Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (20)
01. Definiţi vinovăţia
Răspuns: Reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârşirii acesteia, faţă de faptă şi urmările acesteia.
Vinovăţia presupune întotdeauna, şi indiferent de forma ei, un anumit nivel de cunoaştere, de conştiinţă a semnificaţiei sociale a faptelor şi a urmărilor eventuale ale acestora.
02. Enumeraţi factorii care înlătură caracterul vinovat al faptei
Răspuns:
a) fapta victimei înseşi;
b) fapta unei terţe persoane, pentru care cel care acţionează nu este ţinut a răspunde;
c) cazul fortuit;
d) cazul de forţă majoră.
03. Comparaţi sfera vinovăţiei penale cu sfera vinovăţiei civile
Răspuns: În cadrul vinovăţiei penale locul principal îl ocupă vinovăţia în forma intenţiei (art. 19, C.pen.), în cadrul răspunderii civile, de ecle mai multe ori, vinovăţia îmbracă forma culpei (imprudenţă, neglijenţă).
Sub aspectul gravităţii vinovăţiei, chiar în acele cazuri în care răspunderea penală este angajată pentru culpă (imprudenţă, neglijenţă), rigoarea legii penale reţine aceste forme ale vinovăţiei numai atunci când ele prezintă un anumit grad, mai înalt, de gravitate. Răspunderea civilă delictuală este angajată chiar pentru culpa cea mai uşoară.
În materia răspunderii civile întâlnim unele cazuri de răspundere pentru fapta altei persoane, răspundere întemeiată pe o prezumţie legală de vinovăţie, situaţie care nu se întâlneşte în materia răspunderii penale.
04. Cui îi revine sarcina probei elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie?
Răspuns: Victima prejudiciului va trebui să facă dovada atât a prejudiciului, cât şi a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei. Orice mijloc de probă este admisibil, deci inclusiv proba cu martori.
Ceea ce este posibil de dovedit şi ceea ce se cere victimei să dovedească sunt numai elementele exterioare de comportament, fapta autorului, caracterul ilicit obiectiv al acestei fapte, legătura de cauzalitate dintre această faptă şi prejudiciu, eventualele circumstanţe de loc şi de timp, cele de ordin personal ale autorului faptei - nedibăcia cu care a acţionat, comportarea anterioară ori posterioară, grabă, încălcarea unor reguli obişnuite de comportament şi altele asemenea.
05. De câte feluri poate fi răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice?
Răspuns:
a) răspundere pentru fapta proprie;
b) răspundere pentru fapta altuia (de regulă în calitate de comitent, pentru faptele prepuşilor);
c) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucrurile, edificiile ori animalele care îi aparţin.
06. În ce ipoteză va fi angajată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie în cazul persoanei juridice?
Răspuns: Ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine, vor fi săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Fapta ilicită trebuie să fi fost săvârşită de către organele persoanei juridice cu prilejul exercitării funcţiei lor, aceasta înseamnă că fapta trebuie să se afle într-o conexiune necesară cu funcţia respectivă, chair dacă au fost depăşite limitele legale ale funcţiei.
Dacă fapta nu a fost săvârşită de către organele persoanei juridice, ci de către un reprezentant al acesteia, cu prilejul exercitării atribuţiilor ce i-au fost încredinţate, răspunderea civilă a persoanei juridice va fi angajată, însă nu ca o răspundere pentru fapta proprie, ci ca o răspundere pentru fapta altuia.
07. Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice elimină răspunderea civilă delictuală a persoanelor fizice care intră în componenţa organelor persoanei juridice?
Răspuns: Nu, acestea din urmă poartă o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspundere care funcţionează atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de victima prejudiciului.
Victima prejudiciului poate, la alegerea sa, să cheme în judecată pentru despăgubiri: fie persoana juridică, singură; fie persoana juridică în solidar cu persoanele fizice care, acţionând ca organe ale persoanei juridice, au săvârşit fapta ilicită; fie numai aceste persoane fizice.
Persoana juridică, plătind despăgubirile, are dreptul să se întoarcă, printr-o acţiune în regres, împotriva persoanelor fizice din componenţa organelor de conducere, care au săvârşit fapta ilicită.
Răspuns: Reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârşirii acesteia, faţă de faptă şi urmările acesteia.
Vinovăţia presupune întotdeauna, şi indiferent de forma ei, un anumit nivel de cunoaştere, de conştiinţă a semnificaţiei sociale a faptelor şi a urmărilor eventuale ale acestora.
02. Enumeraţi factorii care înlătură caracterul vinovat al faptei
Răspuns:
a) fapta victimei înseşi;
b) fapta unei terţe persoane, pentru care cel care acţionează nu este ţinut a răspunde;
c) cazul fortuit;
d) cazul de forţă majoră.
03. Comparaţi sfera vinovăţiei penale cu sfera vinovăţiei civile
Răspuns: În cadrul vinovăţiei penale locul principal îl ocupă vinovăţia în forma intenţiei (art. 19, C.pen.), în cadrul răspunderii civile, de ecle mai multe ori, vinovăţia îmbracă forma culpei (imprudenţă, neglijenţă).
Sub aspectul gravităţii vinovăţiei, chiar în acele cazuri în care răspunderea penală este angajată pentru culpă (imprudenţă, neglijenţă), rigoarea legii penale reţine aceste forme ale vinovăţiei numai atunci când ele prezintă un anumit grad, mai înalt, de gravitate. Răspunderea civilă delictuală este angajată chiar pentru culpa cea mai uşoară.
În materia răspunderii civile întâlnim unele cazuri de răspundere pentru fapta altei persoane, răspundere întemeiată pe o prezumţie legală de vinovăţie, situaţie care nu se întâlneşte în materia răspunderii penale.
04. Cui îi revine sarcina probei elementelor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie?
Răspuns: Victima prejudiciului va trebui să facă dovada atât a prejudiciului, cât şi a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi a vinovăţiei. Orice mijloc de probă este admisibil, deci inclusiv proba cu martori.
Ceea ce este posibil de dovedit şi ceea ce se cere victimei să dovedească sunt numai elementele exterioare de comportament, fapta autorului, caracterul ilicit obiectiv al acestei fapte, legătura de cauzalitate dintre această faptă şi prejudiciu, eventualele circumstanţe de loc şi de timp, cele de ordin personal ale autorului faptei - nedibăcia cu care a acţionat, comportarea anterioară ori posterioară, grabă, încălcarea unor reguli obişnuite de comportament şi altele asemenea.
05. De câte feluri poate fi răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice?
Răspuns:
a) răspundere pentru fapta proprie;
b) răspundere pentru fapta altuia (de regulă în calitate de comitent, pentru faptele prepuşilor);
c) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucrurile, edificiile ori animalele care îi aparţin.
06. În ce ipoteză va fi angajată răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie în cazul persoanei juridice?
Răspuns: Ori de câte ori organele acesteia, cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine, vor fi săvârşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Fapta ilicită trebuie să fi fost săvârşită de către organele persoanei juridice cu prilejul exercitării funcţiei lor, aceasta înseamnă că fapta trebuie să se afle într-o conexiune necesară cu funcţia respectivă, chair dacă au fost depăşite limitele legale ale funcţiei.
Dacă fapta nu a fost săvârşită de către organele persoanei juridice, ci de către un reprezentant al acesteia, cu prilejul exercitării atribuţiilor ce i-au fost încredinţate, răspunderea civilă a persoanei juridice va fi angajată, însă nu ca o răspundere pentru fapta proprie, ci ca o răspundere pentru fapta altuia.
07. Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice elimină răspunderea civilă delictuală a persoanelor fizice care intră în componenţa organelor persoanei juridice?
Răspuns: Nu, acestea din urmă poartă o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii, răspundere care funcţionează atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de victima prejudiciului.
Victima prejudiciului poate, la alegerea sa, să cheme în judecată pentru despăgubiri: fie persoana juridică, singură; fie persoana juridică în solidar cu persoanele fizice care, acţionând ca organe ale persoanei juridice, au săvârşit fapta ilicită; fie numai aceste persoane fizice.
Persoana juridică, plătind despăgubirile, are dreptul să se întoarcă, printr-o acţiune în regres, împotriva persoanelor fizice din componenţa organelor de conducere, care au săvârşit fapta ilicită.
Trimiteți un comentariu