Contracte speciale, seminar nr. 1
1. Calificaţi următoarele convenţii sau clauze contractuale:
a) A şi B încheie un contract prin care A îl autorizează pe B să închirieze cele 10 “bungalow-uri” ale sale din statiunea bihoreană 1 mai în perioada 10 august - 30 august 2010, urmând ca sumele de bani încasate să fie păstrate într-un seif al lui B până la reîntoarcerea lui A, cand va fi obligat să le returneze.
b) A şi B încheie un contract prin care A transmite proprietatea unei construcţii care va fi ridicată de A pe terenul său. Aceeasi cerinţă pentru cazul în care construcţia va fi construită pe terenul lui B.
c) A, cetăţean francez, colecţionar de monede rare este contactat de B care susţine că poate face rost de o monedă din 1844 de la o vecină de a sa. Părţile încheie un contract pe care îl numesc “vânzare-cumpărare” având ca obiect moneda în cauză, părţile stipulând că B are obligaţia de a cumpăra bunul de la vecina sa C, plata preţului fiind datorată doar din acel moment.
d) S.C. A S.A., comerciant, se obligă faţă de S.C. B S.R.L. să-i vândă 50 de seturi de pahare de unică folosinţă. A nu avea pe stoc paharele dar s-a obligat să le obţină în termen de o lună, urmând apoi a le individualiza şi pune la dispoziţia societăţii B.
e) “În cazul în care A nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale, B are dreptul să rezoluţioneze în mod unilateral contractul, fără punere în întârziere”.
2. Explicaţi diferenţa dintre un contract de schimb şi o dublă vânzare.
3. Ce este contractul de “locaţiune-vânzare”?
4. Contractul prin care un comerciant cumpără de la un particular o maşină de tocat carnea pentru a o folosi în procesul său de producţie este civil sau comercial?
5. Care este diferenţa esenţială între vânzarea unor acţiuni la purtător, vânzarea unor acţiuni nominative emise în formă materială şi vânzarea unor acţiuni nominative emise în forma dematerializată.
Soluţii propuse:
01. a) – Contract de mandat.
01. b) – Dacă terenul pe care se face construcţia pentru B îi aparţine lui A, atunci este un contract de vânzare-cumpărare. Dacă terenul pe care se face construcţia pentru B îi aparţine tot lui B, atunci este un contract de antrepriză.
01. c) – Dat fiind că lucrul pe care A vrea să-l cumpere şi B vrea să-l vândă nu se află în posesia lui B, vorbim de vânzarea unui lucru viitor. Este o vânzare condiţională, afectată de o condiţie suspensivă (B trebuie să cumpere bunul de la C). Dacă bunul nu intră în patrimoniul vânzătorului, contractul format valabil va fi caduc, întrucât un element esenţial al său nu se poate realiza.
01. d) – Este un contract de vânzare a unor bunuri care trebuie să fie individualizate prin numărare. Este afectat de un termen suspensiv.
01. e) – Clauză rezolutorie (pact comisoriu), de tipul cel mai sever.
2. Schimbul nu se confundă cu o dublă vânzare urmată de compensarea preţurilor (A vinde lui B un teren, iar B îi vinde lui A un apartament, cu compensarea preţurilor), criteriul de diferenţiere fiind acela că în cazul unui veritabil schimb nu se face nici o referire la echivalentul în bani al bunurilor care formează obiectul său, pe când în cazul dublei vânzări sunt prevăzute preţurile ambelor bunuri, trebuind să rezulte şi voinţa părţilor de a le compensa.
3. Contractul de locaţiune-vânzare se realizează când vânzătorul unui bun de valoare mai ridicată menţine proprietatea bunului în patrimoniul său până la plata integrală a preţului, bunul fiind pus de îndată la dispoziţia cumpărătorului cu titlul de locaţiune.
4. Dat fiind faptul că bunul va fi folosit de comerciant în legătură cu comerţul său, contractul este comercial, chiar dacă este cumpărat de la un particular.
5. În cazul acţiunilor la purtător emise de societăţile comerciale pe acţiuni, proprietatea se transmite de la vânzător la cumpărător prin simpla tradiţiune a acestora (art. 99 din Legea 31/1990 privitoare la societăţile comerciale).
În cazul acţiunilor nominative emise în formă materială dreptul de proprietate se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor.
Diferenţa esenţială dintre aceste tipuri de vânzare şi regula caracterului translativ de proprietate solo consensu al vânzării este faptul că simpla întâlnire a consimţământului părţilor trebui suplinită printr-o formalitate fără de care vânzarea nu are loc.
a) A şi B încheie un contract prin care A îl autorizează pe B să închirieze cele 10 “bungalow-uri” ale sale din statiunea bihoreană 1 mai în perioada 10 august - 30 august 2010, urmând ca sumele de bani încasate să fie păstrate într-un seif al lui B până la reîntoarcerea lui A, cand va fi obligat să le returneze.
b) A şi B încheie un contract prin care A transmite proprietatea unei construcţii care va fi ridicată de A pe terenul său. Aceeasi cerinţă pentru cazul în care construcţia va fi construită pe terenul lui B.
c) A, cetăţean francez, colecţionar de monede rare este contactat de B care susţine că poate face rost de o monedă din 1844 de la o vecină de a sa. Părţile încheie un contract pe care îl numesc “vânzare-cumpărare” având ca obiect moneda în cauză, părţile stipulând că B are obligaţia de a cumpăra bunul de la vecina sa C, plata preţului fiind datorată doar din acel moment.
d) S.C. A S.A., comerciant, se obligă faţă de S.C. B S.R.L. să-i vândă 50 de seturi de pahare de unică folosinţă. A nu avea pe stoc paharele dar s-a obligat să le obţină în termen de o lună, urmând apoi a le individualiza şi pune la dispoziţia societăţii B.
e) “În cazul în care A nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale, B are dreptul să rezoluţioneze în mod unilateral contractul, fără punere în întârziere”.
2. Explicaţi diferenţa dintre un contract de schimb şi o dublă vânzare.
3. Ce este contractul de “locaţiune-vânzare”?
4. Contractul prin care un comerciant cumpără de la un particular o maşină de tocat carnea pentru a o folosi în procesul său de producţie este civil sau comercial?
5. Care este diferenţa esenţială între vânzarea unor acţiuni la purtător, vânzarea unor acţiuni nominative emise în formă materială şi vânzarea unor acţiuni nominative emise în forma dematerializată.
Soluţii propuse:
01. a) – Contract de mandat.
01. b) – Dacă terenul pe care se face construcţia pentru B îi aparţine lui A, atunci este un contract de vânzare-cumpărare. Dacă terenul pe care se face construcţia pentru B îi aparţine tot lui B, atunci este un contract de antrepriză.
01. c) – Dat fiind că lucrul pe care A vrea să-l cumpere şi B vrea să-l vândă nu se află în posesia lui B, vorbim de vânzarea unui lucru viitor. Este o vânzare condiţională, afectată de o condiţie suspensivă (B trebuie să cumpere bunul de la C). Dacă bunul nu intră în patrimoniul vânzătorului, contractul format valabil va fi caduc, întrucât un element esenţial al său nu se poate realiza.
01. d) – Este un contract de vânzare a unor bunuri care trebuie să fie individualizate prin numărare. Este afectat de un termen suspensiv.
01. e) – Clauză rezolutorie (pact comisoriu), de tipul cel mai sever.
2. Schimbul nu se confundă cu o dublă vânzare urmată de compensarea preţurilor (A vinde lui B un teren, iar B îi vinde lui A un apartament, cu compensarea preţurilor), criteriul de diferenţiere fiind acela că în cazul unui veritabil schimb nu se face nici o referire la echivalentul în bani al bunurilor care formează obiectul său, pe când în cazul dublei vânzări sunt prevăzute preţurile ambelor bunuri, trebuind să rezulte şi voinţa părţilor de a le compensa.
3. Contractul de locaţiune-vânzare se realizează când vânzătorul unui bun de valoare mai ridicată menţine proprietatea bunului în patrimoniul său până la plata integrală a preţului, bunul fiind pus de îndată la dispoziţia cumpărătorului cu titlul de locaţiune.
4. Dat fiind faptul că bunul va fi folosit de comerciant în legătură cu comerţul său, contractul este comercial, chiar dacă este cumpărat de la un particular.
5. În cazul acţiunilor la purtător emise de societăţile comerciale pe acţiuni, proprietatea se transmite de la vânzător la cumpărător prin simpla tradiţiune a acestora (art. 99 din Legea 31/1990 privitoare la societăţile comerciale).
În cazul acţiunilor nominative emise în formă materială dreptul de proprietate se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor.
Diferenţa esenţială dintre aceste tipuri de vânzare şi regula caracterului translativ de proprietate solo consensu al vânzării este faptul că simpla întâlnire a consimţământului părţilor trebui suplinită printr-o formalitate fără de care vânzarea nu are loc.
Trimiteți un comentariu