Întrebări şi răspunsuri dreptul muncii (III)
01. Prin ce elemente puteţi determina corect felul muncii?
Răspuns:
a) Ocupaţia reprezintă o activitate utilă ce asigură prestatorului un venit (în bani sau în natură) care să-i asigure, de regulă, sursa de existenţă. Ocupaţia se exercită prin îndeplinirea unei profesii, meserii sau funcţii;
b) Profesia reprezintă specialitatea determinată de nivelul studiilor efectuate. Nu întotdeauna ocupaţia unei persoane este în strânsă concordanţă cu profesia sa.
c) Meseria este un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare sau/şi practică necesare desfăşurării unei activităţi specifice de prestări de servicii sau transformare şi prelucrare a obiectelor muncii;
d) Funcţia este activitatea desfăşurată de o persoană în cadrul unei ierarhii funcţionale de conducere sau de execuţie. Funcţiile pot fi de conducere – cele ce conferă drepturi de decizie şi comandă – şi funcţii de execuţie prin care se pun în practică ordinele superiorilor ierarhici. Este importantă distincţia între funcţiile de conducere şi de execuţie prin prisma existenţei unui regim juridic diferit. Funcţia nu trebuie confundată cu postul deoarece aceleiaşi funcţii îi pot corespunde mai multe posturi. Deşi postul nu reprezintă un element esenţial al contractului individual de muncă el are importanţă în concretizarea felului muncii, fapt ce rezultă din însăşi fişa postului. Art.17 din Codul muncii, la lit.d şi e precizează că în cadrul obligaţiei de informare angajatorul trebuie să comunice candidatului funcţia, ocupaţia, atribuţiile postului, cu riscurile specifice.
02. În ce condiţii poate un angajat să nu execute, fără a fi tras la răspundere, un ordin legal de serviciu?
Răspuns: Numai în situaţia în care contractul de muncă prevede o clauză de conştiinţă.
03. Când poate deveni ilicită o clauză de neconcurenţă?
Răspuns: Atunci când ar avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei sau interzicerea încheierii oricărui contract de muncă cu orice fel de angajator.
Răspuns:
a) Ocupaţia reprezintă o activitate utilă ce asigură prestatorului un venit (în bani sau în natură) care să-i asigure, de regulă, sursa de existenţă. Ocupaţia se exercită prin îndeplinirea unei profesii, meserii sau funcţii;
b) Profesia reprezintă specialitatea determinată de nivelul studiilor efectuate. Nu întotdeauna ocupaţia unei persoane este în strânsă concordanţă cu profesia sa.
c) Meseria este un complex de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare sau/şi practică necesare desfăşurării unei activităţi specifice de prestări de servicii sau transformare şi prelucrare a obiectelor muncii;
d) Funcţia este activitatea desfăşurată de o persoană în cadrul unei ierarhii funcţionale de conducere sau de execuţie. Funcţiile pot fi de conducere – cele ce conferă drepturi de decizie şi comandă – şi funcţii de execuţie prin care se pun în practică ordinele superiorilor ierarhici. Este importantă distincţia între funcţiile de conducere şi de execuţie prin prisma existenţei unui regim juridic diferit. Funcţia nu trebuie confundată cu postul deoarece aceleiaşi funcţii îi pot corespunde mai multe posturi. Deşi postul nu reprezintă un element esenţial al contractului individual de muncă el are importanţă în concretizarea felului muncii, fapt ce rezultă din însăşi fişa postului. Art.17 din Codul muncii, la lit.d şi e precizează că în cadrul obligaţiei de informare angajatorul trebuie să comunice candidatului funcţia, ocupaţia, atribuţiile postului, cu riscurile specifice.
02. În ce condiţii poate un angajat să nu execute, fără a fi tras la răspundere, un ordin legal de serviciu?
Răspuns: Numai în situaţia în care contractul de muncă prevede o clauză de conştiinţă.
03. Când poate deveni ilicită o clauză de neconcurenţă?
Răspuns: Atunci când ar avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei sau interzicerea încheierii oricărui contract de muncă cu orice fel de angajator.
Trimiteți un comentariu