Contracte speciale, speţa 14
La data de 21.02.2005, între A, în calitate de vânzător, şi B, în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică având ca obiect înstrăinarea unui teren în suprafaţă de 250 mp.
Printr-o hotărâre pronunţată în anul 2006, B a fost obligat să lase, în deplină proprietate şi posesie, imobilul sus-menţionat către C, adevăratul titular al dreptului de proprietate. Instanţa a constatat că C a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului printr-un contract de schimb de imobile încheiat cu A în anul 1999, neavând relevanţă că B nu a cunoscut despre existenţa contractului respectiv, probându-şi buna-credinţă.
C a fost pus în posesia imobilului prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la 3.03.2008, B a solicitat obligarea lui A la plata preţului în cuantumul plătit la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. A a solicitat obligarea sa la plata doar a unei părţi din preţ, deoarece, faţă de data încheierii contractului, valoarea imobilului vândut lui B s-a micşorat, dintr-un caz fortuit; a invocat, totodată, prescripţia dreptului material la acţiune.
Instanţa:
A. va respinge cererea lui B, deoarece acesta nu a solicitat şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2005 pentru cauză falsă;
B. va respinge acţiunea ca prescrisă, deoarece termenul general de prescripţie curge de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi, în speţă, acest termen s-a prescris;
C. va admite acţiunea, înlăturând apărarea lui A cu privire la existenţa cazului fortuit.
Soluţie:
C
B nu este obligat să ceară nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2005 pentru cauză falsă. Acţiunea lui B nu s-a prescris, întrucât termenul de prescripţie curge din data în care B ştia sau trebuia să ştie că există evicţiune. Apărarea lui A cu privire la existenţa cazului fortuit nu are relevanţă în speţă (art. 1342 C.civ.: „Dacă, la epoca evicţiunii, lucrul vândut se află de o valoare inferioară sau a suferit deteriorări ori prin neglijenţa cumpărătorului, ori prin evenimente independente de cumpărător vânzătorul nu se poate apăra de a restitui preţul intreg.").
(Sursa: Concurs de admitere în magistratură, 21 martie 2010)
Printr-o hotărâre pronunţată în anul 2006, B a fost obligat să lase, în deplină proprietate şi posesie, imobilul sus-menţionat către C, adevăratul titular al dreptului de proprietate. Instanţa a constatat că C a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului printr-un contract de schimb de imobile încheiat cu A în anul 1999, neavând relevanţă că B nu a cunoscut despre existenţa contractului respectiv, probându-şi buna-credinţă.
C a fost pus în posesia imobilului prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la 3.03.2008, B a solicitat obligarea lui A la plata preţului în cuantumul plătit la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. A a solicitat obligarea sa la plata doar a unei părţi din preţ, deoarece, faţă de data încheierii contractului, valoarea imobilului vândut lui B s-a micşorat, dintr-un caz fortuit; a invocat, totodată, prescripţia dreptului material la acţiune.
Instanţa:
A. va respinge cererea lui B, deoarece acesta nu a solicitat şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2005 pentru cauză falsă;
B. va respinge acţiunea ca prescrisă, deoarece termenul general de prescripţie curge de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi, în speţă, acest termen s-a prescris;
C. va admite acţiunea, înlăturând apărarea lui A cu privire la existenţa cazului fortuit.
Soluţie:
C
B nu este obligat să ceară nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 2005 pentru cauză falsă. Acţiunea lui B nu s-a prescris, întrucât termenul de prescripţie curge din data în care B ştia sau trebuia să ştie că există evicţiune. Apărarea lui A cu privire la existenţa cazului fortuit nu are relevanţă în speţă (art. 1342 C.civ.: „Dacă, la epoca evicţiunii, lucrul vândut se află de o valoare inferioară sau a suferit deteriorări ori prin neglijenţa cumpărătorului, ori prin evenimente independente de cumpărător vânzătorul nu se poate apăra de a restitui preţul intreg.").
(Sursa: Concurs de admitere în magistratură, 21 martie 2010)
Trimiteți un comentariu