Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (29)
01. Ce este confuzia?
Răspuns: Actul de concurenţă neloială care constă în disimularea credibilă a propriei activităţi comerciale sub aparenţa semnelor distinctive ale comerciantului lezat sau ale unui colectiv de concurenţi.
02. Care este domeniul de preferinţă în care sunt utilizate mijloacele de confuzie?
Răspuns: Cel al semnelor distinctive şi al mărcilor.
03. Clasificaţi mijloacele de confuzie
Răspuns:
a) confuzia prin crearea de similitudini cu privire la numele şi denumirile firmei, emblemei, ambalajelor sau altor semne de identificare ale acesteia;
b) confuzia cu privire la semnele distinctive ale produselor;
c) confuzia cu privire la aspectul exterior al întreprinderilor;
d) confuzia creată prin producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor în scopul de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi beneficiari;
e) imitarea publicităţii unui comerciant;
f) rataşarea parazitară, constând în exploatarea faptului de concurenţă neloială a popularităţii concurentului lezat prin referire abuzivă la activitatea, popularitatea sau produsele acestuia;
g) substituirea mărfurilor.
04. Cum se evaluează riscul de confuzie?
Răspuns: În raport de întinderea teritorială a protecţiei semnului distinctiv. Aceasta se poate limita la teritoriul naţional sau la o anumită regiune ori zonă a ţării, după cum se poate extinde dincolo de teritoriul naţional, ca de exemplu în cazul mărcilor înregistrate internaţional sau a mărcilor notorii, independent de vreo formalitate.
05. Ce este riscul de confuzie?
Răspuns: În sens larg, prin risc de confuzie se înţelege confuzia constând în ideea greşită că între două întreprinderi există o legătură economică sau organizatorică, fără a se atribui produsele aceleiaşi întreprinderi. Prin risc de confuzie, în sens restrâns, se înţelege riscul de confuzie asupra originii produselor. ]n cazul riscului de confuzie, în sens restrâns, ne găsim în faţa unei erori asupra identităţii întreprinderii, iar în cazul riscului de confuzie, în sens larg, ne găsim în faţa unei erori a raportului dintre întreprinderi. Riscul de confuzie poate exista la titluri de opere, periodice şi alte publicaţii.
06. Enumeraţi regulile legate de aprecierea riscului de confuzie
Răspuns:
a) Standardul la care se face raportarea este consumatorul cu atenţie mijlocie şi impresia generală produsă asupra acestuia.
b) Riscul de confuzie se apreciază după asemănări şi impresia de ansamblu şi nu după deosebiri de detaliu. Impresii de ansamblu diferite vor exclude riscul de confuzie, chiar dacă există asemănări de detaliu.
c) Riscul de confuzie există ori de câte ori o parte considerabilă a consumatorilor este expusă să săvârşească confuzia.
d) Nu este necesar ca riscul de confuzie să se fi produs, ci numai să existe posibilitatea producerii unei confuzii.
e) Riscul de confuzii se apreciază în funcţie de sfera consumatorilor eventuali şi anume publicul larg pentru articolele de larg consum şi de sfera comercianţilor sau specialiştilor pentru produsele cumpărate de aceştia.
f) Riscul de confuzie se apreciază diferit în raport de natura semnului distinctiv. Prin semn distinctiv se înţelege acel semn care se deosebeşte de alt semn prin originalitate şi noutate şi constituie un reper pentru individualizarea unor produse.
07. Ce este credibilitatea?
Răspuns: Credibilitatea implică un element material şi un element psihic. Elementul material constă din disimulare sau creare artificială, de similitudine aparentă cu semnele distinctive ale concurentului lezat, respectiv comunicarea sau răspândirea pe orice cale (reclamă, pliante, presă, audiovizual) de opinii comparative în detrimentul agentului economic prejudiciat. Credibilitatea presupune şi un element psihic care să creeze în mintea clientului o eroare de apreciere referitoare la agentul economic lezat, provocată de actul de concurenţă neloială.
08. Cum se realizează disimularea?
Răspuns: Prin imitaţie sau false indicaţii.
09. Ce este imitaţia?
Răspuns: Modalitatea de disimulare care constă în crearea de similitudini cu firme, embleme, ambalaje sau alte semne folosite de concurenţi, în cadrul acestei categorii de mijloace de confuzie.
10. Clasificaţi imitaţia
Răspuns:
a) imitarea produselor,
b) imitarea parazitară,
c) imitarea publicităţii,
d) imitarea sistematică,
e) imitarea prin abuz de încredere şi captaţie.
11. Ce este imitarea servilă?
Răspuns: Reproducerea identică a unui produs fără consimţământul concurentului, chiar dacă nu este protejată în cadrul legislaţiei speciale privind proprietatea industrială şi a dreptului de autor poate constitui un act de concurenţă neloială. Imitarea servilă chiar a ambalajelor modelelor, desenelor, creează un risc de confuzie cu produsele altor comercianţi şi este sancţionată nu numai ca act de concurenţă neleală dar şi ca un act de contrafacere.
12. Ce este imitarea parazitară?
Răspuns: Crearea unui produs al cărui aspect general este prea asemănător cu un produs al concurentului chiar dacă nu produce confuzie dar semnifică o echivalenţă ori aceeaşi provenienţă constituie o imitaţie parazitară, respectiv un act de concurenţă parazitară. Jurisprudenţa, pentru a califica drept neloială imitarea produselor concurentului, nu se mulţumeşte cu existenţa riscului de confuzie, ci consideră ca fiind decisiv în aprecierea caracterului neloial al actului de imitare, caracterul său sistematic.
13. În ce cazuri imitarea poate constitui un act de concurenţă neloială?
Răspuns:
a) Imitarea servilă, deci reproducerea este identică sau are o foarte mare asemănare cu forma concretă originală şi poate crea riscul de confuzie.
b) Existenţa unor raporturi contractuale anterioare între părţi este un element decisiv în calificarea actului de concurenţă neloială.
c) Suprapunerea contrafacerii unui brevet sau model, cu imitarea reclamei făcute acestora: în anumite cazuri, imitarea unei reclame caracteristice, chiar în lipsa unui risc de confuzie poate constitui o atingere adusă valorii ei publicitare, prin riscul de depreciere.
14. Ce este rataşarea publicitară?
Răspuns: Constă în raportarea la publicitatea sau la realizările altuia, în scopul de a profita de reputaţia acestuia.
15. În ce condiţii imitaţia are un caracter infracţional?
Răspuns:
a) imitarea unui concurent prin folosirea: firmei, emblemei, o desemnare specială, un anumit ambalaj sau alte elemente de identificare juridică sau tehnică;
b) elementele de identificare juridică să fi fost dobândite anterior, în mod legitim de către un alt comerciant, prin înmatriculare în registrul comerţului sau prin înregistrarea mărcii de fabrică sau de comerţ. Ele sunt protejate de lege, tocmai pentru a asigura atât individualizarea fiecăruia din participanţi la comerţ, cât şi distingerea lor cu uşurinţă, fără risc de confuzie;
c) modul de folosire imitativă a elementelor de identificare menţionate, să fie de natură să producă în mintea consumatorului între cei doi comercianţi sau între produsele acestora. Posibilitatea de confuzie se apreciază în fiecare caz concret;
d) autorul faptei trebuie să fie un comerciant ca atare, concluzie ce rezultă din termenii „alt comerciant" folosiţi în art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991;
e) fapta constituie infracţiune numai dacă este săvârşită cu intenţie, în caz de culpă, comerciantul vătămat are calea acţiunii civile pentru încetarea uzurpării.
16. Ce sunt falsele indicaţii?
Răspuns: O modalitate de a realiza o confuzie în rândul comercianţilor şi consumatorilor prin disimularea produsului în ce priveşte tehnologia de fabricaţie, originea, calitatea şi numele producătorului.
Răspuns: Actul de concurenţă neloială care constă în disimularea credibilă a propriei activităţi comerciale sub aparenţa semnelor distinctive ale comerciantului lezat sau ale unui colectiv de concurenţi.
02. Care este domeniul de preferinţă în care sunt utilizate mijloacele de confuzie?
Răspuns: Cel al semnelor distinctive şi al mărcilor.
03. Clasificaţi mijloacele de confuzie
Răspuns:
a) confuzia prin crearea de similitudini cu privire la numele şi denumirile firmei, emblemei, ambalajelor sau altor semne de identificare ale acesteia;
b) confuzia cu privire la semnele distinctive ale produselor;
c) confuzia cu privire la aspectul exterior al întreprinderilor;
d) confuzia creată prin producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzare sau vânzarea unor mărfuri purtând menţiuni false privind brevetele de invenţii, originea şi caracteristicile mărfurilor în scopul de a induce în eroare pe ceilalţi comercianţi şi beneficiari;
e) imitarea publicităţii unui comerciant;
f) rataşarea parazitară, constând în exploatarea faptului de concurenţă neloială a popularităţii concurentului lezat prin referire abuzivă la activitatea, popularitatea sau produsele acestuia;
g) substituirea mărfurilor.
04. Cum se evaluează riscul de confuzie?
Răspuns: În raport de întinderea teritorială a protecţiei semnului distinctiv. Aceasta se poate limita la teritoriul naţional sau la o anumită regiune ori zonă a ţării, după cum se poate extinde dincolo de teritoriul naţional, ca de exemplu în cazul mărcilor înregistrate internaţional sau a mărcilor notorii, independent de vreo formalitate.
05. Ce este riscul de confuzie?
Răspuns: În sens larg, prin risc de confuzie se înţelege confuzia constând în ideea greşită că între două întreprinderi există o legătură economică sau organizatorică, fără a se atribui produsele aceleiaşi întreprinderi. Prin risc de confuzie, în sens restrâns, se înţelege riscul de confuzie asupra originii produselor. ]n cazul riscului de confuzie, în sens restrâns, ne găsim în faţa unei erori asupra identităţii întreprinderii, iar în cazul riscului de confuzie, în sens larg, ne găsim în faţa unei erori a raportului dintre întreprinderi. Riscul de confuzie poate exista la titluri de opere, periodice şi alte publicaţii.
06. Enumeraţi regulile legate de aprecierea riscului de confuzie
Răspuns:
a) Standardul la care se face raportarea este consumatorul cu atenţie mijlocie şi impresia generală produsă asupra acestuia.
b) Riscul de confuzie se apreciază după asemănări şi impresia de ansamblu şi nu după deosebiri de detaliu. Impresii de ansamblu diferite vor exclude riscul de confuzie, chiar dacă există asemănări de detaliu.
c) Riscul de confuzie există ori de câte ori o parte considerabilă a consumatorilor este expusă să săvârşească confuzia.
d) Nu este necesar ca riscul de confuzie să se fi produs, ci numai să existe posibilitatea producerii unei confuzii.
e) Riscul de confuzii se apreciază în funcţie de sfera consumatorilor eventuali şi anume publicul larg pentru articolele de larg consum şi de sfera comercianţilor sau specialiştilor pentru produsele cumpărate de aceştia.
f) Riscul de confuzie se apreciază diferit în raport de natura semnului distinctiv. Prin semn distinctiv se înţelege acel semn care se deosebeşte de alt semn prin originalitate şi noutate şi constituie un reper pentru individualizarea unor produse.
07. Ce este credibilitatea?
Răspuns: Credibilitatea implică un element material şi un element psihic. Elementul material constă din disimulare sau creare artificială, de similitudine aparentă cu semnele distinctive ale concurentului lezat, respectiv comunicarea sau răspândirea pe orice cale (reclamă, pliante, presă, audiovizual) de opinii comparative în detrimentul agentului economic prejudiciat. Credibilitatea presupune şi un element psihic care să creeze în mintea clientului o eroare de apreciere referitoare la agentul economic lezat, provocată de actul de concurenţă neloială.
08. Cum se realizează disimularea?
Răspuns: Prin imitaţie sau false indicaţii.
09. Ce este imitaţia?
Răspuns: Modalitatea de disimulare care constă în crearea de similitudini cu firme, embleme, ambalaje sau alte semne folosite de concurenţi, în cadrul acestei categorii de mijloace de confuzie.
10. Clasificaţi imitaţia
Răspuns:
a) imitarea produselor,
b) imitarea parazitară,
c) imitarea publicităţii,
d) imitarea sistematică,
e) imitarea prin abuz de încredere şi captaţie.
11. Ce este imitarea servilă?
Răspuns: Reproducerea identică a unui produs fără consimţământul concurentului, chiar dacă nu este protejată în cadrul legislaţiei speciale privind proprietatea industrială şi a dreptului de autor poate constitui un act de concurenţă neloială. Imitarea servilă chiar a ambalajelor modelelor, desenelor, creează un risc de confuzie cu produsele altor comercianţi şi este sancţionată nu numai ca act de concurenţă neleală dar şi ca un act de contrafacere.
12. Ce este imitarea parazitară?
Răspuns: Crearea unui produs al cărui aspect general este prea asemănător cu un produs al concurentului chiar dacă nu produce confuzie dar semnifică o echivalenţă ori aceeaşi provenienţă constituie o imitaţie parazitară, respectiv un act de concurenţă parazitară. Jurisprudenţa, pentru a califica drept neloială imitarea produselor concurentului, nu se mulţumeşte cu existenţa riscului de confuzie, ci consideră ca fiind decisiv în aprecierea caracterului neloial al actului de imitare, caracterul său sistematic.
13. În ce cazuri imitarea poate constitui un act de concurenţă neloială?
Răspuns:
a) Imitarea servilă, deci reproducerea este identică sau are o foarte mare asemănare cu forma concretă originală şi poate crea riscul de confuzie.
b) Existenţa unor raporturi contractuale anterioare între părţi este un element decisiv în calificarea actului de concurenţă neloială.
c) Suprapunerea contrafacerii unui brevet sau model, cu imitarea reclamei făcute acestora: în anumite cazuri, imitarea unei reclame caracteristice, chiar în lipsa unui risc de confuzie poate constitui o atingere adusă valorii ei publicitare, prin riscul de depreciere.
14. Ce este rataşarea publicitară?
Răspuns: Constă în raportarea la publicitatea sau la realizările altuia, în scopul de a profita de reputaţia acestuia.
15. În ce condiţii imitaţia are un caracter infracţional?
Răspuns:
a) imitarea unui concurent prin folosirea: firmei, emblemei, o desemnare specială, un anumit ambalaj sau alte elemente de identificare juridică sau tehnică;
b) elementele de identificare juridică să fi fost dobândite anterior, în mod legitim de către un alt comerciant, prin înmatriculare în registrul comerţului sau prin înregistrarea mărcii de fabrică sau de comerţ. Ele sunt protejate de lege, tocmai pentru a asigura atât individualizarea fiecăruia din participanţi la comerţ, cât şi distingerea lor cu uşurinţă, fără risc de confuzie;
c) modul de folosire imitativă a elementelor de identificare menţionate, să fie de natură să producă în mintea consumatorului între cei doi comercianţi sau între produsele acestora. Posibilitatea de confuzie se apreciază în fiecare caz concret;
d) autorul faptei trebuie să fie un comerciant ca atare, concluzie ce rezultă din termenii „alt comerciant" folosiţi în art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991;
e) fapta constituie infracţiune numai dacă este săvârşită cu intenţie, în caz de culpă, comerciantul vătămat are calea acţiunii civile pentru încetarea uzurpării.
16. Ce sunt falsele indicaţii?
Răspuns: O modalitate de a realiza o confuzie în rândul comercianţilor şi consumatorilor prin disimularea produsului în ce priveşte tehnologia de fabricaţie, originea, calitatea şi numele producătorului.
Trimiteți un comentariu