Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (19)
01. Definiţi fapta ilicită
Răspuns: Orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. În practica judecătorească se reţine răspunderea civilă delictuală nu numai atunci când s-a adus atingere unui drept subiectiv, dar şi atunci când au fost prejudiciate anumite interese ale anumitor persoane.
02. Inacţiunea poate fi o faptă ilicită?
Răspuns: Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acţiunea, dar şi omisiunea, inacţiunea ilicită, neîndepliniera unei activităţi ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
03. Enumeraţi cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei
Răspuns:
a) legitima apărare;
b) starea de necesitate;
c) îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege ori a ordinului superiorului;
d) exercitarea unui drept subiectiv;
e) consimţământul victimei.
04. În ce constă legitima apărare, cauză de înlăturare a caracterului ilicit al faptei?
Răspuns: Definiţia este cea din art. 44 C.pen., producând aceleaşi efecte exoneratoare atât pentru răspunderea penală cât şi pentru răspunderea civilă.
Atacul la care se reacţionează trebuie:
a) să fie material;
b) să fie direct;
c) să fie imediat;
d) să fie injust.
Atacul trebuie să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes obştesc.
Atacul trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
05. În ce constă starea de necesitate, cauză de înlăturare a caracterului ilicit al faptei?
Răspuns: Fapta cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită "pentru a salva de la un pericol iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc" (art. 45 alin. (2) C.pen.).
Nu va fi stare de necesitate, şi deci răspunderea va fi angajată, dacă persoana care a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. (art. 45 alin. (3) C.pen.).
Sub aspect civil, este de remarcat totuşi că salvarea valorilor aparţinând cuiva se face cu preţul distrugerii ori deteriorării unor valori aparţinând unei terţe persoane, căreia nu i se poate imputa nicio faptă culpabilă. Considerându-se că prin înlăturarea caracterului ilicit al faptei, ca efect al stării de neesitate, se înlătură posibilitatea unei acţiuni în răspundere civilă, se opinează totuşi în sensul recunoaşterii, în favoarea celui prejudiciat, a unei acţiuni de recuperare a pierderii împotriva celui ale cărui valori au fost salvate, acţiune întemeiată, după caz, pe principiul îmbogăţirii fără just temei ori pe gestiunea intereselor altuia.
06. Definiţi abuzul de drept
Răspuns: Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci în intenţia de a păgubi o altă persoană.
07. Cum se stabileşte raportul de cauzalitate în răspunderea civilă delictuală?
Răspuns:
a) este necesar să se stabilească nu un raport de cauzalitate în general, ci raportul de cauzalitate specific dintre acţiunea sau inacţiunea omenească cu caracter ilicit şi prejudiciu;
b) este de observat că, deşi orice acţiune umană, ca manifestare exteriorizată a unei persoane, constituie o acţiune unitară, de ordin psiho-fizic, atunci când analizăm raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, facem abstracţie de atitudinea subiectivă, de ordin psihic, a persoanei faţă de fapta sa şi de urmările acesteia (caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate în materia răspunderii civile delictuale);
c) trebuie să avem în vedere nu numai fapta ilicită ca acţiune pozitivă, dar şi fapta ilicită ca inacţiune, ca omisiune de a îndeplini anumite obligaţii stabilite de lege, dacă această omisiune a avut ca urmare producerea unor prejudicii;
d) trebuie să se ţină seama, totodată, că orice faptă umană se desfăşoară în societate, că ea se află, în mod obiectiv, într-o infinită serie de relaţii cu faptele altor oameni ori cu o serie de factori exteriori;
e) atunci când procedăm la izolarea artificială a corelaţiilor, izolare absolut necesară pentru determinarea raportului de cauzalitate, desigur că un criteriu pentru analiza şi selecţionarea factorilor contributivi la producerea prejudiciului trebuie să-l constituie şi criteriul oferit de lege, cerinţa pe care legea o impune comportamentului uman, evaluarea juridică a nerespectării acestei cerinţe;
f) rezultă necesitatea ca însuşi specificul categoriei cauzalităţii în acest domeniu să fie precizat, în sensul că nu întotdeauna raportul cauzal este un raport direct între faptă şi prejudiciu, ci că, de foarte multe ori, acest raport dintre faptă şi prejudiciu este numai mediat, în sensul că prin fapta ilicită s-a creat o situaţie care a permis unor factori - umani sau naturali, să acţioneze şi să producă ei, în mod direct, prejudiciul.
08. Enumeraţi criteriile propuse pentru determinarea raportului de cauzalitate în dreptul occidental
Răspuns:
a) sistemul echivalenţei condiţiilor;
b) sistemul cauzei proxime;
c) sistemul cauzei adecvate.
09. În ce constă sistemul echivalenţei condiţiilor?
Răspuns: În ipoteza în care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie valoare cauzală egală tuturor faptelor şi evenimentelor care au precedat acel prejudiciu ori, într-o variantă de formulare, se atribuie valoare cauzală fiecărei condiţii în lipsa căreia prejudiciul nu s-ar fi produs.
Defectul constă în aceea că, prin acordarea unei valori egale tuturor condiţiilor, fără luarea în consideraţie a unei gradări în funcţie de rolul şi eficienţa lor, se ajunge la cuprinderea în sfera cauzală a unor simple condiţii necauzale, a unor simple condiţii-prilej, fără semnificaţie pentru producerea efectelor.
10. În ce constă sistemul cauzei proxime?
Răspuns: Din întreaga sferă a evenimentelor şi faptelor care au precedat producerea efectului păgubitor, acest sistem, restrângând câmpul cauzal, reţine drept cauză ultima faptă, cea care este imediat anterioară efectului.
Sistemul este criticabil pentru concluziile eronate la care poate conduce. Poate conduce la o restrângere excesivă şi arbitrară a cercului persoanelor
11. În ce constă sistemul cauzei adecvate?
Răspuns: Potrivit acestui sistem, în determinarea raportului de cauzalitate ar urma să fie reţinute numai acele antecedente ale efectului ce întrunesc calitatea de condiţie sine qua non, care îi sunt adecvate, în înţelesul că sunt tipice, adică în mod obişnuit sunt susceptibile de a produce efectul respectiv.
Răspuns: Orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. În practica judecătorească se reţine răspunderea civilă delictuală nu numai atunci când s-a adus atingere unui drept subiectiv, dar şi atunci când au fost prejudiciate anumite interese ale anumitor persoane.
02. Inacţiunea poate fi o faptă ilicită?
Răspuns: Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acţiunea, dar şi omisiunea, inacţiunea ilicită, neîndepliniera unei activităţi ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
03. Enumeraţi cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei
Răspuns:
a) legitima apărare;
b) starea de necesitate;
c) îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege ori a ordinului superiorului;
d) exercitarea unui drept subiectiv;
e) consimţământul victimei.
04. În ce constă legitima apărare, cauză de înlăturare a caracterului ilicit al faptei?
Răspuns: Definiţia este cea din art. 44 C.pen., producând aceleaşi efecte exoneratoare atât pentru răspunderea penală cât şi pentru răspunderea civilă.
Atacul la care se reacţionează trebuie:
a) să fie material;
b) să fie direct;
c) să fie imediat;
d) să fie injust.
Atacul trebuie să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori împotriva unui interes obştesc.
Atacul trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.
Apărarea trebuie să fie proporţională cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul.
05. În ce constă starea de necesitate, cauză de înlăturare a caracterului ilicit al faptei?
Răspuns: Fapta cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită "pentru a salva de la un pericol iminent, şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc" (art. 45 alin. (2) C.pen.).
Nu va fi stare de necesitate, şi deci răspunderea va fi angajată, dacă persoana care a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. (art. 45 alin. (3) C.pen.).
Sub aspect civil, este de remarcat totuşi că salvarea valorilor aparţinând cuiva se face cu preţul distrugerii ori deteriorării unor valori aparţinând unei terţe persoane, căreia nu i se poate imputa nicio faptă culpabilă. Considerându-se că prin înlăturarea caracterului ilicit al faptei, ca efect al stării de neesitate, se înlătură posibilitatea unei acţiuni în răspundere civilă, se opinează totuşi în sensul recunoaşterii, în favoarea celui prejudiciat, a unei acţiuni de recuperare a pierderii împotriva celui ale cărui valori au fost salvate, acţiune întemeiată, după caz, pe principiul îmbogăţirii fără just temei ori pe gestiunea intereselor altuia.
06. Definiţi abuzul de drept
Răspuns: Exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalităţii sale, ci în intenţia de a păgubi o altă persoană.
07. Cum se stabileşte raportul de cauzalitate în răspunderea civilă delictuală?
Răspuns:
a) este necesar să se stabilească nu un raport de cauzalitate în general, ci raportul de cauzalitate specific dintre acţiunea sau inacţiunea omenească cu caracter ilicit şi prejudiciu;
b) este de observat că, deşi orice acţiune umană, ca manifestare exteriorizată a unei persoane, constituie o acţiune unitară, de ordin psiho-fizic, atunci când analizăm raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, facem abstracţie de atitudinea subiectivă, de ordin psihic, a persoanei faţă de fapta sa şi de urmările acesteia (caracterul obiectiv al raportului de cauzalitate în materia răspunderii civile delictuale);
c) trebuie să avem în vedere nu numai fapta ilicită ca acţiune pozitivă, dar şi fapta ilicită ca inacţiune, ca omisiune de a îndeplini anumite obligaţii stabilite de lege, dacă această omisiune a avut ca urmare producerea unor prejudicii;
d) trebuie să se ţină seama, totodată, că orice faptă umană se desfăşoară în societate, că ea se află, în mod obiectiv, într-o infinită serie de relaţii cu faptele altor oameni ori cu o serie de factori exteriori;
e) atunci când procedăm la izolarea artificială a corelaţiilor, izolare absolut necesară pentru determinarea raportului de cauzalitate, desigur că un criteriu pentru analiza şi selecţionarea factorilor contributivi la producerea prejudiciului trebuie să-l constituie şi criteriul oferit de lege, cerinţa pe care legea o impune comportamentului uman, evaluarea juridică a nerespectării acestei cerinţe;
f) rezultă necesitatea ca însuşi specificul categoriei cauzalităţii în acest domeniu să fie precizat, în sensul că nu întotdeauna raportul cauzal este un raport direct între faptă şi prejudiciu, ci că, de foarte multe ori, acest raport dintre faptă şi prejudiciu este numai mediat, în sensul că prin fapta ilicită s-a creat o situaţie care a permis unor factori - umani sau naturali, să acţioneze şi să producă ei, în mod direct, prejudiciul.
08. Enumeraţi criteriile propuse pentru determinarea raportului de cauzalitate în dreptul occidental
Răspuns:
a) sistemul echivalenţei condiţiilor;
b) sistemul cauzei proxime;
c) sistemul cauzei adecvate.
09. În ce constă sistemul echivalenţei condiţiilor?
Răspuns: În ipoteza în care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie valoare cauzală egală tuturor faptelor şi evenimentelor care au precedat acel prejudiciu ori, într-o variantă de formulare, se atribuie valoare cauzală fiecărei condiţii în lipsa căreia prejudiciul nu s-ar fi produs.
Defectul constă în aceea că, prin acordarea unei valori egale tuturor condiţiilor, fără luarea în consideraţie a unei gradări în funcţie de rolul şi eficienţa lor, se ajunge la cuprinderea în sfera cauzală a unor simple condiţii necauzale, a unor simple condiţii-prilej, fără semnificaţie pentru producerea efectelor.
10. În ce constă sistemul cauzei proxime?
Răspuns: Din întreaga sferă a evenimentelor şi faptelor care au precedat producerea efectului păgubitor, acest sistem, restrângând câmpul cauzal, reţine drept cauză ultima faptă, cea care este imediat anterioară efectului.
Sistemul este criticabil pentru concluziile eronate la care poate conduce. Poate conduce la o restrângere excesivă şi arbitrară a cercului persoanelor
11. În ce constă sistemul cauzei adecvate?
Răspuns: Potrivit acestui sistem, în determinarea raportului de cauzalitate ar urma să fie reţinute numai acele antecedente ale efectului ce întrunesc calitatea de condiţie sine qua non, care îi sunt adecvate, în înţelesul că sunt tipice, adică în mod obişnuit sunt susceptibile de a produce efectul respectiv.
Trimiteți un comentariu