Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 05 (note de lectură)
V. Codicii sau colecţiile de legi bisericeşti
A. Codicii şi colecţiile Bisericii ecumenice
Cuvântul cod vine de la verbul condere = a îndemeia, de aceea în înţelesul său originar, prin cuvântul cod se înţelege o colecţie de legi scrise care stau la baza unui stat sau care reprezintă temelia juridică a statului respectiv.
Colecţia juridică sau colecţia de legi are un înţeles mai larg decât termenul de cod.
Codurile sau colecţiile se mai numesc câteodată şi codici în sensul că formal sunt alcătuite ca nişte coduri în care s-au adunat tot felul de materiale, indiferent dacă sunt toate de cuprins juridic sau dacă sunt şi de alt cuprins.
“În orice caz, atunci când se vorbeşte de cod sau de codice, se înţelege că avem de-a face cu o colecţie, adică cu un material privitor la un anume sector sau domeniu de activitate cărturărească, juridică sau nejuridică, care a fost adunat şi organizat într-o anumită formă.” (p. 91)
Dreptul bisericesc îşi are izvoarele lui formale, care constau într-o serie de codici şi de colecţii în care izvoarele fundamentale şi cele întregitoare ale dreptului se găsesc uneori grupate separat, alteori de-a valma, amestecate, puse laolaltă fără vreo legătură între ele sau prea puţin organizate sistematic ori cronologic.
Codurile cunoscute în prezent sunt:
1) Codicii Apostolici sau colecţiile de canoane Apostolice;
2) Colecţiile bisericeşti de documente străvechi;
3) Codicii canonici sau colecţiile de canoane;
4) Nomocanoanele sau colecţiile de canoane şi legi de stat privind Biserica;
5) Codicii legilor de stat bizantin care cuprind norme privitoare la treburile bisericeşti;
6) Extrase de legi de stat din codicii legilor de stat bizantin care au aplicare în viaţa Bisericii;
7) Codicii sau colecţiile tipărite în Apus;
8) Colecţile canonice şi nomocanonice târzii;
9) Colecţiile de drept romano-bizantin;
10) Opera marilor canonişti.
a. Din Codicii Apostolici sau Colecţiile de canoane apostolice prezintă interes pentru dreptul canonic următoarele lucrări:
1) Capitolul XV din Faptele Apostolilor (prin care se abolesc legile juridice ale Vechiului Testament);
2) Didahia celor 12 Apostoli;
3) Canoanele lui Hipolit, zise şi Canoanele Bisericii din Alexandria, sau Tradiţia Apostolică;
4) Epitome Constitutionum Apostolorum;
5) Constitutiones Ecclesiae Aegypticae;
6) Rânduielile sau poruncile Sfinţilor Apostoli prin Clement;
7) Canones Apostolorum Ecclesiastici;
8) Constituţiile Apostolice;
9) Didascalia;
10) Optateuchos sau rânduieli ale Sfinţilor Apostoli, din care face parte şi Testamentum Domini (Testamentul Domnului nostru Iisus Hristos);
11) Statutele şi canoanele Sfinţilor Apostoli prin Clement, numite şi Canones Ecclesiastici;
12) Canoanele Apostolice sau Canoanele Sfinţilor Apostoli.
b. Colecţii bisericeşti străvechi:
1) Actele martirilor;
2) Listele scaunelor şi ale episcopilor.
c. Codicii canonici, din care ni s-au păstrat colecţii târzii:
1) Acolutia – nu ni s-a păstrat nici măcar fragmentar;
2) Sinopsa lui Ştefan Efeseanul;
3) Colecţia de canoane în 60 de capitole;
4) Colecţia de canoane în 50 de capitole – singura care s-a păstrat, colecţie de canoane cu materia organizată sistematic, atribuită canonistului Ioan Scolasticul.
d. Nomocanoanele sunt colecţii mixte de legi bisericeşti care se numesc canoane şi de legi de stat care se numesc nomi. Modul de înşirare a acestor legi cuprinde întâi canoanele care se referă la o materie, apoi sunt arătate sau chiar puse cu textul complet legile de stat privitoare la aceeaşi materie.
Principalele nomocanoane vechi care ni s-au păstrat sunt:
1) Nomocanonul în 50 de titluri sau Nomocanonul lui Ioan Scolasticul;
2) Nomocanonul în 14 titluri;
3) Nomocanonul lui Fotie (883 a.D.), cunoscut şi sub numele de Sintagma lui Fotie. Autorul a fost bun cunoscător şi al legislaţiei de stat, coautor al Colecţiei de legi cunoscută sub numele de Epanagoga (884-886), lege de tipul constituţiilor moderne – Sintagma lui Fotie este în fruntea colecţiilor oficiale de legiuiri ale Bisericii Ortodoxe;
4) Nomocanoanele mai noi – cel mai adesea compilaţii sau redactări originale la întocmirea cărora s-a procedat pentru a face faţă la diverse trebuinţe bisericeşti.
Nomocanoane în limba română:
- Nomocanonul lui Grigorie Doxopatriul (sec. XII);
- Nomocanonul lui Arsenie Antorian (141 de cap., bazat pe legislaţia lui Justinian);
- Nomocanonul lui Matei Vlastare, zis şi Sintagma Alfabetică;
- Nomocanonul duhovnicesc (sec. XIV-XV);
- Nomocanonul lui Cotelerius;
- Nomocanonul lui Manuil Malaxos;
- Cârja arhiereilor (Vactiria) (1645 a.D.);
- Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt (1730 a.D.);
- Cartea foarte folositoare de suflet (1790-1794 a.D.).
e. Codicii legilor de stat care au aplicare în viaţa Bisericii
Sunt principalii codici ai legislaţiei romano-bizantine începând din veacul al IV-lea.
Ni s-a păstrat doar numele: Codex Gregorianus şi Codex Hermogenianus.
1) Codex Teodosianus (438 a.D.) – cuprinzând 16 cărţi, dintre care ultima principalele legi de stat privitoare la treburi bisericeşti, emise până atunci de împăraţi romani;
2) Corpus juris civilis – colecţia juridică cea mai importantă a legislaţiei şi a ştiinţelor Dreptului roman, alcătuită din patru opere deosebite:
a. Codex (colecţia legilor de stat), numit şi Codex Justinianeus;
b. Novelele, numite şi Novellae Constitutiones;
c. Institutiones – manual de introducere în studiul dreptului;
d. Digeste, cuprinzând sinteza gândirii juridice romane, expusă sub formă de rostiri.
3) Ecloga – cod al legilor de stat din vremea lui Leon III Isaurul (716-740);
4) Prohiron – prima încercare a dinastiei macedonene de a restaura părţile dreptului romano-bizantin pe care le mutilase sau le înlăturase Ecloga;
5) Epanagoga – după epurarea legilor introduse de iconoclaşti, sunt repuse în vigoare rânduielile omise, nu însă şi abrogate de iconoclaşti;
6) Vasilicalele – cea mai monumentală colecţie de legi romano-bizantine, întocmită de împăraţii Vasile I Macedoneanul (867-886) şi Leon VI Filosoful (886-912);
7) Novelele lui Leon VI Filosoful;
8) Hexabiblos – prescurtare a tuturor codurilor bizantine; poate fi socotită ca prototip al codurilor legislaţiei ulterioare medievale şi moderne.
f. Extrase de legi de stat privitoare la Biserică, din codurile dreptului de stat romano-bizantin
1) Colecţia în 25 de capitole
2) Colecţia în 87 de capitole
3) Colecţia tripartită (numită Collectio tripartita sau Paratitla).
g. Colecţiile de canoane ale Bisericii Orientale tipărite în Apus
1) Canones Apostolorum, veterum conciliorum constitutiones decreta pontificum antiquora (Mainz, 1525 a.D.);
2) Sanctorum Apostolorum et sanctorum conciliarum canones (Paris, 1540);
3) Canones sanctorum apostolorum, conciliorum generalium et particularium, Sanctorum Patrum (Paris, 1561);
4) Juris orientalis libri tres (Paris, 1573);
5) Juris greco-romani tam canonici quam civilis tomi duo (Frankfurt, 1596);
6) Canonces sanctorum apostolorum et sanctorum conciliorum cum comentariis Iohannis Zonarae... grece et latine (Milano, 1613);
7) Apostolorum et sanctorum conciliorum decreta (Wittenberg, 1614);
8) Biblioteca juris canonici veteris in duos tomos distribut (Paris, 1661);
9) Ecclesiae Grece Monumenta (Paris, 1677-1686);
10) Synodikon sive Pandecte canonum (Oxford, 1672);
11) Synopsis canonum sanctorum apostolorum (Londra, 1708-1710);
12) Patrologie cursus completus – series graeca (Paris, 1857-1866);
13) Juris ecclesiastici graecorum historia et monumenta (Roma, 1864-1868);
14) Acta et diplomata graeca medii aevi sacra et profana (1860-1890);
15) Regestele imperiale bizantine (Munchen, 1924, 1925 şi 1932);
16) Regestele patriarhale bizantine (Paris, 1932, 1936 şi 1947);
17) Fonti, Codificazione canonica orientale, 12 volume, Roma, Vatican, 1930-1933.
B. Codicii şi colecţiile bisericilor locale
1. Codicii şi colecţiile Bisericilor locale din Apus
Colecţii:
1) Versio Isidoriana
2) Prisca Translatio sau Versio Prisca
3) Codex canonum Ecclesiae Romanae
4) Codex canonum Ecclesiae Africanae
5) Codex canonum Ecclesiasticorum Dionisii Exigui
6) Collectio decretorum pontificum romanorum
7) Collectio Dionysio Hadriana
8) Collectio Hispana (sau Collectio Isidoriana)
9) Collectio Pseudo-Isidoriana (sau Collectio canoni Isiori Mercatoris)
10) Decretum Gratiani
11) Corpus juris canonici
12) Codex juris canonici
13) Codex juris ecclesiarum orientalium
2. Codicii şi colecţiile Bisericilor locale din Răsărit
a. Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericilor Ortodoxe particulare de limbă greacă
1) Ton aghion Sinodon... nea... sinatroisis (Veneţia, 1761);
2) Sillogi panton ton ieron ke tion kanonon (Veneţia, 1787);
3) Kanonicon (Constantinopol, 1789);
4) Pidalionul (Leipzig, 1800);
5) Sintagma Ateniană (Atena, 1852-1859);
6) Orânduirile canonice;
7) Legislaţia Patriarhatului Ecumenic;
8) Codicii greceşti;
9) Documente Patriarhiceşti;
10) Canoanele Bisericii Ortodoxe;
11) Jus greco-romanum.
b. Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericilor Ortodoxe de limbi slave
1) Codicii şi colecţiile Bisericii Ortodoxe din Moravia Mare
a. Nomocanonul lui Metodie
2) Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericii Ortodoxe Sârbe
a. Cormiciaia Sf. Sava
b. Zaconicul lui Ştefan Duşan
c. Sintagma lui Matei Vlastare în traducere slavonă
d. Zbornik Pravila
3) Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericii Ortodoxe Bulgare
a. Cormiciaia
b. Pravilata
4) Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericilor Ortodoxe Ruse
a. Nomocanon în limba slavă din sec. X
b. Nomocanonul în 50 de titluri al lui Ioan Scolasticul
c. Nomocanonul în 14 titluri
d. Nomocanonul sau Pravila Legii
e. Cormiciaia Kniga
f. Kniga Pravil
g. Pravila Sfinţilor Apostoli, a Sfintelor Soboare Ecumenice şi Locale şi a Sfinţilor Părinţi, cu comentarii
3. Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericii Ortodoxe Române. Codici şi colecţii în manuscris
Creştinismul românesc de rit ortodox este de origine oriental-răsăriteană şi de limbă latină. Sub influenţa grecească de mai târziu şi apoi sub influenţa slavă, viaţa bisericească a românilor a luat înfăţişări diverse.
Urmele legiuirilor latine s-au păstrat numai în documentul viu al limbii, iar locul lor l-au luat colecţii de legiuiri bisericeşti greceşti şi slave.
Principalul centru de multiplicare şi de difuzare a scrierilor bisericeşti de tot felul, inclusiv a colecţiilor canonice şi nomocanonice, centru cu care Biserica română a avut strânse legături, era Muntele Athos.
5. Codicii şi Colecţiile de legiuiri bisericeşti în limba română în manuscris
1) Pravila ritorului şi scolasticului Lucaci (Pravila de la Putna, 1581);
2) Pravila popii Toader din Râpa de Jos, 1610);
3) Pravila din Codex Neagoianus;
4) Pravila de ispravă oamenilor;
5) Pravila aleasă (înainte de 1632);
6) Zaconicul lui Sava Brancovici;
7) Statutul Ţării Făgăraşului.
6. Codicii şi colecţiile canonico-juridice. Pravilele tipărite în limba română
Pravilele sunt cărţi de legiuiri bisericeşti. Toate pravilele tipărite pe teritoriul ţării au fost în limba română, niciuna în limba slavonă, fiind solicitate într-un text accesibil, pe înţeles, atât de slujitorii Bisericii cât şi de dregătorii Statului. Pravila îmbrăţişează viaţa de fiecare zi.
1) Pravila diaconului Coresi (Braşov, 1563);
2) Dreptătoriu de leage. Pravila Bisericească sau Pravila cea Mică de la Govora (1640-1641);
3) Şapte Taine a Bisericii sau Pravila pre scurt aleasă (Iaşi, 1644);
4) Carte Românească de învăţătură de la Pravilele împărăteşti sau Pravila lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646);
5) Îndreptarea Legii cu Dumnezeu. Pravila Mare sau Pravila lui Matei Basarab (Târgovişte, 1652).
A. Codicii şi colecţiile Bisericii ecumenice
Cuvântul cod vine de la verbul condere = a îndemeia, de aceea în înţelesul său originar, prin cuvântul cod se înţelege o colecţie de legi scrise care stau la baza unui stat sau care reprezintă temelia juridică a statului respectiv.
Colecţia juridică sau colecţia de legi are un înţeles mai larg decât termenul de cod.
Codurile sau colecţiile se mai numesc câteodată şi codici în sensul că formal sunt alcătuite ca nişte coduri în care s-au adunat tot felul de materiale, indiferent dacă sunt toate de cuprins juridic sau dacă sunt şi de alt cuprins.
“În orice caz, atunci când se vorbeşte de cod sau de codice, se înţelege că avem de-a face cu o colecţie, adică cu un material privitor la un anume sector sau domeniu de activitate cărturărească, juridică sau nejuridică, care a fost adunat şi organizat într-o anumită formă.” (p. 91)
Dreptul bisericesc îşi are izvoarele lui formale, care constau într-o serie de codici şi de colecţii în care izvoarele fundamentale şi cele întregitoare ale dreptului se găsesc uneori grupate separat, alteori de-a valma, amestecate, puse laolaltă fără vreo legătură între ele sau prea puţin organizate sistematic ori cronologic.
Codurile cunoscute în prezent sunt:
1) Codicii Apostolici sau colecţiile de canoane Apostolice;
2) Colecţiile bisericeşti de documente străvechi;
3) Codicii canonici sau colecţiile de canoane;
4) Nomocanoanele sau colecţiile de canoane şi legi de stat privind Biserica;
5) Codicii legilor de stat bizantin care cuprind norme privitoare la treburile bisericeşti;
6) Extrase de legi de stat din codicii legilor de stat bizantin care au aplicare în viaţa Bisericii;
7) Codicii sau colecţiile tipărite în Apus;
8) Colecţile canonice şi nomocanonice târzii;
9) Colecţiile de drept romano-bizantin;
10) Opera marilor canonişti.
a. Din Codicii Apostolici sau Colecţiile de canoane apostolice prezintă interes pentru dreptul canonic următoarele lucrări:
1) Capitolul XV din Faptele Apostolilor (prin care se abolesc legile juridice ale Vechiului Testament);
2) Didahia celor 12 Apostoli;
3) Canoanele lui Hipolit, zise şi Canoanele Bisericii din Alexandria, sau Tradiţia Apostolică;
4) Epitome Constitutionum Apostolorum;
5) Constitutiones Ecclesiae Aegypticae;
6) Rânduielile sau poruncile Sfinţilor Apostoli prin Clement;
7) Canones Apostolorum Ecclesiastici;
8) Constituţiile Apostolice;
9) Didascalia;
10) Optateuchos sau rânduieli ale Sfinţilor Apostoli, din care face parte şi Testamentum Domini (Testamentul Domnului nostru Iisus Hristos);
11) Statutele şi canoanele Sfinţilor Apostoli prin Clement, numite şi Canones Ecclesiastici;
12) Canoanele Apostolice sau Canoanele Sfinţilor Apostoli.
b. Colecţii bisericeşti străvechi:
1) Actele martirilor;
2) Listele scaunelor şi ale episcopilor.
c. Codicii canonici, din care ni s-au păstrat colecţii târzii:
1) Acolutia – nu ni s-a păstrat nici măcar fragmentar;
2) Sinopsa lui Ştefan Efeseanul;
3) Colecţia de canoane în 60 de capitole;
4) Colecţia de canoane în 50 de capitole – singura care s-a păstrat, colecţie de canoane cu materia organizată sistematic, atribuită canonistului Ioan Scolasticul.
d. Nomocanoanele sunt colecţii mixte de legi bisericeşti care se numesc canoane şi de legi de stat care se numesc nomi. Modul de înşirare a acestor legi cuprinde întâi canoanele care se referă la o materie, apoi sunt arătate sau chiar puse cu textul complet legile de stat privitoare la aceeaşi materie.
Principalele nomocanoane vechi care ni s-au păstrat sunt:
1) Nomocanonul în 50 de titluri sau Nomocanonul lui Ioan Scolasticul;
2) Nomocanonul în 14 titluri;
3) Nomocanonul lui Fotie (883 a.D.), cunoscut şi sub numele de Sintagma lui Fotie. Autorul a fost bun cunoscător şi al legislaţiei de stat, coautor al Colecţiei de legi cunoscută sub numele de Epanagoga (884-886), lege de tipul constituţiilor moderne – Sintagma lui Fotie este în fruntea colecţiilor oficiale de legiuiri ale Bisericii Ortodoxe;
4) Nomocanoanele mai noi – cel mai adesea compilaţii sau redactări originale la întocmirea cărora s-a procedat pentru a face faţă la diverse trebuinţe bisericeşti.
Nomocanoane în limba română:
- Nomocanonul lui Grigorie Doxopatriul (sec. XII);
- Nomocanonul lui Arsenie Antorian (141 de cap., bazat pe legislaţia lui Justinian);
- Nomocanonul lui Matei Vlastare, zis şi Sintagma Alfabetică;
- Nomocanonul duhovnicesc (sec. XIV-XV);
- Nomocanonul lui Cotelerius;
- Nomocanonul lui Manuil Malaxos;
- Cârja arhiereilor (Vactiria) (1645 a.D.);
- Nomocanonul lui Gheorghe din Trapezunt (1730 a.D.);
- Cartea foarte folositoare de suflet (1790-1794 a.D.).
e. Codicii legilor de stat care au aplicare în viaţa Bisericii
Sunt principalii codici ai legislaţiei romano-bizantine începând din veacul al IV-lea.
Ni s-a păstrat doar numele: Codex Gregorianus şi Codex Hermogenianus.
1) Codex Teodosianus (438 a.D.) – cuprinzând 16 cărţi, dintre care ultima principalele legi de stat privitoare la treburi bisericeşti, emise până atunci de împăraţi romani;
2) Corpus juris civilis – colecţia juridică cea mai importantă a legislaţiei şi a ştiinţelor Dreptului roman, alcătuită din patru opere deosebite:
a. Codex (colecţia legilor de stat), numit şi Codex Justinianeus;
b. Novelele, numite şi Novellae Constitutiones;
c. Institutiones – manual de introducere în studiul dreptului;
d. Digeste, cuprinzând sinteza gândirii juridice romane, expusă sub formă de rostiri.
3) Ecloga – cod al legilor de stat din vremea lui Leon III Isaurul (716-740);
4) Prohiron – prima încercare a dinastiei macedonene de a restaura părţile dreptului romano-bizantin pe care le mutilase sau le înlăturase Ecloga;
5) Epanagoga – după epurarea legilor introduse de iconoclaşti, sunt repuse în vigoare rânduielile omise, nu însă şi abrogate de iconoclaşti;
6) Vasilicalele – cea mai monumentală colecţie de legi romano-bizantine, întocmită de împăraţii Vasile I Macedoneanul (867-886) şi Leon VI Filosoful (886-912);
7) Novelele lui Leon VI Filosoful;
8) Hexabiblos – prescurtare a tuturor codurilor bizantine; poate fi socotită ca prototip al codurilor legislaţiei ulterioare medievale şi moderne.
f. Extrase de legi de stat privitoare la Biserică, din codurile dreptului de stat romano-bizantin
1) Colecţia în 25 de capitole
2) Colecţia în 87 de capitole
3) Colecţia tripartită (numită Collectio tripartita sau Paratitla).
g. Colecţiile de canoane ale Bisericii Orientale tipărite în Apus
1) Canones Apostolorum, veterum conciliorum constitutiones decreta pontificum antiquora (Mainz, 1525 a.D.);
2) Sanctorum Apostolorum et sanctorum conciliarum canones (Paris, 1540);
3) Canones sanctorum apostolorum, conciliorum generalium et particularium, Sanctorum Patrum (Paris, 1561);
4) Juris orientalis libri tres (Paris, 1573);
5) Juris greco-romani tam canonici quam civilis tomi duo (Frankfurt, 1596);
6) Canonces sanctorum apostolorum et sanctorum conciliorum cum comentariis Iohannis Zonarae... grece et latine (Milano, 1613);
7) Apostolorum et sanctorum conciliorum decreta (Wittenberg, 1614);
8) Biblioteca juris canonici veteris in duos tomos distribut (Paris, 1661);
9) Ecclesiae Grece Monumenta (Paris, 1677-1686);
10) Synodikon sive Pandecte canonum (Oxford, 1672);
11) Synopsis canonum sanctorum apostolorum (Londra, 1708-1710);
12) Patrologie cursus completus – series graeca (Paris, 1857-1866);
13) Juris ecclesiastici graecorum historia et monumenta (Roma, 1864-1868);
14) Acta et diplomata graeca medii aevi sacra et profana (1860-1890);
15) Regestele imperiale bizantine (Munchen, 1924, 1925 şi 1932);
16) Regestele patriarhale bizantine (Paris, 1932, 1936 şi 1947);
17) Fonti, Codificazione canonica orientale, 12 volume, Roma, Vatican, 1930-1933.
B. Codicii şi colecţiile bisericilor locale
1. Codicii şi colecţiile Bisericilor locale din Apus
Colecţii:
1) Versio Isidoriana
2) Prisca Translatio sau Versio Prisca
3) Codex canonum Ecclesiae Romanae
4) Codex canonum Ecclesiae Africanae
5) Codex canonum Ecclesiasticorum Dionisii Exigui
6) Collectio decretorum pontificum romanorum
7) Collectio Dionysio Hadriana
8) Collectio Hispana (sau Collectio Isidoriana)
9) Collectio Pseudo-Isidoriana (sau Collectio canoni Isiori Mercatoris)
10) Decretum Gratiani
11) Corpus juris canonici
12) Codex juris canonici
13) Codex juris ecclesiarum orientalium
2. Codicii şi colecţiile Bisericilor locale din Răsărit
a. Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericilor Ortodoxe particulare de limbă greacă
1) Ton aghion Sinodon... nea... sinatroisis (Veneţia, 1761);
2) Sillogi panton ton ieron ke tion kanonon (Veneţia, 1787);
3) Kanonicon (Constantinopol, 1789);
4) Pidalionul (Leipzig, 1800);
5) Sintagma Ateniană (Atena, 1852-1859);
6) Orânduirile canonice;
7) Legislaţia Patriarhatului Ecumenic;
8) Codicii greceşti;
9) Documente Patriarhiceşti;
10) Canoanele Bisericii Ortodoxe;
11) Jus greco-romanum.
b. Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericilor Ortodoxe de limbi slave
1) Codicii şi colecţiile Bisericii Ortodoxe din Moravia Mare
a. Nomocanonul lui Metodie
2) Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericii Ortodoxe Sârbe
a. Cormiciaia Sf. Sava
b. Zaconicul lui Ştefan Duşan
c. Sintagma lui Matei Vlastare în traducere slavonă
d. Zbornik Pravila
3) Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericii Ortodoxe Bulgare
a. Cormiciaia
b. Pravilata
4) Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericilor Ortodoxe Ruse
a. Nomocanon în limba slavă din sec. X
b. Nomocanonul în 50 de titluri al lui Ioan Scolasticul
c. Nomocanonul în 14 titluri
d. Nomocanonul sau Pravila Legii
e. Cormiciaia Kniga
f. Kniga Pravil
g. Pravila Sfinţilor Apostoli, a Sfintelor Soboare Ecumenice şi Locale şi a Sfinţilor Părinţi, cu comentarii
3. Codicii şi colecţiile legiuirilor Bisericii Ortodoxe Române. Codici şi colecţii în manuscris
Creştinismul românesc de rit ortodox este de origine oriental-răsăriteană şi de limbă latină. Sub influenţa grecească de mai târziu şi apoi sub influenţa slavă, viaţa bisericească a românilor a luat înfăţişări diverse.
Urmele legiuirilor latine s-au păstrat numai în documentul viu al limbii, iar locul lor l-au luat colecţii de legiuiri bisericeşti greceşti şi slave.
Principalul centru de multiplicare şi de difuzare a scrierilor bisericeşti de tot felul, inclusiv a colecţiilor canonice şi nomocanonice, centru cu care Biserica română a avut strânse legături, era Muntele Athos.
5. Codicii şi Colecţiile de legiuiri bisericeşti în limba română în manuscris
1) Pravila ritorului şi scolasticului Lucaci (Pravila de la Putna, 1581);
2) Pravila popii Toader din Râpa de Jos, 1610);
3) Pravila din Codex Neagoianus;
4) Pravila de ispravă oamenilor;
5) Pravila aleasă (înainte de 1632);
6) Zaconicul lui Sava Brancovici;
7) Statutul Ţării Făgăraşului.
6. Codicii şi colecţiile canonico-juridice. Pravilele tipărite în limba română
Pravilele sunt cărţi de legiuiri bisericeşti. Toate pravilele tipărite pe teritoriul ţării au fost în limba română, niciuna în limba slavonă, fiind solicitate într-un text accesibil, pe înţeles, atât de slujitorii Bisericii cât şi de dregătorii Statului. Pravila îmbrăţişează viaţa de fiecare zi.
1) Pravila diaconului Coresi (Braşov, 1563);
2) Dreptătoriu de leage. Pravila Bisericească sau Pravila cea Mică de la Govora (1640-1641);
3) Şapte Taine a Bisericii sau Pravila pre scurt aleasă (Iaşi, 1644);
4) Carte Românească de învăţătură de la Pravilele împărăteşti sau Pravila lui Vasile Lupu (Iaşi, 1646);
5) Îndreptarea Legii cu Dumnezeu. Pravila Mare sau Pravila lui Matei Basarab (Târgovişte, 1652).
Trimiteți un comentariu