Întrebări la procedura penală I (28)

01. Ce este reţinerea?

Răspuns : Reprezintă măsura preventivă privativă de libertate care se dispune faţă de învinuit sau inculpat pe o durată maximă de 24 de ore, şi care nu poate fi prelungită.

02. Care este procedura de luare a măsurii reţinerii ?

Răspuns :
a) comunicarea dreptului la apărător şi a dreptului de a nu face declaraţii;
b) ascultarea învinuitului / inculpatului în prezenţa apărătorului;
c) emiterea ordonanţei de reţinere şi executarea acesteia;
d) comunicarea motivelor reţinerii şi comunicarea învinuirii;
e) atunci când reţinerea este dispusă de organul de cercetare penală, acesta trebuie să-l încunoştinţeze de îndată pe procuror, iar atunci când reţinerea este dispusă de procuror, potrivit art.220 alin.2, acesta trebuie să-l încunoştinţeze pe procurorul ierarhic superior.

03. Care sunt căile de atac împotriva măsurii preventive privative de libertate a reţinerii?

Răspuns: Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2.

04. Ce este obligarea de a nu părăsi localitatea?

Răspuns: Este o măsură preventivă restrictivă de libertate care constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecăţii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură.

05. Care sunt obligaţiile pe care învinuitul sau inculpatul trebuie să le respecte pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea?

Răspuns:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

06. Care sunt obligaţiile pe care organul judiciar care a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea le poate impune învinuitului sau inculpatului?

Răspuns:
a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite;
c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.

07. Care este procedura de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea?

Răspuns:
a) în cursul urmăririi penale, de procuror, prin ordonanţă;
b) în cursul urmăririi penale, de judecător atunci când respinge propunerea
procurorului de arestare preventivă, prin încheiere;
c) în cursul judecăţii, de instanţa de judecată, prin încheiere.

08. Care este durata pentru care se poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea?

Răspuns: 30 de zile, dar nu mai mult de 1 an (în mod excepţional de 2 ani, dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de minim 10 ani).

09. Care sunt căile de atac împotriva măsurii obligării de a nu părăsi localitatea?

Răspuns: Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, nu este suspensivă de executare. Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi, prin încheiere. Când consideră că măsura preventivă este ilegală sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei.

Împotriva încheierii judecătorului, învinuitul sau inculpatul poate face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul nu este suspensiv de executare. Când consideră că măsura preventivă este nelegală sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei.

Împotriva încheierii primei instanţei sau instanţei de apel inculpatul poate face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

10. Ce este obligarea de a nu părăsi ţara?

Răspuns: Este o măsură preventivă restrictivă de libertate care constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecăţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură.

Dispoziţiile privind măsura obligării de a nu părăsi localitatea se aplică în mod corespunzător.

Întrebări la procedura penală I (27)

01. Ce sunt măsurile procesuale?

Răspuns: Măsurile procesuale sunt mijloace de constrângere folosite de organele judiciare penale pentru garantarea executării pedepsei şi pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru asigurarea îndeplinirii de către părţi a obligaţiilor procesuale.

02. Clasificaţi măsurile procesuale după valoarea socială asupra căreia se răsfrâng

Răspuns:
a) personale;
b) reale.

03. Clasificaţi măsurile procesuale după natura lor

Răspuns:
a) măsuri preventive;
b) măsuri de ocrotire;
c) măsuri de siguranţă;
d) măsuri asiguratorii.

04. Definiţi măsurile preventive

Răspuns: Sunt măsurile procesuale ce se pot lua de organele judiciare penale pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

05. Clasificaţi măsurile preventive după gradul de constrângere pe care îl impun

Răspuns:
a) măsuri preventive privative de libertate;
b) măsuri preventive restrictive de libertate.

06. Enumeraţi măsurile preventive privative de libertate

Răspuns:
a) reţinerea;
b) arestarea preventivă.

07. Enumeraţi măsurile restrictive de libertate

Răspuns:
a) obligarea de a nu părăsi ţara;
b) obligarea de a nu părăsi localitatea;
c) liberarea provizorie (sub control judiciar sau pe cauţiune).

08. Enumeraţi condiţiile care trebuie îndeplinite cumulativ pentru luarea măsurilor preventive

Răspuns:
a) să existe probe sau indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală;
b) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este pedeapsa detenţiunii
pe viaţă sau pedeapsa închisorii;
c) să fie prezent unul din cazurile prevăzute de lege în art. 148 (această condiţie trebuie să fie îndeplinită în ipoteza reţinerii şi a arestării preventive, dar nu şi în cazul obligării de a nu părăsi localitatea / ţara).

09. Enumeraţi cazurile de reţinere şi arestare preventivă prevăzute în art. 148 C.proc.pen.:

Răspuns:
a) inculpatul a fugit sau s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei;
b) inculpatul a încălcat, cu rea-credinţă, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara ori obligaţiile care îi revin pe durata acestei măsuri;
c) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert, ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
d) există date că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni;
e) inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune;
f) există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înţelegere frauduloasă cu aceasta;
g) inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune spentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

10. Care sunt cazurile de revocare a măsurilor preventive?

Răspuns:
a) luarea măsurii preventive cu încălcarea dispoziţiilor legale;
b) dispariţia temeiurilor care au stat la baza luării măsurii.

11. În ce cazuri încetează de drept măsurile preventive ?

Răspuns :
a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului de 60 de zile prevăzut în art.160-b alin.1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen ;
b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare.

Întrebări la procedura penală I (26)

01. Ce sunt constatările medico-legale?

Răspuns: Constatările medico-legale reprezintă procedee probatorii similare constatărilor tehnico-ştiinţifice, dar care implică cunoştinţe medicale de specialitate. Efectuarea ei impune îndeplinirea aceloraşi condiţii şi aceeşi procedură ca şi în ipoteza constatărilor tehnico-ştiinţifice. Exhumarea în vederea constatării cauzelor morţii se face însă numai cu încuviinţarea procurorului.

02. În care cazuri se efectuează obligatoriu constatările medico-legale?

Răspuns:
a) în caz de moarte violentă;
b) în caz de moarte a cărei cauză nu se cunoaşte;
c) atunci când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului sau a persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existenţa urmelor infracţiunii.

03. Ce sunt expertizele?

Răspuns: Procedee probatorii prin care sunt folosite în procesul penal (în faza de urmărire penală sau în faza de judecată) cunoştinţele unui expert pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei.

04. Enumeraţi cazurile de efectuare obligatorie a expertizelor

Răspuns:
a) în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav este obligatorie efectuarea unei expertize psihiatrice;
b) efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
c) efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili cauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.
d) în ipoteza stabilirii discernământului la minorii între 14 şi 16 ani se efectuează o expertiză psihologică;
e) în ipoteza suspendării urmăririi penale / judecăţii;
f) în ipoteza revocării arestării preventive pe motiv de boală;
g) în ipoteza amânării / întreruperii executării pedepsei.

05. De câte feluri sunt expertizele?

Răspuns:
a) expertize criminalistice;
b) expertize medico-legale;
c) expertize contabile;
d) expertize tehnice;
e) expertize psihologice.

06. Clasificaţi expertizele în raport de procedura de efectuare

Răspuns:
a) expertiza aparent necontradictorie;
b) expertiza contradictorie.

07. În ce constă expertiza aparent necontradictorie?

Răspuns: Această ipoteză se întâlneşte în cazul expertizelor criminalistice şi medico-legale. În cazul acestora, organul de urmărire penală / instanţa care dispun efectuarea expertizei prin ordonanţă / încheiere comunică institutului de specialitate prin adresă actul de dispoziţie ce cuprinde şi formularea obiectivelor şi termenul de efectuare, împreună cu dosarul cauzei. Numirea expertului se face de conducereea institutului de specialitate. Fiecare dintre părţi are dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei.

08. În ce constă expertiza contradictorie?

Răspuns: Această ipoteză se întâlneşte în cazul expertizelor tehnice şi a celor contabile. În acest caz, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea
unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile, precum şi expertul.

La termenul fixat se aduce la cunoştinţă părţilor şi expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere că au dreptul să facă
observaţii cu privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor.
Părţile mai sunt încunoştinţate că au dreptul să ceară numirea şi a câte unui expert
recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.

După examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia.
urmează să participe părţile.

Întrebări la procedura penală I (25)

01. Ce este cercetarea la faţa locului ?

Răspuns : Cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesar:
a) să se facă constatări cu privire la situaţia locului săvârşirii infracţiunii;
b) să se descopere şi să se fixeze urmele infracţiunii;
c) să se stabilească poziţia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejurările în care infracţiunea a fost săvârşită.

02. Ce este reconstituirea?

Răspuns: Reconstituirea este procedeul probatoriu care constă în reproducerea în întregime sau în parte a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta.

03. Ce sunt interceptările şi înregistrările convorbirilor sau comunicărilor?

Răspuns: Interceptările şi înregistrările convorbirilor sau comunicărilor reprezintă un procedeu probatoriu prin care convorbirile sau comunicările efectuate prin telefon sau alt mijloc electronic de comunicare sunt înregistrate, fără cunoştinţa persoanelor implicate, pentru a fi folosite în procesul penal ca mijloc de probă.

04. Enumeraţi condiţiile pentru dispunerea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor

Răspuns:
a) există date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni;
b) interceptările şi înregistrările se referă la o infracţiune a cărei urmărire penală se efectuează din oficiu sau este enumerată în art. 91-1 alin. 2;
c) interceptările şi înregistrările să fie necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt sau pentru că identificarea sau localizarea participanţilor nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

05. Care sunt etapele procedurii comune de autorizare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor?

Răspuns:
a) propunerea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală;
b) competenţa de soluţionare aparţine preşedintelui instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supravegheză urmăririrea penală;
c) autorizarea interceptării şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată.

06. Care este durata pentru care se dă autorizaţia necesară interceptării şi înregistrării?

Răspuns: Autorizaţia se dă pentru durata necesară interceptării şi înregistrării, dar nu pentru mai mult 30 de zile. Autorizaţia poate fi reînnoită, înainte sau după expirarea celei
anterioare, în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate cu
privire la aceeaşi persoană şi la aceeaşi faptă nu poate depăşi 120 de zile.

07. Care sunt etapele procedurii de autorizare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor în cazuri de urgenţă?

Răspuns: În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării prin procedura comună ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală, autorizarea interceptărilor şi înregistrările convorbirilor sau comunicărilor cunoaşte următoarele etape:
a) procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală dispune, cu titlul provizoriu, prin ordonanţă motivată înscrisă în registru special interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pe o durată de cel mult 48 de ore;
b) în termen de 48 de ore de la expirarea termenului pentru care s-a dispus interceptarea şi înregistrarea, procurorul prezintă ordonanţa împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările şi înregistrările efectuate şi un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor judecătorului de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supravegheză urmăririrea penală, în vederea confirmării;
c) judecătorul se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei ordonanţei în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu;
d) judecătorul poate dispune:
- confirmarea ordonanţei, iar în cazul în care procurorul a solicitat prelungirea autorizării, judecătorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptării şi înregistrării;
- infirmarea ordonanţei şi, în consecinţă, judecătorul va dispune încetarea de îndată a interceptărilor şi înregistrările, iar cele efectuate vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror.

08. Ce sunt fotografiile ca mijloace de probă?

Răspuns: Fotografiile sunt mijloace de probă care pot proveni de la părţi sau de la alte persoane şi care conţin imagini care pot servi la aflarea adevărului. Fotografiile operative sunt fotografiile efectuate de organele judiciare cu ocazia efectuării unor acte / măsuri procedurale.

09. Ce sunt constatările tehnico-ştiinţifice?

Răspuns : Sunt procedeele probatorii prin care se folosesc, în faza de urmărire penală, cunoştinţele unui specialist sau tehnician pentru lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări care necesită cunoştinţele unui specialist.

10. Enumeraţi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice

Răspuns :
a) cauza penală să se afle în faza de urmărire penală;
b) să existe pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a stării de fapt;
c) să fie necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei;
d) să fie necesară cunoştinţele de specialitate.

11. Care este procedura de efectuare a unei constatări tehnico-ştiinţifice?

Răspuns :
a) organul de urmărire penală dispune efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice;
b) organul de urmărire penală care dispune efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice
stabileşte obiectul acesteia, formulează întrebările la care trebuie să se răspundă şi termenul în care urmează a fi efectuată lucrarea;
c) constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală. Specialistul sau tehnicianul însărcinat cu efectuarea lucrării, dacă socoteşte că materialele puse la dispoziţie ori datele indicate sunt insuficiente, comunică aceasta organului de urmărire penală, în vederea completării lor;
d) operaţiile şi concluziile constatării tehnico-ştiinţifice sau medico-legale se consemnează într-un raport.
e) organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi, dacă apreciază că raportul tehnico-ştiinţific nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice sau efectuarea unei expertize. Când refacerea sau completarea constatării tehnico-ştiinţifice este dispusă de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta să ia măsuri în vederea completării sau refacerii lui.

Alte întrebări la procedura penală I (I)

01. Comparaţi obiectul fiecărei faze a procesului penal

Răspuns: Obiectul urmăririi penale este identificarea persoanelor bănuite de săvârşirea unei infracţiuni, administrarea probelor necesare privind existenţa infracţiunii şi imputabilitatea ei unei persoane determinate (ascultarea părţilor, a martorilor, dispunerea de percheziţii imobiliare etc.), luarea unor măsuri procesuale (arestarea preventivă, măsuri asiguratorii etc.).

Obiectul fazei de judecată este desfăşurarea activităţii jurisdicţionale privind existenţa infracţiunii, vinovăţia inculpatului şi stabilirea răspunderii penale a acestuia.

Obiectul fazei de executare a hotărârilor penale definitive este punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive.

02. Comparaţi obiectul fiecărei faze a procesului penal

Răspuns: Scopul urmăririi penale este pregătirea dosarului pentru trecerea în faza de judecată.

Scopul judecăţii este pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu capacitatea de a intra în autoritatea de lucru judecat.

Scopul executării hotărârilor penale definitive este aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor hotărârilor judecătoreşti definitive.

03. Comparaţi limita iniţială a fiecărei faze a procesului penal

Răspuns: Limita iniţială a urmăririi penale este începerea urmăririi penale.

Limita iniţială a judecăţii este sesizarea instanţei prin rechizitoriul procurorului sau plângerea persoanei vătămate împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată atunci când judecătorul o admite şi reţine cauza spre judecare.

Limita iniţială a executării hotărârilor penale definitive este rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

04. Comparaţi limita finală a fiecărei faze a procesului penal

Răspuns: Limita finală a urmăririi penale este trimiterea sau netrimiterea în judecată.

Limita finală a judecăţii este pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Limita finală a executării hotărârilor penale definitive este finalizarea executării hotărârii judecătoreşti.

05. Comparaţi organele judiciare penale implicate în fiecare fază a procesului penal

Răspuns: În cursul urmăririi penale sunt implicate:
a) organele de urmărire penală;
b) “judecătorul detenţiei”;
c) instanţa.

În cursul judecăţii intervin:
a) instanţa;
b) procurorul.

În cursul executării hotărârilor penale definitive sunt implicate:
a) instanţa de executare;
b) judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

06. Care sunt etapele judecăţii în primă instanţă?

Răspuns:
a) începutul şedinţei (etapa în care se invocă excepţii, se formulează cereri);
b) cercetarea judecătorească (etapa în care se readministrează probele din urmărirea penală şi se administrează probe noi – cercetarea judecătorească este iniţiată prin citirea actului de sesizare a instanţei);
c) dezbateri (etapa în care părţile şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii în latura penală şi în latura civilă a cauzei);
d) deliberarea (etapa în care membrii completului de judecată dau soluţia în cauza dedusă judecăţii).

Alte întrebări la drept penal, partea specială (11)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială?

Răspuns:
a) bigamia;
b) abandonul de familie;
c) nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului;
d) contaminarea venerică;
e) sustragerea de la tratament medical;
f) falsificarea de alimente sau alte produse;
g) ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice;
h) încăierarea;
i) asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni;
j) prostituţia;
k) proxenetismul.

02. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială este comisă cu subiect activ special?

Răspuns:
a) bigamia;
b) nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului;
c) contaminarea venerică.

03. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) abandonul de familie;
b) contaminarea venerică;
c) sustragerea de la tratament medical;
d) falsificarea de alimente sau alte produse.

04. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială poate fi comisă şi cu praeterintenţie?

Răspuns: Falsificarea de alimente sau alte produse;

05. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială poate fi comisă doar cu intenţie directă?

Răspuns:
a) bigamia;
b) asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni;
c) prostituţia.

06. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială are incriminată tentativa?

Răspuns:
a) falsificarea de alimente sau alte produse;
b) proxenetismul.

07. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială are forme agravate?

Răspuns:
a) falsificarea de alimente sau alte produse (4 forme) ;
b) ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (1 formă) ;
c) proxenetismul (1 formă).

08. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială se pune în mişcare la plângerea prealabilă?

Răspuns: Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.

09. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială cunoaşte modalităţi?

Răspuns:
a) abandonul de familie (3 modalităţi);
b) contaminarea venerică (2 modalităţi).

10. În cazul căror infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială operează împăcarea părţilor?

Răspuns: Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.

11. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială?

Răspuns:
a) infracţiunea de încăierare absoarbe infracţiunile de loviri sau alte violenţe şi cea de vătămare corporală;
b) infracţiunea de încăierare, în prima formă agravată, absoarbe infracţiunea de vătămare corporală gravă;
c) infracţiunea de încăierare, în a doua formă agravată, este absorbită în infracţiunea de lovituri şi alte violenţe cauzatoare de moarte, dacă a avut ca urmare moartea unui om iar făptuitorul este cunoscut.

12. Care sunt concursurile de calificări care au loc la nivelul infracţiunilor care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială?

Răspuns : Instigarea sau complicitatea la prostituţie se află în concurs de calificări cu proxenetismul (fiind preferată ultima încadrare juridică).

13. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială are o variantă asimilată?

Răspuns:
a) bigamia;
b) nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului;
c) falsificarea de alimente sau alte produse.

14. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială se comit în pluralitate naturală?

Răspuns:
a) bigamia;
b) încăierarea.

15. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială are o cauză de nepedepsire?

Răspuns:
a) bigamia;
b) încăierarea;
c) asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni.

16. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială are o cauză justificativă?

Răspuns: Contaminarea venerică.

17. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială este o infracţiune de obicei?

Răspuns:
a) nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului;
b) prostituţia.

18. Care dintre infracţiunile care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială se comite cu intenţie repentină?

Răspuns: Încăierarea.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (10)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor de fals?

Răspuns:
a) falsificarea de monedă sau alte valori;
b) falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport;
c) deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori;
d) falsificarea instrumentelor oficiale;
e) folosirea instrumentelor oficiale false;
f) falsul în înscrisuri;
g) falsul material în înscrisuri oficiale;
h) falsul intelectual;
i) falsul în înscrisuri sub semnătură privată;
j) uzul de fals;
k) falsul în declaraţii;
l) falsul privind identitatea;
m) falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii.

02. Care dintre infracţiunile de fals este comisă cu subiect activ special?

Răspuns: Falsul intelectual.

03. Care dintre infracţiunile de fals poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) falsificarea de monedă sau alte valori;
b) falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport;
c) falsificarea instrumentelor oficiale;
d) folosirea instrumentelor oficiale false;
e) falsul material în înscrisuri oficiale;
f) falsul intelectual;
g) falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii.

04. Care dintre infracţiunile de fals are forme atenuate ?

Răspuns: Uzul de fals.

05. Care dintre infracţiunile de fals poate fi comisă doar cu intenţie directă?

Răspuns:
a) falsul în înscrisuri sub semnătură privată;
b) uzul de fals;
c) falsul în declaraţii;
d) falsul privind identitatea;

06. Care dintre infracţiunile de fals are tentativă neincriminată?

Răspuns:
a) deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori;
b) folosirea instrumentelor oficiale false;
c) uzul de fals;
d) falsul în declaraţii;
e) falsul privind identitatea;
f) falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii.

07. Care dintre infracţiunile de fals are incriminată tentativa?

Răspuns:
a) falsificarea de monedă sau alte valori ;
b) falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport;
c) falsificarea instrumentelor oficiale;
d) falsul material în înscrisuri oficiale;
e) falsul intelectual;
f) falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

08. Care dintre infracţiunile de fals are forme agravate?

Răspuns:
a) falsificarea de monedă sau alte valori (2 forme) ;
b) falsul material în înscrisuri oficiale (1 formă);
c) falsul prin folosirea emblemei Crucii Roşii (1 formă).

09. Care dintre infracţiunile de fals cunoaşte modalităţi?

Răspuns:
a) folosirea instrumentelor oficiale false (2 modalităţi);
b) falsul privind identitatea (2 modalităţi).

10. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor de fals?

Răspuns:
a) deţinerea este absorbită în mod natural în conţinutul acţiunii de falsificare;
b) infracţiunea de fals intelectual este absorbită în infracţiunea de evaziune fiscală, atunci când actele sunt falsificate în scopul evaziunii fiscale;
c) infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe uzul de fals, deoarece folosirea înscrisului falsificat este o condiţie a tipicităţii.

11. Care dintre infracţiunile de fals poate fi comisă şi de o persoană juridică?

Răspuns:
a) falsificarea de monedă sau alte valori;
b) falsificarea de timbre, mărci sau de bilete de transport;
c) deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori;
d) falsificarea instrumentelor oficiale;
e) folosirea instrumentelor oficiale false;
f) falsul material în înscrisuri oficiale;
g) falsul în înscrisuri sub semnătură privată;
h) falsul în declaraţii.

12. Care dintre infracţiunile de fals nu poate fi comisă şi de o persoană juridică?

Răspuns: Falsul intelectual.

13. Care dintre infracţiunile de fals are o variantă asimilată?

Răspuns:
a) falsificarea de monedă sau alte valori ;
b) falsul privind identitatea.

14. Care dintre infracţiunile de fals este o infracţiune obstacol?

Răspuns: Deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori.

15. La care dintre infracţiunile de fals se înregistrează modalitatea participaţiei improprii ?

Răspuns : Falsul intelectual.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (09)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei?

Răspuns:
a) denunţarea calomnioasă;
b) mărturia mincinoasă;
c) încercarea de a determina mărturia mincinoasă;
d) împiedicarea participării la proces;
e) nedenunţarea;
f) omisiunea sesizării organelor judiciare;
g) favorizarea infractorului;
h) omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare;
i) arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă;
j) supunerea la rele tratamente;
k) tortura;
l) represiunea nedreaptă;
m) evadarea;
n) înlesnirea evadării;
o) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti;
p) reţinerea sau distrugerea de înscrisuri;
q) sfidarea organelor judiciare.

02. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei este comisă cu subiect activ special?

Răspuns:
a) mărturia mincinoasă;
b) evadarea;
c) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, în modalitatea nerespectării unor măsuri de siguranţă;
d) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, în modalitatea nerespectării pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice.

03. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are subiect pasiv special?

Răspuns:
a) împiedicarea participării la proces;
b) favorizarea infractorului;
c) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, în modalitatea ameninţării faţă de organul de executare;
d) sfidarea organelor judiciare.

04. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) denunţarea calomnioasă;
b) mărturia mincinoasă;
c) nedenunţarea;
d) evadarea;
e) înlesnirea evadării;
f) sfidarea organelor judiciare.

05. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are forme atenuate ?

Răspuns: Înlesnirea evadării.

06. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei poate fi comisă doar cu intenţie directă?

Răspuns:
a) încercarea de a determina mărturia mincinoasă;
b) favorizarea infractorului.

07. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are tentativă neincriminată?

Răspuns:
a) mărturia mincinoasă;
b) omisiunea de a încunoştinţa organele judiciare;
c) cercetarea abuzivă;
d) supunerea la rele tratamente;
e) represiunea nedreaptă;
f) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti;
g) reţinerea sau distrugerea de înscrisuri;
h) sfidarea organelor judiciare.

08. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are incriminată tentativa?

Răspuns:
a) împiedicarea participării la proces;
b) tortura;
c) evadarea;
d) înlesnirea evadării.

09. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are forme agravate?

Răspuns:
a) omisiunea sesizării organelor judiciare (1 formă);
b) tortura (2 forme) ;
c) evadarea (3 forme) ;
d) înlesnirea evadării (5 forme) ;
e) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, în modalitatea împiedicării unei persoane de a folosi o locuinţă, ori o parte dintr-o locuinţă sau imobil, deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti (1 formă).

10. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei poate fi comisă din culpă?

Răspuns:
a) nedenunţarea;
b) înlesnirea evadării.

11. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei cunoaşte modalităţi?

Răspuns:
a) favorizarea infractorului (2 modalităţi);
b) cercetarea abuzivă (2 modalităţi);
c) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti (4 modalităţi);
d) sfidarea organelor judiciare (2 modalităţi).

12. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei?

Răspuns:
a) infracţiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă absoarbe: ameninţarea, lovirea sau alte acte de violenţă şi vătămarea corporală, atunci când infracţiunea este comisă în modalitatea constrângerii;
b) infracţiunea de evadare absoarbe lovirea sau alte violenţe;
c) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti, în modalitatea ameninţării faţă de organul de executare, absoarbe ultrajul comis asupra organului de executare.

13. Care sunt concursurile de calificări care au loc la nivelul care împiedică înfăptuirea justiţiei?

Răspuns :
a) infracţiunea de înlesnire a evadării intră în concurs de calificare cu complicitatea la evadare (diferenţa constând în faptul că înlesnirea evadării presupune acordarea de sprijin material sau moral, în vreme ce complicitatea la evadare constă în simple încurajări) ;
b) ultrajul este în concurs de calificare cu infracţiunea de sfidare a organelor judiciare (dacă sunt îndeplinire condiţiile de tipicitate pentru ambele infracţiuni se va reţine ultrajul, adică infracţiunea sancţionată cel mai grav).

14. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are o variantă asimilată?

Răspuns:
a) denunţarea calomnioasă;
b) mărturia mincinoasă;
c) încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

15. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are o cauză personală de atenuare?

Răspuns:
a) denunţarea calomnioasă;
b) mărturia mincinoasă.

16. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are o cauză de nepedepsire?

Răspuns:
a) mărturia mincinoasă;
b) nedenunţarea (3 cauze);
c) favorizarea infractorului;
d) omisiunea de încunoştinţa organele judiciare.

17. Care sunt infracţiunile vizate de infracţiunea de nedenunţare?

Răspuns:
a) omorul;
b) omorul calificat;
c) omorul deosebit de grav;
d) tâlhăria;
e) pirateria;
f) delapidarea;
g) distrugerea, formele agravate;
h) distrugerea calificată;
i) distrugerea şi semnalizarea falsă.

18. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are o modalitate particulară de sancţionare?

Răspuns: Evadarea.

19. Care dintre infracţiunile care împiedică înfăptuirea justiţiei are conţinuturi alternative?

Răspuns: Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (08)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul?

Răspuns:
a) abuzul în serviciu;
b) neglijenţa în serviciu;
c) purtarea abuzivă;
d) neglijenţa în păstrarea secretului de stat;
e) conflictul de interese;
f) luarea de mită;
g) darea de mită;
h) primirea de foloase necuvenite;
i) traficul de influenţă;
j) cumpărarea de influenţă.

02. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul este comisă cu subiect activ special?

Răspuns:
a) abuzul în serviciu în toate formele;
b) neglijenţa în serviciu;
c) purtarea abuzivă;
d) neglijenţă în păstrarea secretului de stat;
e) conflictul de interese;
f) luarea de mită;
g) primirea de foloase necuvenite.

03. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul are subiect pasiv special?

Răspuns: Darea de mită.

04. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor;
b) abuzul în serviciu contra intereselor publice;
c) purtarea abuzivă;
d) conflictul de interese;
e) primirea de foloase necuvenite.

05. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul are o limitare imorală de aplicare a textului incriminare ?

Răspuns: Conflictul de interese a cărui condiţie negativă este ca actul îndeplinit de agent să nu privească emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.

06. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul poate fi comisă doar cu intenţie directă?

Răspuns:
a) abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi;
b) luarea de mită;
c) darea de mită;
d) traficul de influenţă;
e) cumpărarea de influenţă.

07. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul are tentativă neincriminată?

Răspuns:
a) abuzul în serviciu în toate formele;
b) purtarea abuzivă;
c) conflictul de interese;
d) darea de mită;
e) primirea de foloase necuvenite;
f) traficul de influenţă;
g) cumpărarea de influenţă.

08. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul are incriminată tentativa?

Răspuns: Infracţiunea de abuz în serviciu, în oricare dintre modalităţile sale, atunci când se realizează forma agravată comună tuturor infracţiunilor de abuz în serviciu, când funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

09. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul are forme agravate?

Răspuns:
a) abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor (1 formă proprie şi 1 formă comună tuturor infracţiunilor de abuz în serviciu);
b) abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (1 formă proprie şi o formă comună);
c) abuzul în serviciu contra intereselor publice (1 formă proprie şi o formă comună);
d) neglijenţa în serviciu (1 formă) ;
e) purtarea abuzivă (1 formă) ;
f) luarea de mită (2 forme) ;
g) darea de mită (2 forme) ;
h) primirea de foloase necuvenite (2 forme) ;
i) traficul de influenţă (2 forme) ;
j) cumpărarea de influenţă (2 forme).

10. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul are cauze justificative speciale ?

Răspuns : Darea de mită.

11. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul are cauze de nepedepsire ?

Răspuns :
a) darea de mită ;
b) cumpărarea de influenţă.

12. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul poate fi comisă din culpă?

Răspuns:
a) neglijenţa în serviciu;
b) neglijenţa în păstrarea secretului de stat.

13. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul se pune în mişcare la plângerea prealabilă?

Răspuns:
a) abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, în modalitatea în care fapta a fost comisă de un funcţionar;
b) abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, în modalitatea în care fapta a fost comisă de un funcţionar;
c) purtarea abuzivă sub toate formele sale (cu excepţia formei agravate) sau dacă fapta a fost comisă de un funcţionar..

14. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul cunoaşte modalităţi?

Răspuns:
a) purtarea abuzivă (3 forme);
b) neglijenţa în păstrarea secretului de stat (5 modalităţi);
c) luarea de mită (4 modalităţi).

15. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul?

Răspuns:
a) infracţiunea de purtare abuzivă, în funcţie de modalitate, absoarbe: ameninţarea, lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală;
b) purtarea abuzivă este absorbită în mod natural în conţinutul de incriminare al omorului deosebit de grav săvârşit de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;
c) participaţia la luarea de mită absoarbe şi eventuala participaţie la darea de mită.

16. Care sunt concursurile de calificări care au loc la nivelul infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul?

Răspuns :
a) abuzul în serviciu contra intereselor persoane are caracter subsidiar faţă de: purtarea abuzivă, luarea de mită, delapidarea;
b) neglijenţa în serviciu este în concurs de calificare cu neglijenţa în păstrarea secretuluide stat (se aplică principiul specialităţii) ;
c) agentul dării de mită nu va răspunde şi pentru complicitate la luare de mită..

17. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul poate fi comisă şi de o persoană juridică?

Răspuns: Darea de mită.

18. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul nu poate fi comisă şi de o persoană juridică?

Răspuns:
a) abuzul în serviciu în toate formele;
b) purtarea abuzivă;
c) neglijenţa în serviciu;
d) primirea de foloase necuvenite;
e) traficul de influenţă;
f) cumpărarea de influenţă.

19. Care sunt infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul fără obiect material?

Răspuns: Infracţiunile de corupţie.

20. Care dintre infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul este de pericol concret?

Răspuns: Conflictul de interese.

21. În cazul cărei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul este incriminată o formă specială?

Răspuns: Darea de mită, prin legea nr. 78/2000, art. 8 ind. 2.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (07)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor contra autorităţii?

Răspuns:
a) ofensa adusă unor însemne;
b) ultrajul;
c) uzurparea de calităţi oficiale;
d) portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive;
e) sustragerea sau distrugerea de înscrisuri;
f) ruperea de sigilii;
g) sustragerea de sub sechestru.

02. Care dintre infracţiunile contra autorităţii este comisă cu subiect activ special?

Răspuns:
a) sustragerea sau distrugerea de înscrisuri în forma agravată în care este comisă de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu;
b) ruperea de sigilii în forma agravată când este săvârşită de custode;
c) sustragerea de sub sechestru în forma agravată când este săvârşită de custode.

03. Care dintre infracţiunile contra autorităţii are subiect pasiv special?

Răspuns: Ultrajul.

04. Care dintre infracţiunile contra autorităţii poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) ultrajul;
b) uzurparea de calităţi oficiale.

05. Care dintre infracţiunile contra autorităţii are forme atenuate ?

Răspuns: Ofensa adusă unor însemne (1 formă).

06. Care dintre infracţiunile contra autorităţii poate fi comisă şi cu praeterintenţie?

Răspuns: Ultrajul în situaţia în care absoarbe vătămarea corporală gravă.

07. Care dintre infracţiunile contra autorităţii are tentativă neincriminată?

Răspuns: Ultrajul.

08. Care dintre infracţiunile contra autorităţii are incriminată tentativa?

Răspuns: Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri.

09. Care dintre infracţiunile contra autorităţii are forme agravate?

Răspuns:
a) portul nelegal de decoraţii sau semne distinctive (1 formă);
b) sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (1 formă);
c) ruperea de sigilii (1 formă);
d) sustragerea de sub sechestru (1 formă);.

10. Care dintre infracţiunile contra autorităţii poate fi comisă din culpă?

Răspuns: Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (pentru anumite categorii de înscrisuri).

11. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor contra autorităţii?

Răspuns:
a) ultrajul asoarbe infracţiunile de: ameninţare, loviri sau alte violenţe, vătămarea corporală, vătămarea corporală gravă;
b) omorul calificat comis în legătură cu atribuţiile de serviciu ale victimei, sau omorul deosebit de grav comis împotriva unui funcţionar care exercită autoritatea de stat absoarbe infracţiunea de ultraj.

12. Care sunt concursurile de calificări care au loc la nivelul infracţiunilor contra autorităţii?

Răspuns : Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti, în prima modalitate, absoarbe infracţiunea de ultraj comisă asupra organului de executare, deoarece există un concurs de calificări care se soluţionează pe baza principiului specialităţii.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (06)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor contra patrimoniului?

Răspuns:
a) furtul;
b) tâlhăria;
c) pirateria;
d) abuzul de încredere;
e) gestiunea frauduloasă;
f) înşelăciunea
g) delapidarea;
h) însuşirea bunului găsit;
i) distrugerea;
j) tulburarea de posesie;
k) tăinuirea.

02. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului este comisă cu subiect activ special?

Răspuns:
a) furtul la plângere prealabilă (toate modalităţile);
b) gestiunea frauduloasă;
c) delapidarea.

03. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului are subiect pasiv special?

Răspuns: Furtul la plângere prealabilă (toate modalităţile).

04. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) furtul;
b) abuzul de încredere;
c) gestiunea frauduloasă, în forma simplă;
d) delapidarea;
e) însuşirea bunului găsit;
f) distrugerea;
g) tulburarea de posesie;
h) tăinuirea.

05. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului îşi pierde complet caracterul specific dacă este comisă în forma continuată ?

Răspuns: Infracţiunea de tăinuire, comisă în forma continuată, are semnificaţia unui act de complicitate la fapta autorului. Actul de tăinuire repetată întăreşte rezoluţia infractorului şi, în acest fel, agentul devine un complice.

06. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului poate fi comisă doar cu praeterintenţie?

Răspuns:
a) tâlhăria în forma agravată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă;
b) tâlhăria în forma agravată care a avut ca urmare moartea victimei;
c) distrugerea calificată.

07. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului poate fi comisă doar cu intenţie directă?

Răspuns:
a) tâlhăria;
b) gestiunea frauduloasă în forma agravată;
c) înşelăciunea (toate formele).

08. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului are tentativă neincriminată?

Răspuns:
a) abuzul de încredere;
b) gestiunea frauduloasă (posibilă);
c) însuşirea bunului găsit în modalitatea nepredării bunului (imposibilă);
d) însuşirea bunului găsit în cazul nereturnării lui înainte de termenul de 10 zile, deşi proprietarul adevărat o solicită (tentativă nepedepsibilă);
e) însuşirea bunului găsit în modalitatea însuşirii bunului mobil deţinut prin eroare (posibilă);
f) tulburarea de posesie (posibilă);
g) tăinuirea (posibilă).

09. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului are incriminată tentativa?

Răspuns:
a) furtul (toate formele);
b) tâlhăria (inclusiv la formele praeterintenţionate, unde tentativa la actul iniţial intenţionat este posibilă);
c) pirateria;
d) înşelăciunea (în fiecare din forme);
e) delapidarea ;
f) însuşirea bunului găsit în modalitatea dispunerii de bunului găsit ;
g) distrugerea (inclusiv sub forma calificată).

10. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului are forme agravate?

Răspuns:
a) furtul (aproximativ 20 de forme de calificare);
b) tâlhăria;
c) pirateria (2 forme);
d) gestiunea frauduloasă (1 formă);
e) înşelăciunea, în fiecare din forme (1 formă);
f) delapidarea (1 formă) ;
g) distrugerea (3 forme) ;
h) distrugerea din culpă (2 forme) ;
i) tulburarea de posesie (1 formă).

11. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului poate fi comisă din culpă?

Răspuns: Distrugerea din culpă.

12. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului se pune în mişcare la plângerea prealabilă?

Răspuns:
a) furtul la plângerea prealabilă, toate formele;
b) abuzul de încredere ;
c) gestiunea frauduloasă ;
d) distrugerea ;
e) tulburarea de posesie.

13. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului cunoaşte modalităţi?

Răspuns:
a) furtul la plângere prealabilă (4 modalităţi);
b) tâlhăria;
c) abuzul de încredere (3 modalităţi);
d) delapidarea (3 modalităţi);
e) însuşirea bunului găsit (2 modalităţi);
f) distrugerea (5 modalităţi);
g) distrugerea calificată (2 modalităţi);
h) distrugerea din culpă (3 modalităţi);
i) tulburarea de posesie (2 modalităţi);
j) tăinuirea (4 modalităţi).

14. În cazul căror infracţiuni contra patrimoniului operează împăcarea părţilor?

Răspuns:
a) furtul la plângere prealabilă (toate formele);
b) abuzul de încredere;
c) distrugerea.

15. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor contra patrimoniului?

Răspuns:
a) infracţiunea de violare a secretului corespondenţei în modalitatea sustragerii acesteia va absorbi furtul acestei corespondenţe;
b) furtul calificat comis într-un mijloc de transport în comun este în mod evident comis şi într-un loc public, însă se va reţine doar calificarea mijlocului de transport în comun;
c) furtul calificat comis prin efracţie absoarbe infracţiunea de distrugere a sistemului de închidere ;
d) tâlhăria este o infracţiune complexă care absoarbe: infracţiunea de furt, infracţiunea de ameninţare, loviri sau alte violenţe;
e) tâlhăria absoarbe infracţiunea de lipsire de libertate a victimei pe durata agresiunii;
f) violarea de domiciliu este absorbită de infracţiunea de tâlhărie (ÎCCJ a soluţionat un recurs în interesul legii şi a hotărât prin Decizia nr. 31/2007 că violarea de domiciliu este în concurs cu infracţiunea de tâlhărie);
g) infracţiunea de piraterie absoarbe tâlhăria;
h) infracţiunea de tulburare de posesie în forma agravată absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe precum şi ameninţarea (atunci când este comisă prin violenţă), iar dacă sunt distruse semnele de hotar sau reperele de marcare absoarbe infracţiunea de distrugere.

16. Care sunt concursurile de calificări care au loc la nivelul infracţiunilor contra patrimoniului?

Răspuns :
a) emiterea unui cec fără acoperire este disputată de încadrarea juridică la falsificare de monede sau alte valori şi de înşelăciunea prin emitere de cecuri fără acoperire (preferându-se ultima dintre ele) ;
b) cel care falsifică un cec pus în circulaţie, prin adăugiri, ştergeri etc. este fie subiect al infracţiunii de înşelăciune prin emitere de cecuri fără acoperire, fie al concursului dintre infracţiunea de fals material, uz de fals şi înşelăciune în forma de bază (se alege concursul de infracţiuni, dat fiind faptul că s-a falsificat valoarea cu putere circulatorie);
c) infracţiunea de delapidare (art. 215 ind. 1 C.pen.) cu infracţiunea de la art. 272 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 31/1990 (se rezolvă după criteriul subsidiarităţii);
d) tăinuirea se află în concurs de calificări cu favorizarea infractorului (totuşi, există un criteriu de departajare, care este acela al urmăririi unui interes patrimonial, prezent în cazul tăinurii şi absent în cazul favorizării infractorului).

17. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului poate fi comisă şi de o persoană juridică?

Răspuns:
a) furtul;
b) tâlhăria;
c) pirateria;
d) abuzul de încredere;
e) gestiunea frauduloasă;
f) înşelăciunea;
g) distrugerea;
h) tulburarea de posesie;
i) tăinuirea.

18. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului nu poate fi comisă şi de o persoană juridică?

Răspuns: Delapidarea.

19. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului poate fi comisă şi cu o armă asimilată?

Răspuns: Tâlhăria.

20. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului este agravată de utilizarea unei substanţe paralizante?

Răspuns: Tâlhăria.

21. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului este subsecventă?

Răspuns: Tăinuirea.

22. Care dintre infracţiunile contra patrimoniului are o cauză de nepedepsire?

Răspuns: Tăinuirea, atunci când este comisă de soţ sau o rudă apropiată.

Grilă comentată drept penal partea specială (16)

Violul:

a. nu se poate reţine atunci când actul de penetrare realizat prin constrângere nu era din perspectiva autorului unul cu caracter sexual, autorul dorind exclusiv să tortureze victima;

b. face obiectul unei obligaţii de denunţare care, dacă nu este respectată, atrage răspunderea penală pentru nedenunţare ;

c. nu se poate reţine atunci când victima a consimţit la actul sexual aflându-se într-o eroare provocată de partener cu privire la identitatea acestuia;

d. se va reţine în formă simplă în concurs cu infracţiunea de corupţie sexuală atunci când în aceeaşi unitate de împrejurare, după realizarea unor acte cu caracter obscen, autorul violează victima de 16 ani.

Soluţii:

a) nu se reţine - indiferent care este perspectiva autorului, violarea victimei unei torturi se face printr-un viol tipic;

b) nu se reţine—infracţiunea de nedenunţare (art. 262 C.pen) vizează strict nedenunţarea infracţiunilor: omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, tâlhăria, pirateria, delapidarea, distrugerea (în formele agravate), distrugerea calificată, distrugerea şi semnalizarea falsă (în cazul când a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea ferată sau un accident de cale ferată, ori dacă a produs o catastrofă de calea ferată);

c) se reţine – tipicitatea violului presupune ca actul sexual să aibă loc prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa;

d) nu se reţine – actele cu caracter obscen se absorb în infracţiunea de viol dacă au loc în aceeaşi unitate de împrejurare.

Grilă comentată drept penal partea specială (15)

Omorul săvârşit de către o persoană care a mai comis un omor:
a. este o formă a omorului deosebit de grav;
b. este întotdeauna o infracţiune complexă;
c. se deosebeşte de omorul asupra a două sau mai multe persoane şi prin faptul că acesta din urmă presupune ca uciderea intenţionată a persoanelor să fie consecinţa unui proces execuţional unic;
d. se va reţine în forma tentativei atunci când autorul a încercat să îl ucidă pe X în timp ce se afla în executarea unei pedepse pentru omor.

Soluţii:

a) se reţine (art. 176 lit. (c) C.pen.);

b) nu se reţine - infracţiunea complexă este o creaţie a legiuitorului care se prezintă fie ca o reunire a două infracţiuni distincte şi crearea unei a treia deosebite de cele înglobate (ex: tâlhăria = ameninţare/lovire şi alte violenţe + furt), fie ca o variantă calificată a unei infracţiuni simple, creată prin absorbirea în conţinutul său a unor fapte ce reprezintă conţinutul unor alte infracţiuni (ex : violul care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei) ; în cazul omorului săvârşit de o altă persoană care a mai săvârşit un omor avem de-a face cu o infracţiune simplă, al cărei autor a mai săvârşit un alt omor în altă împrejurare, fie şi sub forma tentativei;

c) se reţine ;

d) se reţine.

Grilă comentată drept penal partea specială (14)

Infracţiunea de favorizare a infractorului:
a. se poate comite şi cu praeterintenţie;
b. poate să constea şi fapta coautorului la furt care ascunde bunul furat de către un alt coautor pentru câteva zile ;
c. se va reţine în sarcina lui X atunci când acesta îi promite lui Y înainte de comiterea unei înşelăciuni că după ce Y va comite înşelăciunea X îl va lăsa pe Y să se ascundă câteva zile în apartamentul său, promisiune care ulterior este respectată de X.
d. este o infracţiune de pericol.

Soluţie:

a) nu se reţine, întrucât infracţiunea de favorizare a infractorului se produce doar cu intenţie directă ;

b) nu se reţine – agentul infracţiunii de furt sub forma coautoratului nu poate cumula concomitent şi calitatea de agent al infracţiunii de favorizare a infractorului, întrucât prima presupune înţelegerea prealabilă, în vreme ce a doua presupune tocmai absenţa înţelegerii prealabile;

c) nu se reţine – ajutorul dat trebuie să fie realizat fără o înţelegere prealabilă sau concomitentă comiterii faptei;

d) se reţine - infracţiunile de pericol sunt acelea care nu presupun o urmare materială, urmarea lor concretizându-se într-o stare de pericol pentru valoarea protejată prin norma de incriminare.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (05)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor contra demnităţii?

Răspuns:
a) insulta;
b) calomnia.

02. Care dintre infracţiunile contra demnităţii poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) insulta;
b) calomnia.

03. Care dintre infracţiunile contra demnităţii are tentativă neincriminată?

Răspuns:
a) insulta;
b) calomnia.

04. Care dintre infracţiunile contra demnităţii se pune în mişcare la plângerea prealabilă?

Răspuns:
a) insulta;
b) calomnia.

05. Care dintre infracţiunile contra demnităţii cunoaşte modalităţi?

Răspuns: Insulta.

06. În cazul căror infracţiuni contra demnităţii operează împăcarea părţilor?

Răspuns:
a) insulta ;
b) calomnia.

07. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor contra demnităţii?

Răspuns: Insulta poate fi absorbită în conţinutul unor infracţiuni complexe (purtarea abuzivă, insulta superiorului sau insulta inferiorului, când sunt comise de militari etc.).

08. În cazul cărei infracţiuni contra demnităţii se aplică regula pluralităţii de subiecţi pasivi?

Răspuns: Insulta, când pluralitatea de subiecţi pasivi determină existenţa unei pluralităţi de infracţiuni de insultă.

09. Care dintre infracţiunile contra demnităţii nu poate avea ca subiect pasiv o persoană juridică?

Răspuns: Insulta.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (04)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală?

Răspuns:
a) violul;
b) actul sexual cu un minor;
c) seducţia;
d) perversiunea sexuală;
e) corupţia sexuală;
f) incestul;
g) hărţuirea sexuală.

02. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală este comisă cu subiect activ special?

Răspuns:
a) incestul;
b) hărţuirea sexuală.

03. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală are subiect pasiv special?

Răspuns:
a) actul sexual cu un minor;
b) seducţia;
c) corupţia sexuală;
d) incestul.

04. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) actul sexual cu un minor;
b) seducţia;
c) perversiunea sexuală;
d) corupţia sexuală;
e) incestul.

05. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală este una de obicei ?

Răspuns: Hărţuirea sexuală.

06. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală poate fi comisă şi cu praeterintenţie?

Răspuns: Violul în forma agravată prin care s-a cauzat victimei o vătămare corporală gravă.

07. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală poate fi comisă doar cu praeterintenţie?

Răspuns:
a) violul în forma agravată care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;
b) actul sexual cu un minor în forma agravată când s-a comis un act sexual cu un minor sub 15 ani sau fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice şi s-a cauzat victimei o vătămare corporală gravă;
c) actul sexual cu un minor în forma agravată care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei;
d) perversiunea sexuală în forma agravată care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei;
e) perversiunea sexuală în forma agravată care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

08. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală poate fi comisă doar cu intenţie directă?

Răspuns:
a) violul;
b) hărţuirea sexuală.

09. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală are tentativă neincriminată?

Răspuns:
a) hărţuirea sexuală (unde nici nu este posibilă);
b) seducţia.

10. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală are incriminată tentativa?

Răspuns:
a) violul;
b) actul sexual cu un minor;
c) perversiune sexuală;
d) corupţia sexuală;
e) incestul.

11. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală are forme agravate?

Răspuns:
a) violul (6 forme);
b) actul sexual cu un minor (6 forme);
c) perversiunea sexuală (8 forme);
d) corupţia sexuală (2 forme).

12. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală poate fi comisă din culpă?

Răspuns: Niciuna.

13. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală se pune în mişcare la plângerea prealabilă?

Răspuns: Violul.

14. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală cunoaşte modalităţi?

Răspuns: Actul sexual cu un minor.

15. În cazul căror infracţiuni privitoare la viaţa sexuală operează împăcarea părţilor?

Răspuns: Seducţia.

16. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală?

Răspuns:
a) infracţiunea de viol absoarbe, atunci când mijlocul de constrângere este incriminat ca o faptă distinctă, infracţiunile de ameninţare, loviri sau alte violenţe, vătămare corporală şi vătămare corporală grava;
b) violul absoarbe infracţiunea de lipsire de libertate, dacă imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa este produsă de către infractor şi durează doar pe durata comiterii infracţiunii principale;
c) infracţiunea de act sexual cu un minor, comisă în forma agravată când toate scopul este producerea de materiale pornografice iar pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, în situaţia în care actul de constrângere este comis în altă împrejurare decât în cea în care se realizează actul sexual, absoarbe şantajul;
d) infracţiunea de act sexual cu un minor al cărui subiect pasiv este o persoană sub 15 ani, căreia i s-au făcut promisiuni de căsătorie, absoarbe infracţiunea de seducţie;
e) infracţiunea de act sexual cu un minor realizată prin constrângere este absorbită în infracţiunea de viol, dacă constrângerea a fost exercitată în aceeaşi împrejurare cu actul sexual, fiind vorba de un proces execuţional unic

17. Care sunt concursurile de calificări care au loc la nivelul infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală ?

Răspuns :
a) infracţiunea de act sexual cu un minor, comisă în forma agravată când toate scopul este producerea de materiale pornografice iar pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, reprezintă de fapt un viol;
b) infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi infracţiunea de perversiune sexuală (primând cea din urmă atunci când sunt realizate toate elementele ei de tipicitate).

18. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală se urmăreşte la plângere prealabilă, dar nu operează împăcarea părţilor?

Răspuns: Violul.

19. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală se urmăreşte din oficiu, dar operează împăcarea părţilor?

Răspuns: Seducţia.

20. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală înregistrează situaţia neobişnuită a unei tentative la o infracţiune praeterintenţionată?

Răspuns: Violul în forma agravată care a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei (ex: încadrarea juridică a celui care încearcă să comită un viol şi, înainte de consumarea acestuia, produce o leziune care are ca urmare moartea victimei).

În general, în cazul infracţiunilor praeterintenţionată nu este posibilă tentativa, dar în cazul infracţiunilor complexe tentativa este posibilă la forma agravată praeterintenţionată în măsura în care este posibilă la infracţiunea în forma de bază.

21. Care dintre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală este colaterală ?

Răspuns : Incestul.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (03)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor contra libertăţii persoanei?

Răspuns:
a) lipsirea de libertate în mod ilegal;
b) sclavia;
c) supunerea la muncă forţată sau obligatorie;
d) violarea de domiciliu;
e) ameninţarea;
f) şantajul;
g) violarea secretului corespondenţei;
h) divulgarea secretului profesional.

02. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei este comisă cu subiect activ special?

Răspuns:
a) violarea secretului corespondenţei, în forma agravată în care fapta este săvârşită de un funcţionar care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces;
b) divulgarea secretului profesional.

03. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei are subiect pasiv special?

Răspuns: Niciuna.

04. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) lipsirea de libertate în mod ilegal;
b) violarea de domiciliu;
c) ameninţarea;
d) violarea secretului corespondenţei;
e) divulgarea secretului profesional.

05. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei este continuă?

Răspuns: Lipsirea de libertate în mod ilegal.

06. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei poate fi comisă doar cu praeterintenţie?

Răspuns:
a) lipsirea de libertate în mod ilegal, în forma agravată care presupune că sănătatea sau viaţa victimei sunt puse în pericol;
b) lipsirea de libertate în mod ilegal, în forma agravată care presupune că fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

07. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei poate fi comisă doar cu intenţie directă?

Răspuns: Santajul.

08. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei are tentativă neincriminată?

Răspuns:
a) supunerea la muncă forţată sau obligatorie;
b) violarea de domiciliu;
c) ameninţarea;
d) şantajul;
e) violarea secretului corespondenţei;
f) divulgarea secretului profesional.

09. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei are incriminată tentativa?

Răspuns:
a) lipsirea de libertate în mod ilegal;
b) sclavia.

10. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei are forme agravate?

Răspuns:
a) lipsirea de libertate în mod ilegal (5 forme) ;
b) violarea de domiciliu (1 formă, 4 împrejurări) ;
c) şantajul (1 formă);
d) violarea secretului corespondenţei (1 formă).

11. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei poate fi comisă din culpă?

Răspuns: Niciuna.

12. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei se pune în mişcare la plângerea prealabilă?

Răspuns:
a) ameninţarea;
b) violarea de domiciliu;
c) violarea secretului corespondenţei.

13. Care dintre infracţiunile contra libertăţii persoanei cunoaşte modalităţi?

Răspuns:
a) violarea de domiciliu (2 modalităţi);
b) violarea secretului corespondenţei (mai multe modalităţi).

14. În cazul căror infracţiuni contra libertăţii persoanei operează împăcarea părţilor?

Răspuns:
a) ameninţarea;
b) violarea de domiciliu;
c) violarea secretului corespondenţei.

15. Care sunt absorbţiile petrecute la nivelul infracţiunilor contra libertăţii persoanei?

Răspuns:
a) lipsirea de libertate în mod ilegal este absorbită în mod natural de mai multe infracţiuni (omor, viol, vătămare corporală etc.), însă numai dacă actul de lipsire de libertate nu depăşeşte durata actului de executare a celeilalte infracţiuni comisă cu violenţă;
b) infracţiunile de trafic de persoane absorb natural lipsirea de libertate în forma agravată în care fapta a fost comisă prin răpire;
c) infracţiunea de lipsire de libertate în forma agravată în care se cere în schimbul persoanelor un folos material sau orice alt avantaj absoarbe infracţiunea de şantaj;
d) infracţiunea de lipsire de libertate în forma agravată în care victima este supusă unor suferinţe absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe (însă va fi reţinută în concurs cu infracţiunea de vătămare corporală sau cu vătămarea corporală gravă);
e) infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal în forma agravată în care pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul sau o persoană juridică, o organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească un anume act absoarbe infracţiunea de şantaj;
f) tâlhăria sub forma agravată comisă într-o locuinţă absoarbe violarea de domiciliu;
g) ameninţarea este absorbită în mai multe infracţiuni complexe (tâlhărie, şantaj, nerespectarea hotărârilor judecătoreşti etc.);
h) şantajul absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe;

16. Care sunt concursurile de calificări care au loc la nivelul infracţiunilor contra libertăţii persoanei ?

Răspuns :
a) lipsirea de libertate în mod ilegal şi arestarea nelegală/cercetarea abuzivă, dacă lipsirea de libertate se realizează printr-o reţinere, arestare sau executarea unei pedepse ilegale (primează arestarea nelegală/cercetarea abuzivă);
b) furtul şi violarea de corespondenţă comisă în modalitatea sustragerii corespondenţei (primează norma specială).

17. În cazul căror infracţiuni contra libertăţii persoanei se aplică regula pluralităţii de subiecţi pasivi?

Răspuns: Violarea de domiciliu, atunci când în locuinţa respectivă locuiesc mai multe persoane, determină reţinerea unui concurs de infracţiuni, câte o infracţiune faţă de fiecare locatar al imobilului.

Dedicaţie. Autodedicaţie

Aceasta este o dedicaţie. Pentru studenţii care vin la Drept din alte motive decat cele pentru care toate fotomodelele devin juriste. Pentru cei care merg la cursuri, care n-ar rata niciun seminar, care citesc tratate, care rezolvă speţe, care adorm legănaţi de jurisprudenţă. Care visează infracţiuni. Care văd că legile sunt proaste, dar continuă să creadă în Justiţie.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (02)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei?

Răspuns:
a) loviri sau alte violenţe,
b) vătămarea corporală,
c) vătămarea corporală gravă,
d) lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte,
e) vătămarea corporală din culpă,
f) avortul.

02. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei este comisă cu subiect activ special?

Răspuns: Niciuna.

03. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei are subiect pasiv special?

Răspuns: Avortul.

04. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns:
a) loviri sau alte violenţe,
b) vătămare corporală;
c) avortul.

05. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei poate fi şi o infracţiune progresivă?

Răspuns: Vătămarea corporală gravă.

06. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei poate fi comisă doar cu intenţie eventuală sau praeterintenţie (însă nu şi cu intenţie directă)?

Răspuns: Vătămarea corporală gravă.

07. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei poate fi comisă doar cu praeterintenţie?

Răspuns:
a) vătămarea corporală gravă care are ca urmare punerea în primejdie a vieţii persoanei,
b) lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ;
c) avortul, în modalitatea agravată în care s-a cauzat femeii vreo vătămare corporală gravă sau fapta a avut ca urmare moartea femeii însărcinate.

08. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei poate fi comisă şi cu praeterintenţie (alături de alte forme de vinovăţie)?

Răspuns:
a) loviri sau alte violenţe, în forma agravată a faptei care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale;
b) vătămare corporală.

09. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei nu cunoaşte forma agravată a comiterii faptei prin violenţă asupra unui membru de familie, sugerând că legiuitorul a uitat nejustificat să o instituie?

Răspuns: Vătămarea corporală gravă. Această formă agravată există la infracţiunile de loviri sau alte violenţe şi la vătămarea corporală.

10. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei are tentativă neincriminată?

Răspuns:
a) loviri sau alte violenţe;
b) vătămare corporală;
c) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

11. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei are incriminată tentativa?

Răspuns:
a) vătămare corporală gravă;
b) avortul.

12. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei are forme agravate?

Răspuns:
a) loviri sau alte violenţe (3 forme) ;
b) vătămare corporală (1 formă) ;
c) vătămare corporală gravă (1 formă, cu 6 urmări);
d) vătămare corporală din culpă (4 forme) ;
e) avortul (2 forme).

13. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei poate fi comisă din culpă?

Răspuns: Vătămare corporală din culpă.

14. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei se pune în mişcare la plângerea prealabilă?

Răspuns:
a) loviri sau alte violenţe;
b) vătămare corporală;
c) vătămare corporală din culpă, în forma de bază şi cu agravarea prin culpă profesională.

15. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei se pune în mişcare şi din oficiu (plângerea prealabilă nefiind deci exclusă)?

Răspuns:
a) loviri sau alte violenţe, în forma agravată a faptei săvârşite asupra unui membru de familie;
b) loviri sau alte violenţe, în forma agravată a faptei care a pricinuit o vătămare unui membru de familie ce necesită pentru vindecare cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale;
c) vătămare corporală, în forma agravată a faptei săvârşite asupra unui membru de familie.

16. Care dintre infracţiunile contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei se pune în mişcare din oficiu?

Răspuns:
a) vătămarea corporală din culpă, în forma agravată care a avut vreo urmare specifică vătămării corporale grave;
b) vătămarea corporală din culpă, în forma agravată prin culpă profesională şi care a avut vreo urmare specifică vătămării corporale grave;
c) vătămarea corporală din culpă, în forma agravată prin culpă profesională şi al cărei autor se afla în stare de ebrietate.

17. În cazul căror infracţiuni contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei operează împăcarea părţilor?

Răspuns:
a) loviri sau alte violenţe, atât forma de bază cât şi formele agravate;
b) vătămare corporală, atât forma de bază cât şi forma agravată;
c) vătămare corporală din culpă.

18. Care este gradaţia infracţiunilor contra integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanei în funcţie de zilele de îngrijiri medicale?

Răspuns:
a) vătămare corporală din culpă în forma de bază – mai mult de 10 zile;
b) loviri sau alte violenţe – cel mult 20 zile;
c) vătămare corporală – cel mult 60 zile (dar minim 21 zile);
d) vătămare corporală gravă - mai mult de 60 zile.

Alte întrebări la drept penal, partea specială (01)

01. Care sunt elementele grupei infracţiunilor contra vieţii persoanei?

Răspuns:
a) omorul,
b) omorul calificat,
c) omorul deosebit de grav,
d) pruncuciderea,
e) determinarea sau înlesnirea sinuciderii,
f) uciderea din culpă.

02. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei este comisă cu subiect activ special?

Răspuns:
a) omorul deosebit de grav, atunci când a fost comis de către o persoană care a mai comis un omor;
b) omorul deosebit de grav, dacă este comis de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, cu condiţia să fie comis în timpul sau în legătură cu îndatoririle de serviciu sau publice ale acestora;
c) pruncuciderea.

03. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei are subiect pasiv special?

Răspuns:
a) omorul calificat comis asupra soţului sau unei rude apropiate;
b) omorul deosebit de grav săvârşit asupra unei femei gravide;
c) omorul deosebit de grav, dacă este comis asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, cu condiţia să fie săvârşit în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;
d) pruncuciderea.

04. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei poate fi comisă cu intenţie directă sau eventuală?

Răspuns: Toate, cu excepţia uciderii din culpă.

05. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei poate fi considerată o formă de recidivă specială?

Răspuns: Omorul deosebit de grav săvârşit de o persoană care a mai comis un omor.

06. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei poate fi comisă doar cu intenţie repentină?

Răspuns: Pruncuciderea.

07. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei este doar instantanee?

Răspuns: Pruncuciderea.

08. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei are tentativă posibilă, dar neincriminată?

Răspuns:
a) pruncuciderea,
b) determinarea sau înlesnirea sinuciderii.

09. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei are forme agravate?

Răspuns:
a) determinarea sau înlesnirea sinuciderii (2 forme);
b) uciderea din culpă (4 forme).

Formele calificate şi deosebit de grave pot fi asimilate unor forme agravate ale infracţiunii de omor simplu.

10. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei poate fi comisă prin praeterintenţie?

Răspuns: Niciuna.

11. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei poate fi comisă din culpă?

Răspuns: Uciderea din culpă.

12. Care dintre infracţiunile contra vieţii persoanei prezintă particularitatea conform căreia participaţia este posibilă, numai că la altă infracţiune?

Răspuns: Pruncuciderea. Instigatorii şi complicii se fac vinovaţi de participaţie la infracţiunea de omor. Cel care comite acte de executare alături de mamă este autor al infracţiunii de omor.

Grila comentată 07, drept civil

Nu poate face obiectul unui contract de vânzare-cumpărare:

a. Clientela civilă;

b. Pachetul majoritar de acţiuni la o societate comercială;

c. O creanţă afectată de o condiţie suspensivă;

Soluţie propusă:

a) fals (doctrina a admis că şi clientela civilă poate face obiectul unui contract de vânzare cumpărare);
b) fals (titlurile de valoare pot fi şi ele vândute);
c) fals (o creanţă poate fi vândută chiar dacă este afectată de o condiţie suspensivă).

Grilă comentată 06, drept civil

În cazul în care bunul cumpărat în baza unui contract de vânzare-cumpărare este afectat de un viciu ascuns:

a. Cumpărătorul poate solicita anularea vânzării pe calea acţiunii redhibitorii;

b. Vânzătorul se poate exonera de răspundere dovedind lipsa culpei sale;

c. Un terţ poate acţiona împotriva vânzătorului dacă a suferit un prejudiciu datorat viciului pe calea acţiunii redhibitorii;

Soluţii propuse:

a) fals (cumpărătorul poate solicita rezoluţiunea vânzării, nu anularea ei, pe calea acţiunii redhibitorii);
b) fals (culpa vânzătorului este indiferentă);
c) fals (acţiunea redhibitorie se află strict la dispoziţia cumpărătorului, ca parte contractuală; terţul prejudiciat poate face apel la răspunderea delictuală a vânzătorului).

Contracte speciale, speţa 14

La data de 21.02.2005, între A, în calitate de vânzător, şi B, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect înstrăinarea unui teren în suprafaţă de 250 mp.

Printr-o hotărâre pronunţată în anul 2006, B a fost obligat să lase, în deplină proprietate şi posesie, imobilul sus-menţionat către C, adevăratul titular al dreptului de proprietate. Instanţa a constatat că C a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului printr-un contract de schimb de imobile încheiat cu A în anul 1999, neavând relevanţă că B nu a cunoscut despre existenţa contractului respectiv, probându-şi buna-credinţă.

C a fost pus în posesia imobilului prin intermediul executorului judecătoresc.

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la 3.03.2008, B a solicitat obligarea lui A la plata preţului în cuantumul plătit la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. A a solicitat obligarea sa la plata doar a unei părţi din preţ, deoarece, faţă de data încheierii contractului, valoarea imobilului vândut lui B s-a micşorat, dintr-un caz fortuit; a invocat, totodată, prescripţia dreptului material la acţiune.

Instanţa:

A. va respinge cererea lui B, deoarece acesta nu a solicitat şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2005 pentru cauză falsă;

B. va respinge acţiunea ca prescrisă, deoarece termenul general de prescripţie curge de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi, în speţă, acest termen s-a prescris;

C. va admite acţiunea, înlăturând apărarea lui A cu privire la existenţa cazului fortuit.

Soluţie:

C

B nu este obligat să ceară nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2005 pentru cauză falsă. Acţiunea lui B nu s-a prescris, întrucât termenul de prescripţie curge din data în care B ştia sau trebuia să ştie că există evicţiune. Apărarea lui A cu privire la existenţa cazului fortuit nu are relevanţă în speţă (art. 1342 C.civ.: „Dacă, la epoca evicţiunii, lucrul vândut se află de o valoare inferioară sau a suferit deteriorări ori prin neglijenţa cumpărătorului, ori prin evenimente independente de cumpărător vânzătorul nu se poate apăra de a restitui preţul intreg.").

(Sursa: Concurs de admitere în magistratură, 21 martie 2010)

Contracte speciale, speţa 13

X i-a vândut lui Y o casă cu preţul de 500.000 lei. La 3 luni de la data încheierii contractului, etajul casei s-a prăbuşit din cauza structurii de rezistenţă necorespunzătoare. Y l-a chemat în judecată pe X, solicitând rezoluţiunea contractului şi restituirea preţului. X a solicitat respingerea acţiunii, întrucât reclamantul are la dispoziţie fie o acţiune în reducerea preţului corespunzător cu partea din imobil prăbuşită, fie o acţiune în nulitatea contractului pentru eroare asupra calităţilor substanţiale ale lucrului vândut.

Instanţa:

A. respinge acţiunea, cu motivarea că sancţiunea care intervine în speţă este nulitatea contractului pentru eroare asupra calităţilor substanţiale ale lucrului vândut;

B. dispune rezoluţiunea contractului şi restituirea preţului plătit;

C. respinge acţiunea, cu motivarea că, prăbuşindu-se doar etajul imobilului, reclamantul poate să solicite doar obligarea pârâtuluila restituirea părţii din preţ ce corespunde valorii etajului.

Soluţie:

B.

Temeiul acţiunii lui X este garanţia pentru vicii ascunse.

(Sursa: Concurs de admitere în magistratură, 15 noiembrie 2009)

Contracte speciale, speţa 12

A.B. şi C.D. cheamă în judecată pe pârâţii X.Y. şi Z.Y. pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între ei, menţionând că au fost în eroare asupra calităţii de soţi a pârâţilor la data încheierii contractului.

Reclamanţii au mai arătat că, ulterior perfectării contractului au aflat că pârâţii erau divorţaţi. Instanţa:

A. respinge acţiunea, deoarece eroarea asupra stării civile a cumpărătorilor nu poate constitui motiv de anulare a actului;

B. admite acţiunea şi dispune anularea contractului, deoarece calitatea de soţi a cumpărătorilor este un element determinant pentru încheierea contractului;

C. admite acţiunea şi dispune anularea contractului, deoarece eroarea asupra stării civile a cocontractanţilor este asimilată erorii grave.

Soluţie:

A

Contractul de vânzare-cumpărare nefiind în principiu cu caracter intuitu personae, eroarea asupra stării civile a cumpărătorilor este indiferentă. În speţă, faptul că X.Y. şi Z.Y. par să fie căsătoriţi, fiind în fapt divorţaţi, nu este de natură să influenţeze cu nimic validitatea contractului. În ipoteza în care cei doi ar părea divorţaţi, fiind de fapt căsătoriţi, excepţia de la prezumţia mandatului reciproc al soţilor ar putea fi ignorată, ducând eventual la anularea contractului (art. 35 alin. (2) teza a II-a C.fam.), însă nu la cererea cumpărătorului ci a soţului necontractant.

(Sursa: Concurs de admitere în magistratură, 29 martie 2009)

Contracte speciale, speţa 11

La 25 februarie 2008, A.B. introduce o acţiune în justiţie împotriva lui C.D. solicitând obligarea pârâtului la plata unei sume de 10.500 lei, cu titlu de preţ şi daune-interese moratorii pentru neplata preţului, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la 24 octombrie 2007. Scadenţa obligaţiei de predare a bunului vândut a fost stabilită prin contract la data de 25 octombrie 2008, nefiind stabilit un termen pentru plata preţului. Prin întâmpinare, pârâtul cumpărător susţine că nu i se poate cere plata preţului atât timp cât nu a fost pus în întârziere pentru executarea acestei obligaţii. Instanţa:

A. va admite acţiunea cu motivarea că obligaţiile neafectate de termen, aşa cum este şi obligaţia cumpărătorului în speţă, devin exigibile chiar de la data naşterii obligaţiei;

B. va respinge acţiunea cu motivarea că obligaţia de plată a preţului nu devine, în speţă, exigibilă înainte de predarea bunului;

C. va admite acţiunea cu motivarea că prin chiar introducerea acţiunii în justiţie cumpărătorul a fost pus în întârziere în privinţa obligaţiei sale de plată a preţului.

Soluţie:

B

Se aplică art. 1362 C.civ.: „Dacă nu s-a determinat nimic în privinţa aceasta prin contract, cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la timpul în care se face predarea lucrului.

(Sursa: Concurs de admitere în magistratură, 13 aprilie 2008)

Contracte speciale, speţa 10

La data de 11 aprilie 2008, reclamantul A.B. introduce o acţiune prin care solicită, în contradictoriu cu pârâtul D.E., rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta din urmă la data de 5 ianuarie 2006, având ca obiect un autoturism. Predarea autoturismului s-a făcut la data de 1 martie 2006, ocazie cu care reclamantul a constatat existenţa unui viciu ascuns la sistemul de frânare.

Prin întâmpinare, pârâtul invocă excepţia prescripţiei extinctive. Instanţa:

A. va admite excepţia, afară de cazul în care reclamantul va dovedi că viciul a fost ascuns cu viclenie;

B. va respinge excepţia cu motivarea că reclamantul a cunoscut viciul în interiorul termenului de 18 luni prevăzut de art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă;

C. va admite excepţia cu motivarea că viciul nu este suficient de grav pentru a justifica rezoluţiunea.

Soluţie:

A

Practic, momentul din care A.B. putea lua cunoştinţă de existenţa viciului ascuns curge din momentul predării autoturismului (1 martie 2006), din care începe folosirea efectivă a acestuia. Faptul că s-a încheiat contractul cu aproape trei luni mai devreme nu are nicio importanţă.

Conform art. 11 din Decretul nr. 167/1958: "Prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.” Cu alte cuvinte, A.B. are în mod obişnuit un cel mult un an de la 1 martie 2006 pentru a constata existenţa viciilor ascunse. Prescripţia începe să curgă cel mai târziu după 1 martie 2007.

Conform art. 5 din Decretul nr. 167/1958: „Dreptul la actiune privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrari executate, se poate prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie.” Prescripţia extinctivă duce la decăderea dreptului lui A.B. în data de 1 septembrie 2007. Desigur, dacă A.B. poate dovedi că viciul a fost ascuns cu viclenie, termenul la care ar acţiona prescripţia extinctivă s-ar prelungi de la 6 luni la 3 ani.

(Sursa: Concurs de admitere în magistratură, 13 aprilie 2008)

Contracte speciale, speţa 9

A, proprietar al unui tablou intitulat “Car cu boi”, atribuit în mod ferm în cercurile de specialitate pictorului N. Grigorescu şi clasat ca obiect de patrimoniu conform dispoziţiilor Legii nr. 182/2000 privitoare la protejarea patrimoniului cultural naţional, îl propune lui B spre vânzare printr-o scrisoare. Scrisoarea a fost formulată în termenii următori: “vă ofer spre vânzare tabloul Car cu boi pentru preţul pe care îl veţi considera de cuviinţă”.

La o săptămână de la data primirii scrisorii, B se declară de acord cu propunerea lui A, oferind pentru tablou 30.000 de Euro, sumă pe care o consemnează la dispoziţia lui A.

A nu se mulţumeşte cu acest preţ şi scoate tabloul la vânzare prin licitaţie publică, apelând la serviciile unei galerii de artă din Bucureşti specializate în domeniu. La licitaţie tabloul este adjudecat de un colecţionar de artă, C, contra preţului de 50.000 de euro plătibil în termen de 6 luni de la data adjudecării, actul de vânzare urmând a fi redactat în scris şi semnat de părţi la momentul plăţii preţului.

Anterior licitaţiei tabloului, după data propunerii sale de către B, A, dorind să afle valoarea de piaţă a tabloului, a apelat la serviciile unui expert al Muzeului de Artă al României, care l-a informat că valoarea de piaţă este de cel mult 5.000 de Euro întrucât, potrivit ultimelor cercetări în domeniu, necunoscute încă publicului, s-ar părea că tabloul nu a fost pictat chiar de N. Grigorescu, ci de un elev al acestuia.

B, care se consideră proprietar al tabloului, acţionează imediat după licitaţie în judecată pe A şi pe C, solicitând faţă de A să se constate că el a devenit proprietar al tabloului la momentul plăţii preţului, iar acesta să fie obligat să-i predea bunul, în timp ce faţă de C a solicitat, pe de o parte, să se anuleze licitaţia întrucât A nu mai era proprietar al bunului la momentul când aceasta a fost organizată, iar pe de altă parte, să se constate că pârâtul C nu are nici un drept asupra tabloului întrucât vânzarea între C şi A urma să se perfecteze doar la data plăţii preţului şi redactării contractului de vânzare.

C, care între timp a aflat că tabloul “Car cu boi” licitat de el s-ar putea să nu aparţină lui Grigorescu, ci unui elev al acestuia, se prezintă la dumneavoastră, care sunteţi avocat, şi vă solicită o analiză juridică în scris a situaţiei create, urmând ca pe baza acesteia să-şi formuleze apărările în deplină cunoştinţă de cauză. Formulaţi această analiză.

Soluţie propusă:

Între A şi B intervine o invitaţie la negociere formulată de primul la adresa celui de-al doilea. Este foarte adevărat că termenii în care iniţiază A sunt cât se poate de generoşi, dând naştere în mintea lui B la ideea că un vânzarea-cumpărarea este cât se poate de sigură, însă nespecificând preţul, A nu formulează o promisiune unilaterală de vânzare, ci doar un apel la ofertă. Întreruperea negocierilor în mod unilateral de către A poate suscita din partea lui B unele pretenţii de dezdăunare. B nu este proprietar al tabloului.

Dimpotrivă, C devine proprietar al tabloului în urma licitaţiei, întrucât sunt întrunite toate condiţiile valabile pentru realizarea vânzării (lucrul determinat, preţul determinat, consimţământul liber). Faptul că preţul va fi plătit în urma realizării unui termen suspensiv de 6 luni, iar contractul va fi redactat şi semnat în momentul plăţii, nu schimbă caracterul translativ de proprietat al înţelegerii valabile între A şi C.

Concluzionând, acţionea în revendicare introdusă de B împotriva lui C nu va face decât să constate că pretenţiile lui B sunt nefondate în raport cu C. Pe de altă parte, C va introduce împotriva lui A o acţiune în rezoluţiunea contractului pe temeniul erorii asupra substanţei, tabloul cumpărat dovedindu-se cu totul altceva faţă de ce s-a crezut iniţial.