Contracte speciale, speţa 4
1) În data de 04.01.2009, C.Ţ. (vânzător) încheie cu N.G. (cumpărător) un contract de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de proprietate, având ca obiect un lănţişor de aur de 1.5 kg.
Predarea s-a făcut pe loc, iar plata preţului urma a se efectua în 4 rate egale a câte 10.000 de Euro fiecare:
- Prima rată până în data de 01.02.2009;
- A doua rată până în data de 01.03.2009;
- A treia până în data de 01.10.2009;
- Ultima rată până în data de 24.12.2009.
În data de 15.03.2009, N.G. având nevoie urgentă de bani apelează la N.C., solicitându-i acordarea unui împrumut în valoare de 50.000 de Euro, obligandu-se să restituie suma până la data de 15.03.2010 şi garantând obligaţia prin constituirea unui drept de gaj în favoarea lui N.C., care în acelaşi moment intră în posesia lănţisorului.
La scadenţă, N.G. refuză să plateasca ratele 3 şi 4. Prin urmare, C.Ţ. introduce o acţiune în revendicare împotriva lui N.C.. N.C. se apără invocând buna sa credinţă la momentul încheierii contractului de împrumut şi demonstrează cu martori că C.Ţ. aflase de intenţia lui N.G. de a amaneta lănţişorul. În plus, N.C. argumentează că datorită faptului că el nu ştia nimic despre contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.Ţ. şi N.G., acest act nu îi este opozabil.
Sunteţi judecător. Daţi soluţia şi motivaţi.
2) Aceeaşi cerinţă pentru cazul în care N.C. înstrăinează lănţişorul unui terţ de bună-credinţă (E.B.A.), acesta din urmă fiind chemat în instanţă de C.Ţ.
Soluţii propuse:
N.C. se dovedeşte a fi de rea-credinţă atunci când primeşte lănţişorul de la N.G. fără să verifice dacă acesta din urmă este adevăratul proprietar al obiectului. În felul acesta este eludată una din condiţiile de valabilitate a gajului însuşi.
C.Ţ., în temeiul relei-credinţe constatate la N.C., poate să-şi revendice bunul înstrăinat cu rezerva dreptului de proprietate. Se consideră că restituirea valorează plată, creanţa plăţii preţului stingându-se în limita valorii bunurilor restituite.
În situaţia în care N.G. vinde unui cumpărător de bună-credinţă, C.Ţ. nu mai poate introduce acţiunea în revendicare (art. 1909 alin. (1) C.civ.). El se poate îndrepta împotriva lui N.G., cerând executarea silită a creanţei.
Predarea s-a făcut pe loc, iar plata preţului urma a se efectua în 4 rate egale a câte 10.000 de Euro fiecare:
- Prima rată până în data de 01.02.2009;
- A doua rată până în data de 01.03.2009;
- A treia până în data de 01.10.2009;
- Ultima rată până în data de 24.12.2009.
În data de 15.03.2009, N.G. având nevoie urgentă de bani apelează la N.C., solicitându-i acordarea unui împrumut în valoare de 50.000 de Euro, obligandu-se să restituie suma până la data de 15.03.2010 şi garantând obligaţia prin constituirea unui drept de gaj în favoarea lui N.C., care în acelaşi moment intră în posesia lănţisorului.
La scadenţă, N.G. refuză să plateasca ratele 3 şi 4. Prin urmare, C.Ţ. introduce o acţiune în revendicare împotriva lui N.C.. N.C. se apără invocând buna sa credinţă la momentul încheierii contractului de împrumut şi demonstrează cu martori că C.Ţ. aflase de intenţia lui N.G. de a amaneta lănţişorul. În plus, N.C. argumentează că datorită faptului că el nu ştia nimic despre contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.Ţ. şi N.G., acest act nu îi este opozabil.
Sunteţi judecător. Daţi soluţia şi motivaţi.
2) Aceeaşi cerinţă pentru cazul în care N.C. înstrăinează lănţişorul unui terţ de bună-credinţă (E.B.A.), acesta din urmă fiind chemat în instanţă de C.Ţ.
Soluţii propuse:
N.C. se dovedeşte a fi de rea-credinţă atunci când primeşte lănţişorul de la N.G. fără să verifice dacă acesta din urmă este adevăratul proprietar al obiectului. În felul acesta este eludată una din condiţiile de valabilitate a gajului însuşi.
C.Ţ., în temeiul relei-credinţe constatate la N.C., poate să-şi revendice bunul înstrăinat cu rezerva dreptului de proprietate. Se consideră că restituirea valorează plată, creanţa plăţii preţului stingându-se în limita valorii bunurilor restituite.
În situaţia în care N.G. vinde unui cumpărător de bună-credinţă, C.Ţ. nu mai poate introduce acţiunea în revendicare (art. 1909 alin. (1) C.civ.). El se poate îndrepta împotriva lui N.G., cerând executarea silită a creanţei.
Trimiteți un comentariu