Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (24)
01. Care este locul plăţii?
Răspuns: Plata trebuie efectuată la locul cuvenit de părţi. Dacă părţile nu au stabilit locul plăţii, Codul civil prevede ca ea să se efectueze la domiciliul debitorului (plata este cherabilă). Dacă plăţile au convenit ca plata să se facă la domiciliul creditorului, atunci este portabilă.
02. Cine face cheltuielile pentru efectuarea plăţii?
Răspuns: Sunt în sarcina debitorului.
03. În câte moduri se poate face imputaţia plăţii?
Răspuns:
a) prin acordul părţilor;
b) numai de una din părţi (fie numai de debitor, fie numai de creditor);
c) prin dispunerea legii.
04. Care sunt principiile de care trebuie să ţină cont debitorul atunci când trebuie să decidă asupra cărei obligaţii se impută plata?
Răspuns:
a) plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie, în caz contrar s-ar face o plată parţială, încălcându-se principiul indivizibilităţii plăţii;
b) dacă debitorul are o obligaţie exigibilă şi alta neexigibilă nu poate face imputaţia asupra obligaţiei nescadente, deoarece s-ar face o plată anticipată;
c) când creanţa este producătoare de dobânzi şi creditorul datorează şi suma împrumutată şi dobânzi, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor, afară de cazul în care creditorul ar fi de acord ca ea să se impute mai întâi asupra capitalului.
05. Care sunt regulile înscrise în Codul civil atunci când niciuna dintre părţi nu a făcut imputaţia?
Răspuns:
a) dacă o datorie este scadentă şi alta nescadentă, plata se impută asupra celei scadente, chiar dacă debitorul avea mai mare interes s-o stingă pe cealaltă;
b) dacă toate datoriile au ajuns la scadenţă, imputaţia se va face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor, adică una pe care le avea mai mare interes s-o stingă (ex: cea producătoare de dobânzi mai mari);
c) dacă toate datoriile sunt scadente şi deopotrivă de oneroase, imputaţia se va face asupra celei mai vechi dintre ele;
d) dacă datoriile sunt scadente, deopotrivă de oneroase şi au aceeaşi vechime, plata se va imputa proporţional asupra fiecăreia dintre ele.
06. Cine are sarcina probei plăţii?
Răspuns: Creditorul care pretinde executarea unei obligaţii trebuie să dovedească existenţa ei. În măsura în care pretinde stingerea ei prin plată, debitorul va trebui să dovedească tocmai faptul efectuării plăţii.
07. Care este procedura juridică prin care debitorul se poate libera de obligaţia plăţii în situaţia în care creditorul refuză plata?
Răspuns: Oferta reală urmată de consemnaţiune. În ipoteza în care creanţa nu prevede un termen în favoarea creditorului, iar acesta refuză a primi plata, debitorul poate să-i facă oferta reală, somându-l prin intermediul executorului judecătoresc să primească plata al cărei obiect îl ţine la dispoziţia creditorului.
Dacă creditorul primeşte plata astfel oferită, debitorul va fi liberat, situaţie ce se va consemna într-un proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc. Dacă însă el refuză în continuare plata, debitorul poate consemna lucrul la dispoziţia creditorului.
08. Care este soluţia aflată la dispoziţia creditorului dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia?
Răspuns: Executarea silită.
09. Cum se face executarea silită?
Răspuns: În principiu tot în natură, caz în care este o plată silită. Numai când executarea în natură a obligaţiei nu mai este posibilă se trece la executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de despăgubiri creditorului pentru prejudiciul pe care îl încearcă datorită neexecutării în natură a obligaţiei.
10. Care sunt obligaţiile care nu pot fi executate silit?
Răspuns: Acelea care presupun, în mod necesar, o participare strict personală din partea debitorului, întrucât aceasta ar constitui o restrângere a libertăţii sale personale.
Răspuns: Plata trebuie efectuată la locul cuvenit de părţi. Dacă părţile nu au stabilit locul plăţii, Codul civil prevede ca ea să se efectueze la domiciliul debitorului (plata este cherabilă). Dacă plăţile au convenit ca plata să se facă la domiciliul creditorului, atunci este portabilă.
02. Cine face cheltuielile pentru efectuarea plăţii?
Răspuns: Sunt în sarcina debitorului.
03. În câte moduri se poate face imputaţia plăţii?
Răspuns:
a) prin acordul părţilor;
b) numai de una din părţi (fie numai de debitor, fie numai de creditor);
c) prin dispunerea legii.
04. Care sunt principiile de care trebuie să ţină cont debitorul atunci când trebuie să decidă asupra cărei obligaţii se impută plata?
Răspuns:
a) plata trebuie să fie suficientă pentru a stinge întreaga datorie, în caz contrar s-ar face o plată parţială, încălcându-se principiul indivizibilităţii plăţii;
b) dacă debitorul are o obligaţie exigibilă şi alta neexigibilă nu poate face imputaţia asupra obligaţiei nescadente, deoarece s-ar face o plată anticipată;
c) când creanţa este producătoare de dobânzi şi creditorul datorează şi suma împrumutată şi dobânzi, plata se impută mai întâi asupra dobânzilor, afară de cazul în care creditorul ar fi de acord ca ea să se impute mai întâi asupra capitalului.
05. Care sunt regulile înscrise în Codul civil atunci când niciuna dintre părţi nu a făcut imputaţia?
Răspuns:
a) dacă o datorie este scadentă şi alta nescadentă, plata se impută asupra celei scadente, chiar dacă debitorul avea mai mare interes s-o stingă pe cealaltă;
b) dacă toate datoriile au ajuns la scadenţă, imputaţia se va face asupra aceleia care este mai oneroasă pentru debitor, adică una pe care le avea mai mare interes s-o stingă (ex: cea producătoare de dobânzi mai mari);
c) dacă toate datoriile sunt scadente şi deopotrivă de oneroase, imputaţia se va face asupra celei mai vechi dintre ele;
d) dacă datoriile sunt scadente, deopotrivă de oneroase şi au aceeaşi vechime, plata se va imputa proporţional asupra fiecăreia dintre ele.
06. Cine are sarcina probei plăţii?
Răspuns: Creditorul care pretinde executarea unei obligaţii trebuie să dovedească existenţa ei. În măsura în care pretinde stingerea ei prin plată, debitorul va trebui să dovedească tocmai faptul efectuării plăţii.
07. Care este procedura juridică prin care debitorul se poate libera de obligaţia plăţii în situaţia în care creditorul refuză plata?
Răspuns: Oferta reală urmată de consemnaţiune. În ipoteza în care creanţa nu prevede un termen în favoarea creditorului, iar acesta refuză a primi plata, debitorul poate să-i facă oferta reală, somându-l prin intermediul executorului judecătoresc să primească plata al cărei obiect îl ţine la dispoziţia creditorului.
Dacă creditorul primeşte plata astfel oferită, debitorul va fi liberat, situaţie ce se va consemna într-un proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc. Dacă însă el refuză în continuare plata, debitorul poate consemna lucrul la dispoziţia creditorului.
08. Care este soluţia aflată la dispoziţia creditorului dacă debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia?
Răspuns: Executarea silită.
09. Cum se face executarea silită?
Răspuns: În principiu tot în natură, caz în care este o plată silită. Numai când executarea în natură a obligaţiei nu mai este posibilă se trece la executarea ei prin echivalent, adică prin acordarea de despăgubiri creditorului pentru prejudiciul pe care îl încearcă datorită neexecutării în natură a obligaţiei.
10. Care sunt obligaţiile care nu pot fi executate silit?
Răspuns: Acelea care presupun, în mod necesar, o participare strict personală din partea debitorului, întrucât aceasta ar constitui o restrângere a libertăţii sale personale.
Trimiteți un comentariu