Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (09)
01. Este posibil ca o persoană străină de contract să fie obligată printr-un contract la care nu a fost parte?
Răspuns: Ca principiu, nimeni nu poate fi obligat printr-un contract la care nu a fost parte. O rezervă va trebui făcută totuşi pentru cazul contractului colectiv de muncă.
02. Este posibil ca o persoană, total străină de contract, să dobândească direct şi nemijlocit drepturi, pe baza unui contract la care nu a fost parte?
Răspuns : Da. Este cazul contractului în folosul unui terţ, denumit şi stipulaţia pentru altul, care constituie o veritabilă excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului.
03. Se poate spune că promisiunea faptei altuia este o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului?
Răspuns: Nu. Este o excepţie doar aparentă. Terţa persoană este şi rămâne străină de contract. Efectele contractului se produc numai între debitor şi creditor.
Promiţând fapta altuia, debitorul îşi asumă el personal o obligaţie: aceea de a determina pe terţ să-şi ia un anumit angajament faţă de creditor. Terţul nu devine obligat prin contractul încheiat de debitor cu creditorul. Dacă terţul consimte, încheie el un contract cu creditorul sau aderă, prin voinţa sa, la contractul încheiat de debitor cu creditorul ori ratifică, prin voinţa sa, acest contract.
04. Ce este promisiunea faptei altuia?
Răspuns: Este un contract prin care o persoană – debitorul – se obligă faţă de creditor să determine pe o terţă persoană să-şi asume un anume angajament juridic în folosul creditorului din contract.
05. Enumeraţi trăsăturile caracteristice ale promisiunii faptei altuia
Răspuns:
a) promisiunea faptei altuia nu constituie o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului;
b) obligaţia asumată de debitor în promisiunea faptei altuia este o obligaţie de rezultat;
c) de îndată ce terţa persoană şi-a asumat faţă de creditor angajamentul promis, orice obligaţie a debitorului care a promis fapta altuia încetează prin executare.
06. Se poate confunda promisiunea faptei altuia cu fidejusiunea?
Răspuns: Nu. Spre deosebire de debitorul care a promis fapta altuia, a cărei obligaţie a fost numai de a determina pe terţ să se angajeze faţă de creditor, fidejusorul se angajează faţă de creditor să garanteze însăşi executarea obligaţiei asumate de către debitor.
07. Definiţi contractul în folosul unei terţe persoane
Răspuns: Acel contract prin care o parte, denumită stipulant, dispune ca cealaltă parte, denumită promitent, să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei terţe persoane, străine de contract, denumite terţ beneficiar.
08. Daţi exemple de contractul în folosul unei terţe persoane:
Răspuns:
a) donaţia cu sarcini – când donatorul (stipulant) a prevăzut obligaţia pentru donatar (promitent) ca acesta din urmă să presteze ceva către o terţă persoană străină de contract (terţul beneficiar);
b) contractul de transport de bunuri - expeditorul convine cu transportatorul ca acesta din urmă să predea încărcătura către o terţă persoană denumită destinatar, şi care nu este parte a contractului de transport;
c) contracte din materia asigurărilor de persoane – asiguratul (plătitor al primelor de asigurare) poate stipula ca societatea de asigurare să plătească indemnizaţia de asigurare (despăgubirea sau suma asigurată) unei terţe persoane străine de contractul de asigurare.
09. Care sunt condiţiile de validitate a contractului în folosul unei terţe persoane?
Răspuns:
a) voinţa de a stipula în folosul unei terţe persoane trebuie să fie certă, neîndoielnică;
b) spre a fi valabilă stipulaţia, este necesar ca beneficiarul ei să fie determinat sau cel puţin determinabil.
10. Va avea stipulantul o acţiune împotriva promitentului spre a-l sili pe acesta din urmă să-şi execute obligaţia faţă de terţi?
Răspuns: Da, stipulantul poate acţiona pe promitent, în virtutea raporturilor dintre ei, să-şi execute obligaţiile faţă de terţa persoană. În caz de neexecutare, stipulantul poate pretinde daune-interese, în măsura în care va dovedi producerea, în patrimoniul propriu, a unui prejudiciu datorat neexecutării de către promitent a obligaţiei către terţ.
Dacă între stipulant şi promitent s-a încheiat un contract sinalagmatic, neexecutarea de către promitent a obligaţiei către terţul beneficiar poate îndreptăţi pe stipulant să ceară rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, ori să invoce excepţia de neexecutare a contractului.
11. În ce moment dobândeşte terţul beneficiar dreptul creat în folosul său?
Răspuns: Momentul dobândirii coincide cu momentul încheierii contractului dintre stipulant şi promitent.
12. Ce semnificaţie are afirmaţia că dreptul se naşte direct şi nemijlocit în patrimoniul terţului beneficiar, din momentul încheierii contractului dintre stipulant şi promitent?
Răspuns: Mai întâi, terţul beneficiar nu va avea de suferit concursul creditorilor stipulantului, de îndată ce dreptul nu face parte din patrimoniul stipulantului, fiind născut direct în patrimoniul terţului.
În al doilea rând, terţul beneficiar, deşi nu este parte contractantă, va avea o acţiune directă împotriva promitenţului pentru satisfacerea dreptului său.
În al treilea rând, chiar dacă terţul beneficiar a decedat înainte de a fi acceptat dreptul prevăzut în contractul încheiat de stipulant cu promitentul, atât dreptul, cât şi acţiunile însoţitoare se vor transmite către proprii săi succesori, tot astfel cum se vor transmite şi celelalte elemente patrimoniale ce-i aparţineau la momentul decesului.
13. Ce poate face terţul beneficiar dacă promitentul refuză să-şi execute obligaţia?
Răspuns: Terţul beneficiar poate pretinde daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării. El nu va putea cere însă rezoluţiunea contractului încheiat de stipulant şi promitent, pentru bunul motiv că nueste parte a acestui contract, faţă de care a fost, este şi rămâne un terţ.
Pe de altă parte, dat fiind faptul că dreptul terţului beneficiar are ca izvor contractul încheiat de către stipulant cu promitentul, acesta din urmă va putea să invoce faţă de terţul beneficiar toate excepţiile pe care ar fi putut să le invoce şi împotriva stipulantului pentru a-şi motiva refuzul de executare.
Răspuns: Ca principiu, nimeni nu poate fi obligat printr-un contract la care nu a fost parte. O rezervă va trebui făcută totuşi pentru cazul contractului colectiv de muncă.
02. Este posibil ca o persoană, total străină de contract, să dobândească direct şi nemijlocit drepturi, pe baza unui contract la care nu a fost parte?
Răspuns : Da. Este cazul contractului în folosul unui terţ, denumit şi stipulaţia pentru altul, care constituie o veritabilă excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului.
03. Se poate spune că promisiunea faptei altuia este o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului?
Răspuns: Nu. Este o excepţie doar aparentă. Terţa persoană este şi rămâne străină de contract. Efectele contractului se produc numai între debitor şi creditor.
Promiţând fapta altuia, debitorul îşi asumă el personal o obligaţie: aceea de a determina pe terţ să-şi ia un anumit angajament faţă de creditor. Terţul nu devine obligat prin contractul încheiat de debitor cu creditorul. Dacă terţul consimte, încheie el un contract cu creditorul sau aderă, prin voinţa sa, la contractul încheiat de debitor cu creditorul ori ratifică, prin voinţa sa, acest contract.
04. Ce este promisiunea faptei altuia?
Răspuns: Este un contract prin care o persoană – debitorul – se obligă faţă de creditor să determine pe o terţă persoană să-şi asume un anume angajament juridic în folosul creditorului din contract.
05. Enumeraţi trăsăturile caracteristice ale promisiunii faptei altuia
Răspuns:
a) promisiunea faptei altuia nu constituie o excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului;
b) obligaţia asumată de debitor în promisiunea faptei altuia este o obligaţie de rezultat;
c) de îndată ce terţa persoană şi-a asumat faţă de creditor angajamentul promis, orice obligaţie a debitorului care a promis fapta altuia încetează prin executare.
06. Se poate confunda promisiunea faptei altuia cu fidejusiunea?
Răspuns: Nu. Spre deosebire de debitorul care a promis fapta altuia, a cărei obligaţie a fost numai de a determina pe terţ să se angajeze faţă de creditor, fidejusorul se angajează faţă de creditor să garanteze însăşi executarea obligaţiei asumate de către debitor.
07. Definiţi contractul în folosul unei terţe persoane
Răspuns: Acel contract prin care o parte, denumită stipulant, dispune ca cealaltă parte, denumită promitent, să dea, să facă sau să nu facă ceva în folosul unei terţe persoane, străine de contract, denumite terţ beneficiar.
08. Daţi exemple de contractul în folosul unei terţe persoane:
Răspuns:
a) donaţia cu sarcini – când donatorul (stipulant) a prevăzut obligaţia pentru donatar (promitent) ca acesta din urmă să presteze ceva către o terţă persoană străină de contract (terţul beneficiar);
b) contractul de transport de bunuri - expeditorul convine cu transportatorul ca acesta din urmă să predea încărcătura către o terţă persoană denumită destinatar, şi care nu este parte a contractului de transport;
c) contracte din materia asigurărilor de persoane – asiguratul (plătitor al primelor de asigurare) poate stipula ca societatea de asigurare să plătească indemnizaţia de asigurare (despăgubirea sau suma asigurată) unei terţe persoane străine de contractul de asigurare.
09. Care sunt condiţiile de validitate a contractului în folosul unei terţe persoane?
Răspuns:
a) voinţa de a stipula în folosul unei terţe persoane trebuie să fie certă, neîndoielnică;
b) spre a fi valabilă stipulaţia, este necesar ca beneficiarul ei să fie determinat sau cel puţin determinabil.
10. Va avea stipulantul o acţiune împotriva promitentului spre a-l sili pe acesta din urmă să-şi execute obligaţia faţă de terţi?
Răspuns: Da, stipulantul poate acţiona pe promitent, în virtutea raporturilor dintre ei, să-şi execute obligaţiile faţă de terţa persoană. În caz de neexecutare, stipulantul poate pretinde daune-interese, în măsura în care va dovedi producerea, în patrimoniul propriu, a unui prejudiciu datorat neexecutării de către promitent a obligaţiei către terţ.
Dacă între stipulant şi promitent s-a încheiat un contract sinalagmatic, neexecutarea de către promitent a obligaţiei către terţul beneficiar poate îndreptăţi pe stipulant să ceară rezoluţiunea sau, după caz, rezilierea contractului, ori să invoce excepţia de neexecutare a contractului.
11. În ce moment dobândeşte terţul beneficiar dreptul creat în folosul său?
Răspuns: Momentul dobândirii coincide cu momentul încheierii contractului dintre stipulant şi promitent.
12. Ce semnificaţie are afirmaţia că dreptul se naşte direct şi nemijlocit în patrimoniul terţului beneficiar, din momentul încheierii contractului dintre stipulant şi promitent?
Răspuns: Mai întâi, terţul beneficiar nu va avea de suferit concursul creditorilor stipulantului, de îndată ce dreptul nu face parte din patrimoniul stipulantului, fiind născut direct în patrimoniul terţului.
În al doilea rând, terţul beneficiar, deşi nu este parte contractantă, va avea o acţiune directă împotriva promitenţului pentru satisfacerea dreptului său.
În al treilea rând, chiar dacă terţul beneficiar a decedat înainte de a fi acceptat dreptul prevăzut în contractul încheiat de stipulant cu promitentul, atât dreptul, cât şi acţiunile însoţitoare se vor transmite către proprii săi succesori, tot astfel cum se vor transmite şi celelalte elemente patrimoniale ce-i aparţineau la momentul decesului.
13. Ce poate face terţul beneficiar dacă promitentul refuză să-şi execute obligaţia?
Răspuns: Terţul beneficiar poate pretinde daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării. El nu va putea cere însă rezoluţiunea contractului încheiat de stipulant şi promitent, pentru bunul motiv că nueste parte a acestui contract, faţă de care a fost, este şi rămâne un terţ.
Pe de altă parte, dat fiind faptul că dreptul terţului beneficiar are ca izvor contractul încheiat de către stipulant cu promitentul, acesta din urmă va putea să invoce faţă de terţul beneficiar toate excepţiile pe care ar fi putut să le invoce şi împotriva stipulantului pentru a-şi motiva refuzul de executare.
Trimiteți un comentariu