Alte întrebări drept penal, partea generală I (20)
01. Definiţi inacţiunea
Răspuns: Nerealizarea unei acţiuni posibile pe care subiectul avea obligaţia juridică de a o realiza sau ca neefectuarea unei acţiuni aşteptate din partea unei persoane.
02. Clasificaţi infracţiunile în funcţie de modalitatea de realizare a laturii obiective
Răspuns:
a) infracţiuni comisive;
b) infracţiuni omisive.
03. Clasificaţi infracţiunile omisive
Răspuns:
a) omisive proprii;
b) omisive improprii (comisive prin omisiune).
04. Definiţi infracţiunile omisive proprii
Răspuns: Constau în neîndeplinirea unei obligaţii impuse de lege. Ex: nedenunţarea (art. 262 C.pen.), omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263 C.pen.), lăsarea fără ajutor (art. 315 C.pen.). Nu sunt susceptibile de tentativă.
05. Definiţi infracţiunile omisive improprii
Răspuns: Au la bază o incriminare comisivă, dar rezultatul prevăzut de norma de incriminare poate fi, în concret, produs şi printr-o inacţiune, fără ca aceasta să fie expres prevăzută de norma de incriminare. Ceea ce caracterizează aceste infracţiuni este faptul că subiectul nu împiedică producerea unui rezultat pe care, în considerarea anumitor împrejurări, avea obligaţia de a-l împiedica. Tentativa este posibilă.
06. Definiţi poziţia de garant
Răspuns: Este o relaţie specială de protecţie între un subiect garant şi o valoare socială ocrotită, relaţie determinată de incapacitatea (totală sau parţială) a titularului valorii de a o proteja în mod autonom.
07. Enumeraţi sursele funcţiei de protecţie a unei valori sociale
Răspuns: Între subiectul ţinut să acţioneze şi titularul valorii sociale există o relaţie de dependenţă, care îl obligă pe cel dintâi să acţioneze atunci când cel din urmă se află în imposibilitatea de a-şi proteja el însuşi valoarea socială al cărui titular este. Funcţia de protecţie poate decurge din:
a) o legătură naturală (ex: familia);
b) o legătură strânsă de comunitate (ex: practicarea în comun a unor sporturi periculoase);
c) asumarea voluntară a obligaţiei de protecţie (ex: medicul, pompierul, instructorul de înot etc.).
08. Enumeraţi ipostazele poziţiei de garant în cazul răspunderii pentru anumite surse de pericol
Răspuns:
a) o acţiune precedentă periculoasă a autorului;
b) obligaţia de control asupra unei surse de pericol;
c) răspunderea pentru acţiunile unor terţi.
09. În ce constă poziţia de garant care decurge dintr-o acţiune precedentă periculoasă a autorului?
Răspuns: Fundamentarea poziţiei de garant în aceste situaţii porneşte de la premisa că o persoană ce a comis o acţiune prin care a creat o stare de pericol pentru altul este ţinută să ia toate măsurile ce se impun pentru a preveni materializarea acelui pericol într-o urmare prevăzută de legea penală.
10. În ce constă poziţia de garant care decurge din obligaţia de control asupra unei surse de pericol?
Răspuns: Fundamentarea poziţiei de garant în acest caz porneşte de la ideea că persoana ce are în stăpânire un bun care poate prezenta un pericol pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, este obligată să ia toate măsurile rezonabile pentru a preveni o eventuală lezare a acestor valori.
11. În ce constă poziţia de garant care decurge din răspunderea pentru acţiunile unor terţi?
Răspuns: În acest caz, staea de pericol pentru valoarea socială ocrotită este determinată de o persoană aflată şi ea sub autoritatea sau supravegherea garantului.
Răspuns: Nerealizarea unei acţiuni posibile pe care subiectul avea obligaţia juridică de a o realiza sau ca neefectuarea unei acţiuni aşteptate din partea unei persoane.
02. Clasificaţi infracţiunile în funcţie de modalitatea de realizare a laturii obiective
Răspuns:
a) infracţiuni comisive;
b) infracţiuni omisive.
03. Clasificaţi infracţiunile omisive
Răspuns:
a) omisive proprii;
b) omisive improprii (comisive prin omisiune).
04. Definiţi infracţiunile omisive proprii
Răspuns: Constau în neîndeplinirea unei obligaţii impuse de lege. Ex: nedenunţarea (art. 262 C.pen.), omisiunea sesizării organelor judiciare (art. 263 C.pen.), lăsarea fără ajutor (art. 315 C.pen.). Nu sunt susceptibile de tentativă.
05. Definiţi infracţiunile omisive improprii
Răspuns: Au la bază o incriminare comisivă, dar rezultatul prevăzut de norma de incriminare poate fi, în concret, produs şi printr-o inacţiune, fără ca aceasta să fie expres prevăzută de norma de incriminare. Ceea ce caracterizează aceste infracţiuni este faptul că subiectul nu împiedică producerea unui rezultat pe care, în considerarea anumitor împrejurări, avea obligaţia de a-l împiedica. Tentativa este posibilă.
06. Definiţi poziţia de garant
Răspuns: Este o relaţie specială de protecţie între un subiect garant şi o valoare socială ocrotită, relaţie determinată de incapacitatea (totală sau parţială) a titularului valorii de a o proteja în mod autonom.
07. Enumeraţi sursele funcţiei de protecţie a unei valori sociale
Răspuns: Între subiectul ţinut să acţioneze şi titularul valorii sociale există o relaţie de dependenţă, care îl obligă pe cel dintâi să acţioneze atunci când cel din urmă se află în imposibilitatea de a-şi proteja el însuşi valoarea socială al cărui titular este. Funcţia de protecţie poate decurge din:
a) o legătură naturală (ex: familia);
b) o legătură strânsă de comunitate (ex: practicarea în comun a unor sporturi periculoase);
c) asumarea voluntară a obligaţiei de protecţie (ex: medicul, pompierul, instructorul de înot etc.).
08. Enumeraţi ipostazele poziţiei de garant în cazul răspunderii pentru anumite surse de pericol
Răspuns:
a) o acţiune precedentă periculoasă a autorului;
b) obligaţia de control asupra unei surse de pericol;
c) răspunderea pentru acţiunile unor terţi.
09. În ce constă poziţia de garant care decurge dintr-o acţiune precedentă periculoasă a autorului?
Răspuns: Fundamentarea poziţiei de garant în aceste situaţii porneşte de la premisa că o persoană ce a comis o acţiune prin care a creat o stare de pericol pentru altul este ţinută să ia toate măsurile ce se impun pentru a preveni materializarea acelui pericol într-o urmare prevăzută de legea penală.
10. În ce constă poziţia de garant care decurge din obligaţia de control asupra unei surse de pericol?
Răspuns: Fundamentarea poziţiei de garant în acest caz porneşte de la ideea că persoana ce are în stăpânire un bun care poate prezenta un pericol pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, este obligată să ia toate măsurile rezonabile pentru a preveni o eventuală lezare a acestor valori.
11. În ce constă poziţia de garant care decurge din răspunderea pentru acţiunile unor terţi?
Răspuns: În acest caz, staea de pericol pentru valoarea socială ocrotită este determinată de o persoană aflată şi ea sub autoritatea sau supravegherea garantului.
Trimiteți un comentariu