Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (22)
01. De câte feluri sunt garanţiile convenţionale în afaceri?
Răspuns:
a) ipoteca imobiliară;
b) gajul comercial;
c) ipoteca mobiliară.
02. Care sunt dezavantajele ipotecii imobiliare?
Răspuns: Ipoteca, necesitând un act notariat, antrenează drepturi fiscale şi cheltuieli de publicitate oneroase. De aceea, nu este folosită în afaceri decât pentru a se garanta creanţe pe termen lung, când aceste cheltuieli se pot amortiza pe o durată suficient de mare.
03. Ce este gajul comercial?
Răspuns: Gajul priveşte întotdeauna bunuri mobile şi este, de fapt, un amanet, care presupune deci deposedarea debitorului. Comerciantul care-şi încredinţează mărfurile magazinelor generale, primeşte două „titluri la ordin" pe care el le poate pune în circulaţie: recipisa (al cărei purtător va fi proprietar al mărfurilor, în locul depozantului originar) şi warrantul (prin andosarea căruia depunătorul originar va da aceste mărfuri în gaj).
Gajul comercial este mult mai uşor de realizat decât ipoteca imobiliară. Cum în astfel de cazuri debitorul este deja deposedat, creditorul nu mai are nevoie să procedeze la sechestrare. Dacă nu este plătit la termen, el poate vinde bunurile gajate şi să-şi obţină, pe această cale, preţul.
04. Ce este ipoteca imobiliară?
Răspuns: În principiu, dreptul românesc interzice ipoteca imobiliară. Dar, tehnicile moderne au făcut să apară multe cazuri când bunurile mobile pot şi trebuie să fie înscrise în registre care permit să fie regăsite, în aceste condiţii, este suficient să fie înscrise ipotecile care lovesc aceste bunuri pentru a fi asigurată securitatea atât a dobânditorilor, cât şi a creditorilor. Şi aceasta, întrucât dobânditorul avertizat nu va plăti niciodată preţul acestor bunuri mai înainte de a se fi asigurat, verificând aceste registre, că sunt libere de ipotecă. Şi, de asemenea, el va putea să-şi înscrie dobândirea bunului înaintea oricărui act prin care s-ar dispune de acesta.
Exemple de garanţii analoage ipotecilor imobiliare:
a) ipoteca asupra instrumentelor de lucru;
b) ipoteca asupra mărfurilor şi a altor bunuri mobiliare;
c) warrantul.
05. Ce este warrantul?
Răspuns: Există întreprinderi care doresc să facă din mărfurile a căror posesie o au, un instrument de garanţie reală. Pentru aceasta, prin legi speciale, sunt organizate garanţii asupra acestor mărfuri, garanţii care în realitate sunt ipoteci mobiliare. În felul acesta s-au creat o serie de ipoteci mobiliare care sunt prezentate sub numele fals de warrant (warrantul agricol, alte warrante).
06. Ce este warrantul agricol?
Răspuns: Agricultorii constituie garanţii reale asupra unor mobile cum sunt: alimentele, animalele şi instrumentele agricole pe care le posedă (warrantele agricole). warantele agricole nu prezintă interes decât în cazul când o garanţie indirectă poate fi dată creditorului printr-o reglementare conexă, de obicei, fiscală. Căci, statul instituie un control special asupra unor produse agricole: vin, tutun şi într-o anumită măsură, grâu. Aceste produse nu pot circula şi nu pot fi negociate decât pe baza unor titluri eliberate de administraţie. Dacă, deci, administraţia este prevenită de existenţa unui warrant cu privire la aceste produse şi dacă nu autorizează circulaţia şi plata lor decât după plata creditorului purtător al warrantului, creditorul va avea astfel o garanţie efectivă.
07. Ce este warrantul hotelier?
Răspuns: Warrantele hoteliere nu poartă asupra mărfurilor ci asupra materialelor şi mobilierului hotelurilor. Hotelierul poate constitui asupra acestor bunuri o garanţie pentru a putea obţine împrumuturi. Dar, această siguranţă este fragilă. Mai întâi, creditorul nu are nici un drept de urmărire contra cumpărătorului de bună credinţă a mobilierului, în cazul unei înstrăinări făcute de debitor. De asemenea, warrantul hotelier poate fi concurat de amanetarea fondului de comerţ, din care face parte şi mobilierul, ca şi de ipoteca stabilită asupra imobilului care aparţine hotelierului, ipotecă care grevează, în acelaşi timp, imobilul, ca şi accesoriile sale care constituie imobile prin destinaţie. Dacă imobilul nu aparţine hotelierului ci a fost închiriat, purtătorul warrantului este în concurenţă cu privilegiul locatorului. Precauţiile luate prin lege împotriva acestor riscuri sunt insuficiente.
08. Ce este warrantul petrolier?
Răspuns: Industriaşii din domeniul petrolului sunt constrânşi de stat să păstreze unele stocuri de securitate. Tocmai aceste stocuri ei le dau în garanţie purtătorului de warrant petrolier. Ori, statul veghează ca aceste stocuri să fie păstrate şi, ca atare, el nu va lăsa să iasă şi să circule petrolul decât pe baza unor titluri de mişcare, în felul acesta, purtătorii de warranturi vor găsi echivalentul gajului lor la debitor.
09. Ce este warrantul industrial?
Răspuns: Warrantul industrial are drept obiect mărfurile de anumite categorii şi anumite tipuri determinate (lăsate în mâinile împrumuiătorilor). Ca şi warrantul petrolier, în loc să aibă drept obiect corpuri certe, individualizate prin contract, se referă la bunuri de gen, care se reînnoiesc şi se înlocuiesc.
Răspuns:
a) ipoteca imobiliară;
b) gajul comercial;
c) ipoteca mobiliară.
02. Care sunt dezavantajele ipotecii imobiliare?
Răspuns: Ipoteca, necesitând un act notariat, antrenează drepturi fiscale şi cheltuieli de publicitate oneroase. De aceea, nu este folosită în afaceri decât pentru a se garanta creanţe pe termen lung, când aceste cheltuieli se pot amortiza pe o durată suficient de mare.
03. Ce este gajul comercial?
Răspuns: Gajul priveşte întotdeauna bunuri mobile şi este, de fapt, un amanet, care presupune deci deposedarea debitorului. Comerciantul care-şi încredinţează mărfurile magazinelor generale, primeşte două „titluri la ordin" pe care el le poate pune în circulaţie: recipisa (al cărei purtător va fi proprietar al mărfurilor, în locul depozantului originar) şi warrantul (prin andosarea căruia depunătorul originar va da aceste mărfuri în gaj).
Gajul comercial este mult mai uşor de realizat decât ipoteca imobiliară. Cum în astfel de cazuri debitorul este deja deposedat, creditorul nu mai are nevoie să procedeze la sechestrare. Dacă nu este plătit la termen, el poate vinde bunurile gajate şi să-şi obţină, pe această cale, preţul.
04. Ce este ipoteca imobiliară?
Răspuns: În principiu, dreptul românesc interzice ipoteca imobiliară. Dar, tehnicile moderne au făcut să apară multe cazuri când bunurile mobile pot şi trebuie să fie înscrise în registre care permit să fie regăsite, în aceste condiţii, este suficient să fie înscrise ipotecile care lovesc aceste bunuri pentru a fi asigurată securitatea atât a dobânditorilor, cât şi a creditorilor. Şi aceasta, întrucât dobânditorul avertizat nu va plăti niciodată preţul acestor bunuri mai înainte de a se fi asigurat, verificând aceste registre, că sunt libere de ipotecă. Şi, de asemenea, el va putea să-şi înscrie dobândirea bunului înaintea oricărui act prin care s-ar dispune de acesta.
Exemple de garanţii analoage ipotecilor imobiliare:
a) ipoteca asupra instrumentelor de lucru;
b) ipoteca asupra mărfurilor şi a altor bunuri mobiliare;
c) warrantul.
05. Ce este warrantul?
Răspuns: Există întreprinderi care doresc să facă din mărfurile a căror posesie o au, un instrument de garanţie reală. Pentru aceasta, prin legi speciale, sunt organizate garanţii asupra acestor mărfuri, garanţii care în realitate sunt ipoteci mobiliare. În felul acesta s-au creat o serie de ipoteci mobiliare care sunt prezentate sub numele fals de warrant (warrantul agricol, alte warrante).
06. Ce este warrantul agricol?
Răspuns: Agricultorii constituie garanţii reale asupra unor mobile cum sunt: alimentele, animalele şi instrumentele agricole pe care le posedă (warrantele agricole). warantele agricole nu prezintă interes decât în cazul când o garanţie indirectă poate fi dată creditorului printr-o reglementare conexă, de obicei, fiscală. Căci, statul instituie un control special asupra unor produse agricole: vin, tutun şi într-o anumită măsură, grâu. Aceste produse nu pot circula şi nu pot fi negociate decât pe baza unor titluri eliberate de administraţie. Dacă, deci, administraţia este prevenită de existenţa unui warrant cu privire la aceste produse şi dacă nu autorizează circulaţia şi plata lor decât după plata creditorului purtător al warrantului, creditorul va avea astfel o garanţie efectivă.
07. Ce este warrantul hotelier?
Răspuns: Warrantele hoteliere nu poartă asupra mărfurilor ci asupra materialelor şi mobilierului hotelurilor. Hotelierul poate constitui asupra acestor bunuri o garanţie pentru a putea obţine împrumuturi. Dar, această siguranţă este fragilă. Mai întâi, creditorul nu are nici un drept de urmărire contra cumpărătorului de bună credinţă a mobilierului, în cazul unei înstrăinări făcute de debitor. De asemenea, warrantul hotelier poate fi concurat de amanetarea fondului de comerţ, din care face parte şi mobilierul, ca şi de ipoteca stabilită asupra imobilului care aparţine hotelierului, ipotecă care grevează, în acelaşi timp, imobilul, ca şi accesoriile sale care constituie imobile prin destinaţie. Dacă imobilul nu aparţine hotelierului ci a fost închiriat, purtătorul warrantului este în concurenţă cu privilegiul locatorului. Precauţiile luate prin lege împotriva acestor riscuri sunt insuficiente.
08. Ce este warrantul petrolier?
Răspuns: Industriaşii din domeniul petrolului sunt constrânşi de stat să păstreze unele stocuri de securitate. Tocmai aceste stocuri ei le dau în garanţie purtătorului de warrant petrolier. Ori, statul veghează ca aceste stocuri să fie păstrate şi, ca atare, el nu va lăsa să iasă şi să circule petrolul decât pe baza unor titluri de mişcare, în felul acesta, purtătorii de warranturi vor găsi echivalentul gajului lor la debitor.
09. Ce este warrantul industrial?
Răspuns: Warrantul industrial are drept obiect mărfurile de anumite categorii şi anumite tipuri determinate (lăsate în mâinile împrumuiătorilor). Ca şi warrantul petrolier, în loc să aibă drept obiect corpuri certe, individualizate prin contract, se referă la bunuri de gen, care se reînnoiesc şi se înlocuiesc.
Trimiteți un comentariu