciu;
c) prezumţia culpei părinţilor, de obicei în forma neglijenţei, în îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor pe care le aveau.
Prezumţiile care stau la baza răspunderii sunt prezumţii legale cu caracter relativ, care pot fi deci înlăturate prin proba contrarie. Prin această probă părinţii trebuie să dovedească împrejurarea "că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil" (art. 1000 alin. 5 C.civ.).
03. Tipul de filiaţie are vreo implicaţie în răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori?
Răspuns: Nu.
04. Enumeraţi condiţiile care trebuie întrunite pentru răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor minori
Răspuns:
a) prejudiciul;
b) fapta ilicită;
c) raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu;
d) vinovăţia.
05. Care sunt elementele pe care trebuie să le dovedească victima prejudiciului?
Răspuns:
a) existenţa prejudiciului;
b) existenţa faptei ilicite a minorului;
c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a minorului şi prejudiciu.
06. Pentru angajarea răspunderii părinţilor pentru fapta copiilor minori se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernământ?
Răspuns: Nu. În ipoteza în care minorul era lipsit de discernământ, numai părinţii vor răspunde. Dacă minorul a avut discernământ la momentul săvârşirii faptei ilicite, victima are latitudinea de a trage la răspundere fie pe minor – singur -, fie pe părinţi – singuri -, fie deopotrivă pe minor şi pe părinţi.
07. În ce constă răspunderea profesorilor şi a meşteşugarilor pentru prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor?
Răspuns: Aceştia răspund ca şi părinţii pentru perioada în care minorii "se găsesc sub a lor priveghere". Ca şi răspunderea părinţilor, şi aceasta poate fi înlăturată dacă profesorii ori meşteşugarii "probează că n-au putut împiedica faptul prejudiciabil" (art. 1000 alin. 5 C.civ.).
08. Care este raportul dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea profesorilor şi a meşteşugarilor?
Răspuns: Faţă de celelalte feluri de răspundere pentru fapta altuia, răspunderea părinţilor este o răspundere cu caracter general. Comparativ cu aceasta, cea prevăzută pentru profesor ori meşteşugar - fiind mărginită, în timp, numai la perioada în care elevul sau ucenicul se află sub supravegherea lui - apare ca fiind o răspundere specială.
Răspunderea specială va putea înlătura răspunderea generală numai în măsura în care răspunderea specială funcţionează efectiv, în sensul că prezumţiile bazate pe lipsa de supraveghere din partea profesorului ori meşteşugarului nu au fost înlăturate.
De îndată însă ce profesorul ori meşteşugarul va face dovada, admisă de lege, că, deşi şi-a îndeplinit cu toată stricteţea îndatorirea de supraveghere, totuşi „nu a putut împiedica faptul prejudiciabil”, în mod automat răspunderea părinţilor întemeiată nu numai pe lipsa de supraveghere, dar şi pe carenţele în educaţie ori creştere, redevine activă şi trece pe primul plan.
09. Care este corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea comitenţilor pentru fapta prepuşilor?
Răspuns: Comitenţii răspund pentru prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încerdinţat. Spre deosebire de situaţia părinţilor, a profesorului ori a meşteşugarului, pentru comitenţi nu mai este prevăzută posibilitate a de a fi apăraţi de răspundere dacă probează că nu au putut împieidca faptul prejudiciabil.
Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi cea a comitenţilor poate fi pusă în discuţie numai în ipoteza în care prepusul este minor. Doctrina şi practica juridică consideră că răspunderea comitentului înlătură definitiv răspunderea părinţilor.
10. Enumeraţi prezumţiile deduse din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de către elev sau ucenic
Răspuns:
a) prezumţia că îndatorirea de supraveghere nu a fost îndeplinită în mod corespunzător;
b) prezumţia de cauzalitate dintre neîndeplinirea acestei îndatoriri şi săvârşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;
c) prezumţia vinei profesorului ori meşteşugarului în îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririi ce îi revenea.
11. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le dovedească victima prejudiciului pentru a antrena răspunderea institutorului şi meşteşugarului?
Răspuns:
a) existenţa prejudiciului;
b) existenţa faptei ilicite a elevului ori ucenicului;
c) existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu;
d) în principiu, existenţa vinei elevului ori a ucenicului.
Trimiteți un comentariu