Test drept internaţional public (5)

01. Practica internaţională a impus următoarele rezerve la capacitatea mişcărilor de eliberare naţională:

a) estoppel;
b) acordurile de independenţă;
c) tratatele privind conducerea ostilităţilor armate;
d) anumite acte constitutive ale unor organizaţii internaţionale.

02. Principiile generale de interpretare care lămuresc incompatibilităţile între normele care îşi au suportul în acte diferite sunt:

a) opting in, in all circumstances, opting out;
b) criteriul cronologic, criteriul ierarhic, criteriul specialităţii normelor;
c) les superior, lex posterior, lex specialis;
d) cutuma, tratatul, principiile generale de drept acceptate de ţările civilizate.

03. Rebus sic stantibus este:

a) un contestatar căruia îi este inopozabilă regula formată în prezenţa opoziţiilor sale;
b) refuzul judecătorului de a tranşa diferendul în fondul său pentru motivul că în sistemul juridic de referinţă lipseşte o normă de drept pozitiv pentru situaţia supusă judecăţii;
c) schimbarea fundamentală a circumstanţelor care au constituit baza acordului;
d) prin aceasta se stipulează că renunţarea unui singur stat-parte la un tratat multilateral atrage în mod automat eliberarea tuturor celorlalte părţi de obligaţiile subscrise.

04. Actul unilateral în dreptul internaţional este:

a) ecepţie de fond preluată din dreptul anglo-saxon, prin care o parte anihilează orice susţinere a părţii adverse atunci când se poate proba că vine în contradicţie cu o poziţie publică exprimată anterior;
b) atul care produce efecte simetric opuse achiesării sau recunoaşterii;
c) actul imputabil unui singur subiect de drept internaţional;
d) implică posibilitatea subiectelor de drept de a dispune drepturile lor subiective, fiind unul din modurile de extincţie a drepturilor lor subiective.

05. Actele fără valoare obligatorie sunt:

a) acte de recomandare;
b) clauza si omnium;
c) soft law;
d) regulamentele.

06. În dreptul internaţional, echitatea trebuie să îndeplinească funcţiile următoare:

a) echitatea infra legem;
b) echitatea legem;
c) echitatea praeter legem;
d) echitatea supra legem.

07. Regula in claris non fit interpretatio înseamnă:

a) refuzul judecătorului de a tranşa diferendul în fondul său pentru motivul că în sistemul juridic de referinţă lipseşte o normă de drept pozitiv pentru situaţia supusă judecăţii
b) este considerată inadmisibilă interpretarea unui text clar;
c) limitările independenţei statelor nu se prezumă;
d) schimbarea fundamentală a circumstanţelor care au constituit baza acordului.

08. Regula efectului util constă în:

a) dubiul se interpretează în detrimentul părţii care a propus, a redactat sau dictat o anumită clauză, deoarece responsabilitatea pentru lipsa de claritate a textului îi incumbă;
b) norma are cea mai mare deschidere care este compatibilă, în mod rezonabil, cu textul şi cu circumstanţele;
c) instituirea unei prezumţii de bună-credinţă, conform căreia părţile nu pot să contracteze drepturi şi obligaţii asupra unui obiect care este materialmente indisponibil;
d) în caz de îndoială un comportament al statului suveran trebuie considerat licit.

09. Competenţele pe care statul le exercită ca o consecinţă a suveranităţii interne sunt:

a) competenţe teritoriale;
b) competenţe doctrinare;
c) competenţe diplomatice;
d) competenţe personale.

10. Care sunt funcţiile internaţionale pentru îndeplinirea cărora statele creează organizaţii internaţionale?

a) articularea şi agregarea intereselor statale;
b) comunicarea inter-statală;
c) socializarea statelor şi descoperirea unor noi domenii de interes mutual;
d) managementul conflictelor şi al crizelor internaţionale.

Soluţii:

01. b), c), d)
02. b), c);
03. c)
04. c)
05. a)
06. a), c), d)
07. b)
08. b)
09. a), d)
10. a), b), c), d)