Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 15 (note de lectură)

V. Bisericile autocefale şi Bisericile autonome

Unităţi teritoriale independente în cadrul Bisericii Ortodoxe

Iniţial, toate episcopiile sau cetăţile, ca unităţi bisericeşti, erau complet independente între ele, aşa că toate erau de fapt unităţi autocefale, fără a se numi totuşi astfel. Cuvântul “autocefalie” a intrat în uz abia prin sec. VI-VII.

Când s-au constituit mitropoliile (sfârşitul sec. III – începutul sec. IV), au devenit şi ele independente faţă de celelalte de acelaşi fel.

Când s-au organizat şi patriarhiile ca unităţi bisericeşti teritoriale, superioare diecezelor, deşi uneori formate numai din câte o dieceză, se înţelege că aceste unităţi au devenit la rândul lor cele mai înalte forme de unităţi teritoriale autocefale, în fruntea cărora se găsea câte un patriarh şi un sinod superior sinoadelor mitropolitane şi exarhale.

Dezvoltarea organizaţiei bisericeşti, uneori chiar concentrarea mai mare a puterii bisericeşti în sinoadele superioare, a făcut ca autocefalia unităţilor inferioare să fie redusă la autonomie (o formă redusă de autocefalie sau de independenţă relativă).

“În cazul Ortodoxiei, autocefalia constituie un principiu de bază al organizării Bisericilor ortodoxe, în sensul că prin ea se exprimă independenţa jurisdicţională a oricărei Biserici ortodoxe, faţă de organizaţiile bisericeşti similare, din cuprinsul Ortodoxiei ecumenice. Această independenţă jurisdicţională nu înseamnă însă fărâmiţarea unităţii Ortodoxiei ecumenice, ci numai autodeterminarea, ţinându-se seama de condiţiile naturale specifice în care trăieşte fiecare dintre Bisericile ortodoxe şi care îi determină manifestări deosebite, cu un conţinut specific distinct, naţional, cultural şi tradiţional.” (p. 537)

În Răsărit au luat fiinţă următoarele Biserici autocefali:
a) Biserica din Persia;
b) Biserica din Armenia;
c) Biserica din Iberia (Gruzia sau Georgia);
d) Arhiepiscopia din Ohrida;
e) Patriarhatul româno-bulgar din Târnovo;
f) Patriarhatul sârbesc din Ipek;
g) Biserica din Rusia;
h) Mitropolia din Karloviţ;
i) Biserica din Cetine în Muntenegru;
j) Arhiepiscopia din muntele Sinai;
k) Biserica din Regatul Greciei;
l) Mitropolia Transilvaniei;
m) Exarhatul Bulgar;
n) Mitropolia Bucovinei şi Dalmaţiei;
o) Biserica Serbiei;
p) Biserica României, etc.

În Apus, ca Biserici autocefale au existat:
a) Biserica din Africa ;
b) Biserica din Mediolan ;
c) Biserica din Aquileea ;
d) Biserica din Ravena ;
e) Biserica din Lyon, etc.

Datorită diferitelor împrejurări istorice, unele din Bisericile autocefale şi-au pierdut independenţa, fie prin despărţirea de Biserica Ortodoxă universală, fie prin încorporarea lor în alte Biserici, datorită transformărilor teritoriale politice.

Astăzi, situaţia se prezintă în felul următor :
a) Patriarhia Constantinopolului ;
b) Patriarhia Alexandriei ;
c) Patriarhia Antiohiei ;
d) Patriarhia Ierusalimului ;
e) Arhiepiscopia din Cipru ;
f) Patriarhia Rusiei ;
g) Biserica Georgiei (Catolicosat) ;
h) Arhiepiscopia Muntelui Sinai ;
i) Arhiepiscopia Greciei ;
j) Patriarhia Bulgară ;
k) Patriarhia Sârbească ;
l) Patriarhia Română ;
m) Mitropolia Poloniei ;
n) Mitropolia Albaniei ;
o) Mitropolia Cehoslovaciei, etc.

În total sunt 14 Biserici autocefale şi trei Biserici autonome, cărora li se adaugă şi o serie de mitropolii şi episcopii autonome (diaspora ortodoxă).