Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (13)
01. Ce sunt desenele şi modelele industriale?
Răspuns: Elemente al căror regim se aseamănă cu cel al mărcilor, şi care pot face parte din fondul de comerţ cu condiţia să prezinte noutate.
02. Enumeraţi alte semne distinctive aplicate pe mărfuri şi pe produse
Răspuns:
a) mărcile şi etichetele colective;
b) mărcile naţionale;
c) certificatele de calitate;
d) mărcile însoţitoare.
03. Ce sunt denumirile de origine şi denumirile controlate?
Răspuns: Sunt menţiuni care indică locul fabricării unor produse, de regulă de natură alimentară, de calitate deosebită datorită condiţiilor naturale ale solului, climei etc., în special pentru vinuri, dar pot fi şi ape minerale, bere, brânzeturi, ţigări etc. Ele sunt deci titluri de calitate şi au devenit în majoritatea legislaţiilor obiectul unui drept exclusiv sau privativ. Aceste denumiri nu se confundă cu mărcile.
04. Ce sunt indicaţiile de provenienţă?
Răspuns: Semne distinctive care arată cumpărătorului ţara sau localitatea de unde provin produsele dar nu pentru a constitui un element de calitate, cât pentru a nu-1 induce în eroare pe consumator asupra locului de unde vin aceste produse, pentru a respecta anumite reguli de lealitate în comerţul internaţional şi pentru a nu permite intrarea în ţară a unor mărfuri străine, prin ascunderea adevăratei lor provenienţe.
05. Ce este clientela?
Răspuns: Totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia pentru procurarea unor mărfuri şi servicii.
06. Clasificaţi clienţii
Răspuns:
a) clienţii legaţi de comercianţii în cauză prin contracte de aprovizionare, adesea pe lunga durată, cu sau fără clauză de exclusivitate, alcătuind clientela captivă;
b) alţi consumatori se adresează constant unui comerciant determinat datorită încrederii ce le-o inspiră produsele sau serviciile oferite de acesta pe piaţă, formând clientela atrasă;
c) în fine, în comerţul cu amănuntul poate exista şi categoria clientelei ocazionale formată din consumatori întâmplători, atraşi de amplasamentul fondului de comerţ.
07. Enumeraţi trăsăturile clientelei
Răspuns:
a) comercialitatea;
b) caracterul personal;
c) actualitatea.
08. Ce este vadul comercial?
Răspuns: Aptitudinea fondului de comerţ de a atrage consumatori datorită unor multipli factori care particularizează activitatea fiecărui comerciant. Aceşti factori sunt: locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor sau serviciilor oferite clienţilor, preţurile practicate de comercianţi, comportarea personalului comerciantului în raporturile cu clienţii, abilitatea în realizarea reclamei comerciale, influenţa modei etc.
09. Care este regimul creanţelor şi a datoriilor în raport cu fondul de comerţ?
Răspuns: Creanţele şi datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comerţ, deoarece aşa cum s-a arătat, acest fond nu cuprinde întreg patrimoniul juridic, ci numai unele bunuri corporale şi necorporale, anumite elemente de activ. In consecinţă, în cazul transmiterii fondului de comerţ, creanţele şi datoriile nu se transmit dobânditorului. Totuşi anumite drepturi şi obligaţii care izvorăsc din contractul de muncă, contractul de asigurare a fondului de comerţ şi contractul de furnitură (gaz, apă, electricitate, telefon etc. ) se transmit dobânditorului dacă contractele nu au fost reziliate.
10. În ce constă protecţia cumpărătorului în cazul vânzării unui fond de comerţ?
Răspuns: Cumpărătorul trebuie să cunoască exact valoarea fondului, prin informaţii precise ale vânzătorului, în act scris. Preţul trebuie să fie serios, real şi sincer, distinct pentru fiecare element al fondului ori printr-o descriere suficientă a fondului de comerţ. Preţul poate face obiectul unei acţiuni în justiţie, în cazul că nu este real, determinat ori este disimulat.
Vânzătorul nu trebuie să-i facă concurenţă comercială cumpărătorului în sensul că, odată vândut fondul de comerţ, vânzătorul nu mai poate exercita acelaşi comerţ sau unul asemănător cu acela al fondului înstrăinat (clauza de neconcurenţă). Obligaţia există, chiar dacă nu a fost stipulată în contract, fiind o manifestare a obligaţiei de garanţie a vânzătorului.
Vânzarea fondului de comerţ implică şi vânzarea clientelei, în consecinţa, continuarea comerţului de către vechiul titular al fondului de comerţ înseamnă o tulburare a folosinţei de care trebuie să răspundă în cadrul garanţiei de evicţiune şi pentru vicii. Clientela având o existenţă proprie şi constituind deci un bun distinct, evident ea poate face obiectul unei vânzări separate de fond ca bun mobil corporal.
11. În ce constă protecţia vânzătorului în cazul vânzării unui fond de comerţ?
Răspuns: Vânzarea fondului de comerţ efectuându-se de multe ori fără a se plăti integral preţul în numerar, în contract se poate înscrie clauza de rezervă a proprietăţii, în special în cazul vânzării cu plata preţului în rate. în acest caz, proprietatea asupra bunului vândut nu se transmite decât în momentul plăţii integrale a preţului şi până în acel moment cumpărătorul nu poate revinde bunul ce a făcut obiectul tranzacţiei.
12. În ce constă protecţia creditorilor vânzătorului în cazul vânzării unui fond de comerţ?
Răspuns: Vânzarea fondului de comerţ, făcând obiectul unei publicităţi speciale, creditorii pot face opoziţie în numele cumpărătorului pentru a-1 împiedica pe vânzător să se atingă de preţ.
Răspuns: Elemente al căror regim se aseamănă cu cel al mărcilor, şi care pot face parte din fondul de comerţ cu condiţia să prezinte noutate.
02. Enumeraţi alte semne distinctive aplicate pe mărfuri şi pe produse
Răspuns:
a) mărcile şi etichetele colective;
b) mărcile naţionale;
c) certificatele de calitate;
d) mărcile însoţitoare.
03. Ce sunt denumirile de origine şi denumirile controlate?
Răspuns: Sunt menţiuni care indică locul fabricării unor produse, de regulă de natură alimentară, de calitate deosebită datorită condiţiilor naturale ale solului, climei etc., în special pentru vinuri, dar pot fi şi ape minerale, bere, brânzeturi, ţigări etc. Ele sunt deci titluri de calitate şi au devenit în majoritatea legislaţiilor obiectul unui drept exclusiv sau privativ. Aceste denumiri nu se confundă cu mărcile.
04. Ce sunt indicaţiile de provenienţă?
Răspuns: Semne distinctive care arată cumpărătorului ţara sau localitatea de unde provin produsele dar nu pentru a constitui un element de calitate, cât pentru a nu-1 induce în eroare pe consumator asupra locului de unde vin aceste produse, pentru a respecta anumite reguli de lealitate în comerţul internaţional şi pentru a nu permite intrarea în ţară a unor mărfuri străine, prin ascunderea adevăratei lor provenienţe.
05. Ce este clientela?
Răspuns: Totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant, adică la fondul de comerţ al acestuia pentru procurarea unor mărfuri şi servicii.
06. Clasificaţi clienţii
Răspuns:
a) clienţii legaţi de comercianţii în cauză prin contracte de aprovizionare, adesea pe lunga durată, cu sau fără clauză de exclusivitate, alcătuind clientela captivă;
b) alţi consumatori se adresează constant unui comerciant determinat datorită încrederii ce le-o inspiră produsele sau serviciile oferite de acesta pe piaţă, formând clientela atrasă;
c) în fine, în comerţul cu amănuntul poate exista şi categoria clientelei ocazionale formată din consumatori întâmplători, atraşi de amplasamentul fondului de comerţ.
07. Enumeraţi trăsăturile clientelei
Răspuns:
a) comercialitatea;
b) caracterul personal;
c) actualitatea.
08. Ce este vadul comercial?
Răspuns: Aptitudinea fondului de comerţ de a atrage consumatori datorită unor multipli factori care particularizează activitatea fiecărui comerciant. Aceşti factori sunt: locul unde se află amplasat localul, calitatea mărfurilor sau serviciilor oferite clienţilor, preţurile practicate de comercianţi, comportarea personalului comerciantului în raporturile cu clienţii, abilitatea în realizarea reclamei comerciale, influenţa modei etc.
09. Care este regimul creanţelor şi a datoriilor în raport cu fondul de comerţ?
Răspuns: Creanţele şi datoriile comerciantului nu fac parte din fondul de comerţ, deoarece aşa cum s-a arătat, acest fond nu cuprinde întreg patrimoniul juridic, ci numai unele bunuri corporale şi necorporale, anumite elemente de activ. In consecinţă, în cazul transmiterii fondului de comerţ, creanţele şi datoriile nu se transmit dobânditorului. Totuşi anumite drepturi şi obligaţii care izvorăsc din contractul de muncă, contractul de asigurare a fondului de comerţ şi contractul de furnitură (gaz, apă, electricitate, telefon etc. ) se transmit dobânditorului dacă contractele nu au fost reziliate.
10. În ce constă protecţia cumpărătorului în cazul vânzării unui fond de comerţ?
Răspuns: Cumpărătorul trebuie să cunoască exact valoarea fondului, prin informaţii precise ale vânzătorului, în act scris. Preţul trebuie să fie serios, real şi sincer, distinct pentru fiecare element al fondului ori printr-o descriere suficientă a fondului de comerţ. Preţul poate face obiectul unei acţiuni în justiţie, în cazul că nu este real, determinat ori este disimulat.
Vânzătorul nu trebuie să-i facă concurenţă comercială cumpărătorului în sensul că, odată vândut fondul de comerţ, vânzătorul nu mai poate exercita acelaşi comerţ sau unul asemănător cu acela al fondului înstrăinat (clauza de neconcurenţă). Obligaţia există, chiar dacă nu a fost stipulată în contract, fiind o manifestare a obligaţiei de garanţie a vânzătorului.
Vânzarea fondului de comerţ implică şi vânzarea clientelei, în consecinţa, continuarea comerţului de către vechiul titular al fondului de comerţ înseamnă o tulburare a folosinţei de care trebuie să răspundă în cadrul garanţiei de evicţiune şi pentru vicii. Clientela având o existenţă proprie şi constituind deci un bun distinct, evident ea poate face obiectul unei vânzări separate de fond ca bun mobil corporal.
11. În ce constă protecţia vânzătorului în cazul vânzării unui fond de comerţ?
Răspuns: Vânzarea fondului de comerţ efectuându-se de multe ori fără a se plăti integral preţul în numerar, în contract se poate înscrie clauza de rezervă a proprietăţii, în special în cazul vânzării cu plata preţului în rate. în acest caz, proprietatea asupra bunului vândut nu se transmite decât în momentul plăţii integrale a preţului şi până în acel moment cumpărătorul nu poate revinde bunul ce a făcut obiectul tranzacţiei.
12. În ce constă protecţia creditorilor vânzătorului în cazul vânzării unui fond de comerţ?
Răspuns: Vânzarea fondului de comerţ, făcând obiectul unei publicităţi speciale, creditorii pot face opoziţie în numele cumpărătorului pentru a-1 împiedica pe vânzător să se atingă de preţ.
Trimiteți un comentariu