Contracte speciale, speţa 8
Societatea comercială A, specializată în construirea şi vânzarea de locuinţe, prin intermediul unui terţ, îl convinge pe B să cumpere un apartament de 3 camere pentru preţul de 50.000 de Euro, prezentându-i afacerea ca fiind deosebit de avantajoasă pentru el întrucât, conform unei legi recente, poate obţine o deducere fiscală (reducere a impozitului pe venit) de 10.000 de euro ca sprijin de la stat pentru cei ce achiziţionează o locuinţă.
Stimulat de cele aflate şi dornic de un câştig şi mai mare, B cumpără încă un apartament similar de la un terţ C, căruia, cu prilejul încheierii contractului, i-a mărturisit ce îl determină să cumpere acest al doilea apartament.
Ulterior cumpărării celor două apartamente, B află că în realitate nu poate beneficia de nici o deducere fiscală aşa cum scontase, legea nefiindu-i aplicabilă.
a) B se prezintă la dumneavoastră, care sunteţi avocat, şi vă solicită o consultaţie prin care să realizaţi o analiză juridică detaliată a cazului de mai sus. Formulaţi această consultaţie.
b) Care era soluţia dacă terţul C era tot o societate comercială specializată în construirea şi vânzarea de locuinţe.
Soluţie propusă:
a) Societatea A se face vinovată faţă de B de dolul viciu de consimţământ, comis prin intermediul unui terţ. Cum societatea A este specializată în construcţia de locuinţe, reaua sa credinţă în acest contract este o prezumţie absolută. Dat fiind faptul că între societatea A şi terţ există o relaţie de prepuşenie, lucru pe care B trebuie să-l dovedească, dolul va putea fi sancţionat în temeiul art. 960 C.civ. cu nulitatea relativă a contractului, eventual şi cu daune-interese în temeiul răspunderii civile delictuale.
Pe de altă parte, raportul dintre B şi C ţine mai degrabă de eroarea asupra unor motive exterioare obiectului contractului. Chiar dacă B achiziţionează în scopul mărturisit, dar în final neatins, cunoscut de C, de a beneficia de avantajele fiscale ale unei legi inexistente, nu se poate ajunge la nulitatea convenţiei, întrucât în contractul intervenit între părţi nu există o stipulaţie expresă care să fi făcut ca acest motiv să intre în câmpul contractual cu titlul de condiţie.
b) Dacă dimpotrivă C nu mai este o persoană fizică, ci o societate comercială specializată în construirea şi vânzarea de locuinţe, se presupune că este la curent cu legislaţia în materie, iar faptul de a tăcea se poate interpreta drept dol prin reticenţă. Tăcerea lui C în acest din urmă caz chiar dacă nu ţine de încălcarea unei obligaţii legale de informare, echivalează cu o minciună. Sub rezerva probaţiunii, se poate solicita nulitatea relativă a contractului.
Stimulat de cele aflate şi dornic de un câştig şi mai mare, B cumpără încă un apartament similar de la un terţ C, căruia, cu prilejul încheierii contractului, i-a mărturisit ce îl determină să cumpere acest al doilea apartament.
Ulterior cumpărării celor două apartamente, B află că în realitate nu poate beneficia de nici o deducere fiscală aşa cum scontase, legea nefiindu-i aplicabilă.
a) B se prezintă la dumneavoastră, care sunteţi avocat, şi vă solicită o consultaţie prin care să realizaţi o analiză juridică detaliată a cazului de mai sus. Formulaţi această consultaţie.
b) Care era soluţia dacă terţul C era tot o societate comercială specializată în construirea şi vânzarea de locuinţe.
Soluţie propusă:
a) Societatea A se face vinovată faţă de B de dolul viciu de consimţământ, comis prin intermediul unui terţ. Cum societatea A este specializată în construcţia de locuinţe, reaua sa credinţă în acest contract este o prezumţie absolută. Dat fiind faptul că între societatea A şi terţ există o relaţie de prepuşenie, lucru pe care B trebuie să-l dovedească, dolul va putea fi sancţionat în temeiul art. 960 C.civ. cu nulitatea relativă a contractului, eventual şi cu daune-interese în temeiul răspunderii civile delictuale.
Pe de altă parte, raportul dintre B şi C ţine mai degrabă de eroarea asupra unor motive exterioare obiectului contractului. Chiar dacă B achiziţionează în scopul mărturisit, dar în final neatins, cunoscut de C, de a beneficia de avantajele fiscale ale unei legi inexistente, nu se poate ajunge la nulitatea convenţiei, întrucât în contractul intervenit între părţi nu există o stipulaţie expresă care să fi făcut ca acest motiv să intre în câmpul contractual cu titlul de condiţie.
b) Dacă dimpotrivă C nu mai este o persoană fizică, ci o societate comercială specializată în construirea şi vânzarea de locuinţe, se presupune că este la curent cu legislaţia în materie, iar faptul de a tăcea se poate interpreta drept dol prin reticenţă. Tăcerea lui C în acest din urmă caz chiar dacă nu ţine de încălcarea unei obligaţii legale de informare, echivalează cu o minciună. Sub rezerva probaţiunii, se poate solicita nulitatea relativă a contractului.
Trimiteți un comentariu