Test grilă la dreptul familiei (IV)

01. Neasimilarea convieţuirii faptice cu starea de căsătorie are consecinţele următoare:

a) este refuzată prezumţia de comunitate a bunurilor soţilor;
b) mandatul tacit reciproc de reprezentare între soţi funcţionează doar în situaţia înstrăinării de bunuri imobiliare;
c) nu există vocaţie succesorală între concubini;
d) copiii născuţi în cuplul care convieţuieşte faptic sunt consideraţi printr-o ficţiune juridică ca fiind născuţi în timpul căsătoriei.

02. Impedimentele la căsătorie sunt:

a) rudenia firească, însă nu şi rudenia adoptivă;
b) alienaţia sau debilitatea mintală, cu excepţia situaţiei de revenire vremelnică a discernământului;
c) starea de persoană căsătorită;
d) tutela.

03. Noua căsătorie a unei persoane deja căsătorite este:

a) infracţiunea de tulburare a ordinii publice şi se sancţionează cu amendă;
b) lovită de nulitate relativă;
c) infracţiune de bigamie;
d) lovită de nulitate absolută, împreună cu prima căsătorie.

04. Căsătoria minorului care nu a împlinit 16 ani:

a) este nulă absolut, dar nulitatea nu se mai pronunţă dacă între timp soţul care nu avea vârsta legală la căsătorie a împlint-o;
b) este nulă absolut, cu excepţia situaţiei în care soţia a dat naştere unui copil sau a rămas însărcinată;
c) este nulă absolut, mai puţin în situaţia în care se poate invoca în sprijinul ei aparenţa legalităţii juridice;
d) este nulă absolut, mai puţin în situaţia în care se constată absenţa oricărui viciu de consimţământ.

05. Căsătoria putativă este:

a) căsătoria încheiată în orice alt scop decât acela al întemeierii unei familii;
b) căsătoria în care a lipsit publicitatea oficierii;
c) căsătorie care, deşi nulă sau anulată, produce unele efecte în raporturile dintre soţi, în considerarea faptului că cel puţin unul dintre aceştia a fost de bună-credinţă
d) căsătoria încheiată în dispreţul stării de monogamie.

06. Excepţiile de la regula desfiinţării retroactive a căsătoriei sunt:

a) situaţia copiilor rezultaţi din căsătoria nulă sau anulată;
b) căsătoria fictivă;
c) căsătoria clandestină;
d) căsătoria putativă.

07. Este admisibilă acţiunea în constatarea întinderii drepturilor soţilor asupra masei bunurilor aflate în proprietatea lor comună devălmaşă?

a) da, dar numai la cererea creditorilor soţilor;
b) da, însă numai dacă este cerută numai de către unul dintre soţi, şi sub rezerva confidenţialităţii;
c) nu, fiindcă ar avea drept consecinţă transformarea dreptului de proprietate devălmaşă în proprietate comună pe cote-părţi;
d) da, însă numai dacă proprietatea continuă să rămână devălmaşă.

08. Sunt bunuri proprii ale fiecăruia dintre soţi:

a) bunurile necesare exercitării profesiei;
b) bunurile cumpărate din diferenţa de venituri raportată la veniturile celuilalt soţ;
c) bunurile obţine din moşteniri, legate sau donaţii, chiar dacă dispunătorul a prevăzut că pot fi comune;
d) bunurile obţinute înaintea căsătoriei.

09. Care sunt trăsăturile dreptului de proprietate comună în devălmăşie?

a) existând în temeiul stării de căsătorie, proprietatea comună în devălmăşie nu poate fi lichidată decât odată cu căsătoria;
b) neputând fi evaluat nici măcar printr-o cotă-parte ideală, dreptul de proprietate al soţului nu poate fi înstrăinate prin acte între vii;
c) oricare dintre soţi poate săvârşi acte de folosinţă şi administrare asupra bunurilor comune, precum şi, cu unele limitări, acte de dispoziţie, prezumându-se mandatul tacit al celuilalt soţ;
d) are caracter intuitu personae.

10. Cererile accesorii obligatorii în procesul de divorţ sunt:

a) chestiunea numelui soţilor după desfacerea căsătoriei;
b) stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor;
c) partajarea bunurilor comune ale soţilor;
d) atribuirea locuinţei domiciliu conjugal.


Răspunsuri:

01. a), c)
02. c), d)
03. c)
04. a), b)
05. c)
06. a), d)
07. c)
08. a), d)
09. b), c), d)
10. a), b)