Alte întrebări drept penal, partea generală I (34)
01. Ce este iter criminis?
Răspuns: Procesul care începe cu apariţia ideii infracţionale şi se încheie odată cu producerea ultimei urmări tipice.
02. Care sunt fazele infracţiunii?
Răspuns: Etapa internă a infracţiunii cuprinde procesele de factură psihică ce conduc în final la adoptarea rezoluţiei infracţionale, a hotărârii de a comite fapta prevăzută de legea penală. Etapa externă constă în acte menite să asigure materializarea rezoluţiei infracţionale şi ea presupune trei faze principale: actele de pregătire, actele de executare şi respectiv consumarea infracţiunii.
03. Care sunt momentele fazei interne?
Răspuns: Faza internă se circumscrie ansamblulului proceselor psihice care culminează cu adoptarea hotărârii de a comite infracţiunea şi cunoaşte, la rândul ei, trei momente importante:
a) apariţia ideii infracţionale;
b) deliberarea;
c) luarea hotărârii.
04. Definiţi faza actelor de pregătire
Răspuns: Ca primă fază din cadrul etapei externe a infracţiunii, actele de pregătire reprezintă acte efectuate de către subiect prin care acesta urmăreşte facilitarea comiterii infracţiunii, ascunderea acesteia sau asigurarea profitului rezultând din aceasta.
05. Clasificaţi actele de pregătire
Răspuns:
a) acte materiale;
b) acte intelectuale;
c) acte de pregătire organizatorica.
06. Ce sunt actele materiale ca acte de pregătire a infracţiunii?
Răspuns: Producerea şi procurarea mijloacelor sau instrumentelor pentru comiterea infracţiunii, asigurarea mijloacelor de transport sau a locului de refugiu după săvârşirea faptei, înlăturarea unor obstacole care ar îngreuna comiterea.
07. Ce sunt actele intelectuale ca acte de pregătire a infracţiunii?
Răspuns: Culegerea de date şi informaţii asupra condiţiilor în care urmează a fi comisă fapta, studierea locului faptei etc.
08. În ce condiţie se sancţionează penal actele de pregătire?
Răspuns: Doar atunci când legiuitorul, printr-o dispoziţie expresă, le asimilează tentativei şi le sancţionează, deci, ca acte de executare, respectiv atunci când ele sunt incriminate ca infracţiune de sine stătătoare.
09. Definiţi tentativa
Răspuns: Punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
10. Enumeraţi condiţiile de existenţă a tentativei
Răspuns:
a) existenţa hotărârii de a comite infracţiunea;
b) existenţa unui act de executare;
c) întreruperea executării sau neproducerea rezultatului.
11. Poate fi vorba de tentativă la o infracţiune comisă din culpă?
Răspuns: Nu.
12. Poate fi vorba de tentativă la o faptă comisă cu intenţie eventuală?
Răspuns: Da.
13. Este cu putinţă tentativa la infracţiunile praeterintenţionate?
Răspuns: Nu. Având în vedere că în cazul acestor infracţiuni urmarea mai gravă este imputabilă cu titlul de culpă, excluderea lor din domeniul de incidenţă al tentativeiapare ca o consecinţă firească a incompatibilităţii dintre culpă şi tentativă.
14. Este cu putinţă tentativa la infracţiunile omisive proprii?
Răspuns: Nu. În cazul acestor infracţiuni, norma imperativă impune efectuarea unei acţiuni fie imediat (art. 262, 263 C.pen.), fie într-un anumit interval de timp (art. 216 C.pen.). În prima ipoteză, infracţiunea se consumă prin simplă abţinere, nelăsând loc pentru un început de executare. În situaţia în care acţiunea trebuie efectuată într-un interval de timp, ea poate interveni oricând în interiorul acelui interval, iar din momentul în care termenul a expirat, infracţiunea este consumată.
15. Este cu putinţă tentativa la infracţiunile comisive prin omisiune?
Răspuns: Da. Potrivit doctrinei majoritare, vom avea o tentativă din momentul în care inacţiunea creează un pericol real şi direct pentru valoarea socială ocrotită sau determină o creştere a pericolului preexistent.
Răspuns: Procesul care începe cu apariţia ideii infracţionale şi se încheie odată cu producerea ultimei urmări tipice.
02. Care sunt fazele infracţiunii?
Răspuns: Etapa internă a infracţiunii cuprinde procesele de factură psihică ce conduc în final la adoptarea rezoluţiei infracţionale, a hotărârii de a comite fapta prevăzută de legea penală. Etapa externă constă în acte menite să asigure materializarea rezoluţiei infracţionale şi ea presupune trei faze principale: actele de pregătire, actele de executare şi respectiv consumarea infracţiunii.
03. Care sunt momentele fazei interne?
Răspuns: Faza internă se circumscrie ansamblulului proceselor psihice care culminează cu adoptarea hotărârii de a comite infracţiunea şi cunoaşte, la rândul ei, trei momente importante:
a) apariţia ideii infracţionale;
b) deliberarea;
c) luarea hotărârii.
04. Definiţi faza actelor de pregătire
Răspuns: Ca primă fază din cadrul etapei externe a infracţiunii, actele de pregătire reprezintă acte efectuate de către subiect prin care acesta urmăreşte facilitarea comiterii infracţiunii, ascunderea acesteia sau asigurarea profitului rezultând din aceasta.
05. Clasificaţi actele de pregătire
Răspuns:
a) acte materiale;
b) acte intelectuale;
c) acte de pregătire organizatorica.
06. Ce sunt actele materiale ca acte de pregătire a infracţiunii?
Răspuns: Producerea şi procurarea mijloacelor sau instrumentelor pentru comiterea infracţiunii, asigurarea mijloacelor de transport sau a locului de refugiu după săvârşirea faptei, înlăturarea unor obstacole care ar îngreuna comiterea.
07. Ce sunt actele intelectuale ca acte de pregătire a infracţiunii?
Răspuns: Culegerea de date şi informaţii asupra condiţiilor în care urmează a fi comisă fapta, studierea locului faptei etc.
08. În ce condiţie se sancţionează penal actele de pregătire?
Răspuns: Doar atunci când legiuitorul, printr-o dispoziţie expresă, le asimilează tentativei şi le sancţionează, deci, ca acte de executare, respectiv atunci când ele sunt incriminate ca infracţiune de sine stătătoare.
09. Definiţi tentativa
Răspuns: Punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
10. Enumeraţi condiţiile de existenţă a tentativei
Răspuns:
a) existenţa hotărârii de a comite infracţiunea;
b) existenţa unui act de executare;
c) întreruperea executării sau neproducerea rezultatului.
11. Poate fi vorba de tentativă la o infracţiune comisă din culpă?
Răspuns: Nu.
12. Poate fi vorba de tentativă la o faptă comisă cu intenţie eventuală?
Răspuns: Da.
13. Este cu putinţă tentativa la infracţiunile praeterintenţionate?
Răspuns: Nu. Având în vedere că în cazul acestor infracţiuni urmarea mai gravă este imputabilă cu titlul de culpă, excluderea lor din domeniul de incidenţă al tentativeiapare ca o consecinţă firească a incompatibilităţii dintre culpă şi tentativă.
14. Este cu putinţă tentativa la infracţiunile omisive proprii?
Răspuns: Nu. În cazul acestor infracţiuni, norma imperativă impune efectuarea unei acţiuni fie imediat (art. 262, 263 C.pen.), fie într-un anumit interval de timp (art. 216 C.pen.). În prima ipoteză, infracţiunea se consumă prin simplă abţinere, nelăsând loc pentru un început de executare. În situaţia în care acţiunea trebuie efectuată într-un interval de timp, ea poate interveni oricând în interiorul acelui interval, iar din momentul în care termenul a expirat, infracţiunea este consumată.
15. Este cu putinţă tentativa la infracţiunile comisive prin omisiune?
Răspuns: Da. Potrivit doctrinei majoritare, vom avea o tentativă din momentul în care inacţiunea creează un pericol real şi direct pentru valoarea socială ocrotită sau determină o creştere a pericolului preexistent.
Trimiteți un comentariu