Alte întrebări drept penal, partea generală I (35)
01. Se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor de executare promptă?
Răspuns: Nu. În cazul în care elementul material al infracţiunii se consumă printr-un singur act nesusceptibil de fracţionare, odată cu efectuarea respectivului act infracţiunea e consumată, aşa încât nu mai rămâne loc existenţei unei tentative.
02. Se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor de obicei?
Răspuns: Nu. Specific infracţiunilor de obicei este faptul că actele care le compun, analizate izolat, nu au relevanţă penală, infracţiunea fiind consumată doar în momentul în care există un număr suficient de acte pentru a indica obişnuinţa. Astfel, până în momentul în care se realizează numărul de acte necesar, nu există un început de executare în sensul legii penale, iar din momentul în care acest număr s-a realizat, infracţiunea este deja consumată.
03. Se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor de consumare anticipată?
Răspuns: Se includ în această categorie acele incriminări în cazul cărora legiuitorul prevede ca modalităţi de comitere a faptei tipice consumate acţiuni sau inacţiuni care, potrivit naturii lor constituie tentative sau chiar acte de pregătire.
04. Clasificaţi tentativa în funcţie de gradul de realizare a laturii obiective
Răspuns:
a) tentativa perfectă (terminată);
b) tentativa imperfectă (neterminată).
05. Clasificaţi tentativa în funcţie de cauzele care determină întreruperea sau neproducerea rezultatului
Răspuns:
a) tentativa proprie;
b) tentativa improprie.
06. Clasificaţi tentativa în funcţie de aptitudinea actului de executare de a pune în pericol valoarea socială protejată
Răspuns:
a) tentativa idonee;
b) tentativa neidonee.
07. Definiţi tentativa imperfectă
Răspuns: Există atunci când, pe parcursul actului de executare, intervine o cauză de întrerupere a realizării acţiunii tipice, astfel încât aceasta nu este dusă până la capăt.
08. Definiţi tentativa perfectă
Răspuns: Atunci când actul de executare a fost dus până la capăt, când autorul a realizat integral acţiunea tipică, dar rezultatul prevăzut de norma de incriminare nu s-a produs.
09. Delimitaţi tentativa perfectă de tentativa imperfectă
Răspuns: Doctrina contemporană propune ca punct de pornire în demersul pentru delimitarea celor două forme ale tentativei, planul conceput de autor. Cu alte cuvinte, tentativa va fi perfectă atunci când, raportat la planul conceput de autor în vederea săvârşirii faptei, el a efectuat tot ceea ce era necesar pentru a asigura consumarea.
10. Definiţi tentativa proprie
Răspuns: Suntem în prezenţa unei tentative proprii atunci când, sub aspectul mijloacelor folosite de făptuitor şi al obiectului material, erau întrunite toate condiţiile ca executarea începută să poată fi terminată iar rezultatul să se producă.
11. Definiţi tentativa improprie
Răspuns: Există atunci când consumarea faptei nu a fost posibilă datorită inaptitudinii mijloacelor folosite de a produce urmarea, ori datorită unor împrejurări legate de obiectul infracţiunii.
Răspuns: Nu. În cazul în care elementul material al infracţiunii se consumă printr-un singur act nesusceptibil de fracţionare, odată cu efectuarea respectivului act infracţiunea e consumată, aşa încât nu mai rămâne loc existenţei unei tentative.
02. Se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor de obicei?
Răspuns: Nu. Specific infracţiunilor de obicei este faptul că actele care le compun, analizate izolat, nu au relevanţă penală, infracţiunea fiind consumată doar în momentul în care există un număr suficient de acte pentru a indica obişnuinţa. Astfel, până în momentul în care se realizează numărul de acte necesar, nu există un început de executare în sensul legii penale, iar din momentul în care acest număr s-a realizat, infracţiunea este deja consumată.
03. Se poate vorbi de tentativă în cazul infracţiunilor de consumare anticipată?
Răspuns: Se includ în această categorie acele incriminări în cazul cărora legiuitorul prevede ca modalităţi de comitere a faptei tipice consumate acţiuni sau inacţiuni care, potrivit naturii lor constituie tentative sau chiar acte de pregătire.
04. Clasificaţi tentativa în funcţie de gradul de realizare a laturii obiective
Răspuns:
a) tentativa perfectă (terminată);
b) tentativa imperfectă (neterminată).
05. Clasificaţi tentativa în funcţie de cauzele care determină întreruperea sau neproducerea rezultatului
Răspuns:
a) tentativa proprie;
b) tentativa improprie.
06. Clasificaţi tentativa în funcţie de aptitudinea actului de executare de a pune în pericol valoarea socială protejată
Răspuns:
a) tentativa idonee;
b) tentativa neidonee.
07. Definiţi tentativa imperfectă
Răspuns: Există atunci când, pe parcursul actului de executare, intervine o cauză de întrerupere a realizării acţiunii tipice, astfel încât aceasta nu este dusă până la capăt.
08. Definiţi tentativa perfectă
Răspuns: Atunci când actul de executare a fost dus până la capăt, când autorul a realizat integral acţiunea tipică, dar rezultatul prevăzut de norma de incriminare nu s-a produs.
09. Delimitaţi tentativa perfectă de tentativa imperfectă
Răspuns: Doctrina contemporană propune ca punct de pornire în demersul pentru delimitarea celor două forme ale tentativei, planul conceput de autor. Cu alte cuvinte, tentativa va fi perfectă atunci când, raportat la planul conceput de autor în vederea săvârşirii faptei, el a efectuat tot ceea ce era necesar pentru a asigura consumarea.
10. Definiţi tentativa proprie
Răspuns: Suntem în prezenţa unei tentative proprii atunci când, sub aspectul mijloacelor folosite de făptuitor şi al obiectului material, erau întrunite toate condiţiile ca executarea începută să poată fi terminată iar rezultatul să se producă.
11. Definiţi tentativa improprie
Răspuns: Există atunci când consumarea faptei nu a fost posibilă datorită inaptitudinii mijloacelor folosite de a produce urmarea, ori datorită unor împrejurări legate de obiectul infracţiunii.
Trimiteți un comentariu