Alte întrebări drept penal, partea generală I (15)
01. Definiţi ultraactivitatea legii
Răspuns: Ultraactivitatea desemnează situaţia în care o lege se aplică dincolo de momentul ieşirii ei din vigoare, cu privire la fapte comise în intervalul de timp cât s-a aflat în activitate.
02. Care este ipoteza tipică de lege penală ultraactivă?
Răspuns: Legea penală temporară.
03. Definiţi legea penală temporară propriu-zisă
Răspuns: Suntem în prezenţa unei legi temporare propriu-zise atunci când legea în cauză are prevăzut explicit, din chiar momentul adoptării sale, momentul ieşirii din vigoare.
04. Definiţi legea penală excepţională
Răspuns: Legea penală excepţională este adoptată în împrejurări excepţionale (stare de asediu, stare de urgenţă, calamităţi naturale etc.), iar durata aflării ei în vigoare coincide cu perioada cât se menţine această stare. Suntem în prezenţa unei legi excepţionale şi atunci când voinţa legiuitorului ca eficacitatea legii să înceteze în momentul în care încetează circumstanţele care au determinat adoptarea ei rezultă în mod implicit.
05. În ce constau efectele ultraactivităţii legii temporare?
Răspuns: Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul cât ea se afla în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp.
06. Care sunt efectele deciziei de constatare a neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe?
Răspuns: Constatarea de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe are ca efect încetarea aplicabilităţii normei în cauză la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
07. Definiţi situaţia concursului de legi penale
Răspuns: Existenţa a două sau mai multe norme aflate concomitent în vigoare şi care au vocaţia de a primi aplicare cu privire la aceeaşi faptă.
08. În ce constă situaţia calificărilor alternative?
Răspuns: Între conţinuturile legale ale infracţiunilor susceptibile de a fi reţinute există o opoziţie esenţială, astfel încât alegerea unei calificări o exclude în mod necesar pe cealaltă. În acest caz există doar în mod aparent un concurs de calificări, căci la o analiză atentă doar una dintre calificări are vocaţie de aplicare în cazul faptei comise.
09. În ce constă situaţia calificărilor incompatibile?
Răspuns: O infracţiune este consecinţa logică şi întrucâtva naturală a alteia cu care se confundă intim, căci ele tind să protejeze acelaşi interes colectiv sau individual şi au la bază o rezoluţie infracţională unică. În acest caz se va reţine doar calificarea principală, cea subsidiară fiind înlăturată.
10. În ce constă situaţia calificărilor redundante?
Răspuns: O calificare apare ca redundantă atunci când acoperă exact faptele deja incluse într-o altă calificare.
11. Cum se rezolvă conflictul între o calificare generală şi una specială?
Răspuns: Norma specială primeşte prioritate în raport cu norma generală.
12. În ce constă concursul între două calificări dintre care una constituie element sau circumstanţă a celeilalte?
Răspuns: Situaţia apare cel mai frecvent în ipoteza infracţiunilor complexe, când norma de incriminare a faptei complexe şi norma incriminatoare a infracţiunii absorbite par a avea deopotrivă aplicabilitate în speţă. În realitate, atunci când există un asemenea raport de absorbţie, se va aplica doar norma absorbantă.
13. Ce sunt calificările echivalente?
Răspuns: Aceeaşi activitate materială intră sub incidenţa a două calificări ce o acoperă în întregime.
Răspuns: Ultraactivitatea desemnează situaţia în care o lege se aplică dincolo de momentul ieşirii ei din vigoare, cu privire la fapte comise în intervalul de timp cât s-a aflat în activitate.
02. Care este ipoteza tipică de lege penală ultraactivă?
Răspuns: Legea penală temporară.
03. Definiţi legea penală temporară propriu-zisă
Răspuns: Suntem în prezenţa unei legi temporare propriu-zise atunci când legea în cauză are prevăzut explicit, din chiar momentul adoptării sale, momentul ieşirii din vigoare.
04. Definiţi legea penală excepţională
Răspuns: Legea penală excepţională este adoptată în împrejurări excepţionale (stare de asediu, stare de urgenţă, calamităţi naturale etc.), iar durata aflării ei în vigoare coincide cu perioada cât se menţine această stare. Suntem în prezenţa unei legi excepţionale şi atunci când voinţa legiuitorului ca eficacitatea legii să înceteze în momentul în care încetează circumstanţele care au determinat adoptarea ei rezultă în mod implicit.
05. În ce constau efectele ultraactivităţii legii temporare?
Răspuns: Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul cât ea se afla în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp.
06. Care sunt efectele deciziei de constatare a neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe?
Răspuns: Constatarea de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe are ca efect încetarea aplicabilităţii normei în cauză la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
07. Definiţi situaţia concursului de legi penale
Răspuns: Existenţa a două sau mai multe norme aflate concomitent în vigoare şi care au vocaţia de a primi aplicare cu privire la aceeaşi faptă.
08. În ce constă situaţia calificărilor alternative?
Răspuns: Între conţinuturile legale ale infracţiunilor susceptibile de a fi reţinute există o opoziţie esenţială, astfel încât alegerea unei calificări o exclude în mod necesar pe cealaltă. În acest caz există doar în mod aparent un concurs de calificări, căci la o analiză atentă doar una dintre calificări are vocaţie de aplicare în cazul faptei comise.
09. În ce constă situaţia calificărilor incompatibile?
Răspuns: O infracţiune este consecinţa logică şi întrucâtva naturală a alteia cu care se confundă intim, căci ele tind să protejeze acelaşi interes colectiv sau individual şi au la bază o rezoluţie infracţională unică. În acest caz se va reţine doar calificarea principală, cea subsidiară fiind înlăturată.
10. În ce constă situaţia calificărilor redundante?
Răspuns: O calificare apare ca redundantă atunci când acoperă exact faptele deja incluse într-o altă calificare.
11. Cum se rezolvă conflictul între o calificare generală şi una specială?
Răspuns: Norma specială primeşte prioritate în raport cu norma generală.
12. În ce constă concursul între două calificări dintre care una constituie element sau circumstanţă a celeilalte?
Răspuns: Situaţia apare cel mai frecvent în ipoteza infracţiunilor complexe, când norma de incriminare a faptei complexe şi norma incriminatoare a infracţiunii absorbite par a avea deopotrivă aplicabilitate în speţă. În realitate, atunci când există un asemenea raport de absorbţie, se va aplica doar norma absorbantă.
13. Ce sunt calificările echivalente?
Răspuns: Aceeaşi activitate materială intră sub incidenţa a două calificări ce o acoperă în întregime.
Trimiteți un comentariu