vineri, 21 ianuarie 2011

Contracte speciale, speţa 9

A, proprietar al unui tablou intitulat “Car cu boi”, atribuit în mod ferm în cercurile de specialitate pictorului N. Grigorescu şi clasat ca obiect de patrimoniu conform dispoziţiilor Legii nr. 182/2000 privitoare la protejarea patrimoniului cultural naţional, îl propune lui B spre vânzare printr-o scrisoare. Scrisoarea a fost formulată în termenii următori: “vă ofer spre vânzare tabloul Car cu boi pentru preţul pe care îl veţi considera de cuviinţă”.

La o săptămână de la data primirii scrisorii, B se declară de acord cu propunerea lui A, oferind pentru tablou 30.000 de Euro, sumă pe care o consemnează la dispoziţia lui A.

A nu se mulţumeşte cu acest preţ şi scoate tabloul la vânzare prin licitaţie publică, apelând la serviciile unei galerii de artă din Bucureşti specializate în domeniu. La licitaţie tabloul este adjudecat de un colecţionar de artă, C, contra preţului de 50.000 de euro plătibil în termen de 6 luni de la data adjudecării, actul de vânzare urmând a fi redactat în scris şi semnat de părţi la momentul plăţii preţului.

Anterior licitaţiei tabloului, după data propunerii sale de către B, A, dorind să afle valoarea de piaţă a tabloului, a apelat la serviciile unui expert al Muzeului de Artă al României, care l-a informat că valoarea de piaţă este de cel mult 5.000 de Euro întrucât, potrivit ultimelor cercetări în domeniu, necunoscute încă publicului, s-ar părea că tabloul nu a fost pictat chiar de N. Grigorescu, ci de un elev al acestuia.

B, care se consideră proprietar al tabloului, acţionează imediat după licitaţie în judecată pe A şi pe C, solicitând faţă de A să se constate că el a devenit proprietar al tabloului la momentul plăţii preţului, iar acesta să fie obligat să-i predea bunul, în timp ce faţă de C a solicitat, pe de o parte, să se anuleze licitaţia întrucât A nu mai era proprietar al bunului la momentul când aceasta a fost organizată, iar pe de altă parte, să se constate că pârâtul C nu are nici un drept asupra tabloului întrucât vânzarea între C şi A urma să se perfecteze doar la data plăţii preţului şi redactării contractului de vânzare.

C, care între timp a aflat că tabloul “Car cu boi” licitat de el s-ar putea să nu aparţină lui Grigorescu, ci unui elev al acestuia, se prezintă la dumneavoastră, care sunteţi avocat, şi vă solicită o analiză juridică în scris a situaţiei create, urmând ca pe baza acesteia să-şi formuleze apărările în deplină cunoştinţă de cauză. Formulaţi această analiză.

Soluţie propusă:

Între A şi B intervine o invitaţie la negociere formulată de primul la adresa celui de-al doilea. Este foarte adevărat că termenii în care iniţiază A sunt cât se poate de generoşi, dând naştere în mintea lui B la ideea că un vânzarea-cumpărarea este cât se poate de sigură, însă nespecificând preţul, A nu formulează o promisiune unilaterală de vânzare, ci doar un apel la ofertă. Întreruperea negocierilor în mod unilateral de către A poate suscita din partea lui B unele pretenţii de dezdăunare. B nu este proprietar al tabloului.

Dimpotrivă, C devine proprietar al tabloului în urma licitaţiei, întrucât sunt întrunite toate condiţiile valabile pentru realizarea vânzării (lucrul determinat, preţul determinat, consimţământul liber). Faptul că preţul va fi plătit în urma realizării unui termen suspensiv de 6 luni, iar contractul va fi redactat şi semnat în momentul plăţii, nu schimbă caracterul translativ de proprietat al înţelegerii valabile între A şi C.

Concluzionând, acţionea în revendicare introdusă de B împotriva lui C nu va face decât să constate că pretenţiile lui B sunt nefondate în raport cu C. Pe de altă parte, C va introduce împotriva lui A o acţiune în rezoluţiunea contractului pe temeniul erorii asupra substanţei, tabloul cumpărat dovedindu-se cu totul altceva faţă de ce s-a crezut iniţial.

3 Comentários:

Antonia spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Antonia spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Antonia spunea...

Atentie mare faci confuzie intre Nulitate și Rezoluțiune, două „sancțiuni” diferite!!!!
Deși se aseamana pt că ambele desființează actul juridic pt trecut și viitor, producând aceleași efecte atât între părți cât și față de terți, cele două nu se confundă!!!
1)REZOLUȚIUNEA e o cauză de ineficacitate a CONTR. SINALAGMATICE, pe când NULITATEA se aplică TUTUROR ACTELOR JUR.
2) CAUZA REZOLUȚIUNII constă în NEEXEC. CULPABILĂ A OBLIG. de către una din părți, iar NULITATEA se datorează NERESPECTĂRII COND. DE VALIDITATE prev. de normele legale in vigoare.
3) cauzele REZOLUȚIUNII sunt ULTERIOARE, iar cauzele NULITĂȚII sunt ANTERIOARE SAU CONCOMITENTE încheierii actului juridic.
4) la REZOLUȚIUNE avem RĂSPUNDERE CONTRACTUALĂ, în vreme ce la NULITATE avem RĂSPUNDERE DELICTUALĂ
Deci,având în vedere cele arătate și dacă ne raportăm la starea de fapt din speță, C poate să ceară cel mult instanței să constate nulitatea contractului, având în vedere că error in substantiam este un viciu de consimțământ și deci o cauză anterioară sau concomitentă încheierii contractului!!!!!
Semnat, o fostă studentp UBB :)
Dl. Chirică nu trece cu vederea asemenea confuzii...sper ca distincția făcută să vă ajute pe viitor

Dacă eşti student la drept, ai găsit ceea ce căutai!

Am început să lucrez la acest blog în toamna anului 2008, atunci când m-am înscris la această facultate. Intenţionez să fac publice astfel toate notele de lectură, notele de curs, testele şi lucrările pe care le voi parcurge în aceşti ani. Sper să-ţi fie şi ţie de folos!

Eşti student la drept?

Atunci poţi fi co-publisher la acest blog. Înscrie-te şi fă-ţi cunoscută experienţa: note de lectură, bârfe despre profesori, planuri de viitor, speţe comentate – sunt tot atâtea metode ca să te exprimi! Contactează-mă la riliescu2000 at yahoo dot com!

Totalul afișărilor de pagină

Watch favourite links
eLearning & Online Learning Blogs - BlogCatalog Blog Directory

Student la Drept © Layout By Hugo Meira.

TOPO