Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (10)
01. În ce constă excepţia de la opozabilitatea faţă de terţi a contractului?
Răspuns : În anumite împrejurări şi condiţii, o terţă persoană este îndreptăţită să nu ţină seama, să ignore, să poată deci să respingă, acele situaţii juridice care au fost create prin anumite contracte.
O asemenea împrejurare de natură a face inopozabil faţă de terţi un anumit contract este simulaţia.
02. Ce este simulaţia?
Răspuns: Existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a două contracte: unul public, aparent, denumit şi contract simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care acesta anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public simulat.
03. Enumeraţi formele simulaţiei
Răspuns:
a) contractul aparent poate fi fictiv;
b) contractul poate fi deghizat;
c) interpunerea de persoană.
04. Ce este contractul fictiv?
Răspuns: Părţile disimulează total realitatea, creând aparenţa existenţei unui contract, care însă, în realitate nu există.
05. Ce este contractul deghizat?
Răspuns: Părţile încheie în realitate un contract, însă urmăresc să-l ţină secret, în tot sau în parte, faţă de terţele persoane, mascându-l printr-un alt contract. Deghizarea poate fi totală, când se urmăreşte a se ascunde însăşi natura contractului secret. Deghizarea poate fi parţială, dacă contractul aparent se mărgineşte a face să fie ignorate numai anumite elemente ale contractului secret.
06. Ce este interpunerea de persoană?
Răspuns: Contractul aparent se încheie între anumite persoane, fiind însoţit totodată de un contract secret – contraînscris – prin care se beneficiază că adevăratul beneficiar al contractului este o altă persoană decât cea care apare în contractul public.
La simulaţia prin interpunere de persoană ambele părţi din contractul aparent urmăresc, în mod conştient, ca efectele să se producă faţă de o terţă persoană căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei.
07. Care este sancţiunea simulaţiei?
Răspuns: Potrivit legislaţiei în vigoare, simulaţia, în sine, nu este sancţionată cu nulitatea. Sancţiunea specifică este, ca regulă, inopozabilitatea faţă de terţele persoane a situaţiei juridice create prin contractul secret şi, după caz, înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie.
08. Care sunt efectele simulaţiei în raporturile dintre părţile contractante şi succesorii universali ai acestora?
Răspuns: Între părţi numai contractul secret – contraînscrisul – produce efecte, în măsura în care, privit în sine, acest contract este valid sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă.
09. Care sunt efectele simulaţiei faţă de terţi?
Răspuns: Lor nu le poate fi opusă situaţia juridică consacrată prin contraînscrisul secret al părţilor, ci numai situaţia juridică astfel cum rezultă din contractul public, aparent, deşi acesta nu corespunde realităţii.
10. Care sunt efectele simulaţiei atunci când există un conflict între mai mulţi terţi, în sensul că unii dintre aceştia au interesul să invoce faţă de părţi contractul aparent, iar ceilalţi au interesul să invoce contractul secret?
Răspuns: Vor avea câştig de cauză acei terţi care se vor întemeia, cu bună-credinţă, pe actul aparent.
11. Cine sunt terţii în materia simulaţiei?
Răspuns: În cazul simulaţiei cuprindem în categoria terţilor anumite persoane care, în condiţiile obişnuite ale încheierii contractelor sunt cuprinse în categoria aşa-numiţilor succesori: este vorba despre succesorii cu titlu particular şi de creditorii chirografari ai părţilor.
12. Care este acţiunea de care dispune cel care vrea să răstoarne simulaţia?
Răspuns: Acţiunea specifică în această materie este acţiunea în simulaţie, prin care se urmăreşte a se demonstra caracterul simulat al operaţiei, spre a face să se aplice efectiv singurul contract ce corespunde voinţei reale a părţilor – contractul secret.
13. Cine poate introduce acţiunea în simulaţie?
Răspuns: Orice persoană interesată. De obicei va fi introdusă de terţul pe care contractul aparent îl prejudiciază şi care deci are interesul să invoce existenţa actului secret. Având pentru el valoare de fapt juridic, poate utiliza, spre a dovedi existenţa contractului secret şi deci simulaţia orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori şi aceasta chiar dacă valoarea contractului depăşeşte suma de 250 lei.
14. Care este efectul principal al acţiunii în simulaţie?
Răspuns: Acela de a face să înceteze caracterul ocult, secret, al contraînscrisului. Reuşita acţiunii în simulaţie nu validează însă contractul secret, dacă acest contract nu întruneşte toate condiţiile pentru a fi valabil, în el însuşi.
Răspuns : În anumite împrejurări şi condiţii, o terţă persoană este îndreptăţită să nu ţină seama, să ignore, să poată deci să respingă, acele situaţii juridice care au fost create prin anumite contracte.
O asemenea împrejurare de natură a face inopozabil faţă de terţi un anumit contract este simulaţia.
02. Ce este simulaţia?
Răspuns: Existenţa concomitentă, între aceleaşi părţi, a două contracte: unul public, aparent, denumit şi contract simulat, prin care se creează o anumită aparenţă juridică ce nu corespunde realităţii; un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinţei reale a părţilor şi prin care acesta anihilează, în tot sau în parte, aparenţa juridică creată prin actul public simulat.
03. Enumeraţi formele simulaţiei
Răspuns:
a) contractul aparent poate fi fictiv;
b) contractul poate fi deghizat;
c) interpunerea de persoană.
04. Ce este contractul fictiv?
Răspuns: Părţile disimulează total realitatea, creând aparenţa existenţei unui contract, care însă, în realitate nu există.
05. Ce este contractul deghizat?
Răspuns: Părţile încheie în realitate un contract, însă urmăresc să-l ţină secret, în tot sau în parte, faţă de terţele persoane, mascându-l printr-un alt contract. Deghizarea poate fi totală, când se urmăreşte a se ascunde însăşi natura contractului secret. Deghizarea poate fi parţială, dacă contractul aparent se mărgineşte a face să fie ignorate numai anumite elemente ale contractului secret.
06. Ce este interpunerea de persoană?
Răspuns: Contractul aparent se încheie între anumite persoane, fiind însoţit totodată de un contract secret – contraînscris – prin care se beneficiază că adevăratul beneficiar al contractului este o altă persoană decât cea care apare în contractul public.
La simulaţia prin interpunere de persoană ambele părţi din contractul aparent urmăresc, în mod conştient, ca efectele să se producă faţă de o terţă persoană căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei.
07. Care este sancţiunea simulaţiei?
Răspuns: Potrivit legislaţiei în vigoare, simulaţia, în sine, nu este sancţionată cu nulitatea. Sancţiunea specifică este, ca regulă, inopozabilitatea faţă de terţele persoane a situaţiei juridice create prin contractul secret şi, după caz, înlăturarea simulaţiei pe calea acţiunii în simulaţie.
08. Care sunt efectele simulaţiei în raporturile dintre părţile contractante şi succesorii universali ai acestora?
Răspuns: Între părţi numai contractul secret – contraînscrisul – produce efecte, în măsura în care, privit în sine, acest contract este valid sub aspectul condiţiilor de fond şi de formă.
09. Care sunt efectele simulaţiei faţă de terţi?
Răspuns: Lor nu le poate fi opusă situaţia juridică consacrată prin contraînscrisul secret al părţilor, ci numai situaţia juridică astfel cum rezultă din contractul public, aparent, deşi acesta nu corespunde realităţii.
10. Care sunt efectele simulaţiei atunci când există un conflict între mai mulţi terţi, în sensul că unii dintre aceştia au interesul să invoce faţă de părţi contractul aparent, iar ceilalţi au interesul să invoce contractul secret?
Răspuns: Vor avea câştig de cauză acei terţi care se vor întemeia, cu bună-credinţă, pe actul aparent.
11. Cine sunt terţii în materia simulaţiei?
Răspuns: În cazul simulaţiei cuprindem în categoria terţilor anumite persoane care, în condiţiile obişnuite ale încheierii contractelor sunt cuprinse în categoria aşa-numiţilor succesori: este vorba despre succesorii cu titlu particular şi de creditorii chirografari ai părţilor.
12. Care este acţiunea de care dispune cel care vrea să răstoarne simulaţia?
Răspuns: Acţiunea specifică în această materie este acţiunea în simulaţie, prin care se urmăreşte a se demonstra caracterul simulat al operaţiei, spre a face să se aplice efectiv singurul contract ce corespunde voinţei reale a părţilor – contractul secret.
13. Cine poate introduce acţiunea în simulaţie?
Răspuns: Orice persoană interesată. De obicei va fi introdusă de terţul pe care contractul aparent îl prejudiciază şi care deci are interesul să invoce existenţa actului secret. Având pentru el valoare de fapt juridic, poate utiliza, spre a dovedi existenţa contractului secret şi deci simulaţia orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori şi aceasta chiar dacă valoarea contractului depăşeşte suma de 250 lei.
14. Care este efectul principal al acţiunii în simulaţie?
Răspuns: Acela de a face să înceteze caracterul ocult, secret, al contraînscrisului. Reuşita acţiunii în simulaţie nu validează însă contractul secret, dacă acest contract nu întruneşte toate condiţiile pentru a fi valabil, în el însuşi.
Trimiteți un comentariu