Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (19)
01. Care sunt deosebirile dintre subiectele obligaţiilor civile şi subiectele obligaţiilor comerciale?
Răspuns:
a) lipsa consideraţiei ce se acordă persoanei;
b) faptul că subiecte ale obligaţiei comerciale sunt atât indivizii, cât şi societăţile comerciale.
02. În ce constă lipsa consideraţiei ce se acordă persoanei?
Răspuns: În cazul multor obligaţii civile, consideraţia ce se acordă persoanei joacă un rol important, pe când în ceea ce priveşte obligaţiile comerciale, această luare în considerare este de cele mai multe ori absentă (exceptându-se unele contracte cum sunt, de exemplu: contractul de societate, contractul de mandat etc.). Acest lucru se explică prin aceea că dreptul comercial este dreptul negustorilor, industriaşilor şi bancherilor, care sunt prezumaţi ca fiind capabili şi experimentaţi în afaceri.
Aşa încât, problemele privind capacitatea, vicierea consimţământului, libera exprimare a voinţei rămân pe un plan secundar (sau voit neluate în considerare). Aşa, de exemplu, nu se pune problema dacă cel care a andosat un titlu se putea sau nu obliga valabil, pentru a face să depindă de acest considerent soarta raportului juridic. Tot astfel, faptul că un incapabil a subscris şi el acţiuni nu va afecta actul de constituire a societăţii pe acţiuni.
03. Care este locul bunei credinţe în dreptul comercial?
Răspuns: Elementele bunei-credinţe care joacă un rol atât de mare în asumarea obligaţiilor civile, în dreptul comercial se estompează, în general, legea comercială ia în considerare regularitatea obiectivă, făcându-se referire la buna-credinţă numai pentru a sancţiona concurenţa neloială.
04. În ce constă formalismul în dreptul comercial?
Răspuns: Formalismul în cadrul obligaţiilor comerciale răspunde cerinţelor obiective ale practicii comerciale. Formele juridice, departe de a fi un obstacol la încheierea actelor juridice, constituie, dimpotrivă, un mijloc de facilitare a acestora, prin aceea că: se evită discuţiile ulterioare privind formarea contractului şi interpretarea lui; permite recunoaşterea naturii actului după titlul care i s-a dat etc. De aceea, nu se va putea încheia, de exemplu, un contract de societate decât prin înscris autentic sau un contract de depozit bancar fără a fi îndeplinite anumite forme speciale.
05. Există acte gratuite în materie comercială?
Răspuns: Nu. Chiar şi acele obligaţii care în dreptul civil se presupun a fi gratuite (mandat, depozit), în dreptul comercial sunt asumate în consideraţia unei remuneraţii corespunzătoare.
06. În ce constă prioritatea aparenţei în relaţiile comerciale?
Răspuns: Una din caracteristicile specifice obligaţiilor comerciale (în raport cu cele civile) este sacrificarea realităţii în favoarea aparenţei. Atunci când dreptul civil este constrâns la un asemenea sacrificiu, el se străduieşte să justifice acest lucru prin „eroarea comună". Dreptul comercial nu ţine neapărat să cunoască realitatea drepturilor, el având încredere în aparenţă, dar, în acelaşi timp, multiplică formalităţile pentru a preveni surprizele. Aşa, de exemplu: pentru a se evita discuţiile în legătură cu încheierea contractelor de societate este pretinsă în toate cazurile forma autentică; pentru a se preveni litigiile în legătură cu atacarea hotărârilor adunărilor generale, există obligaţia publicării acestora în Monitorul Oficial.
Procedându-se în acest mod, circulaţia bunurilor şi a drepturilor este mult uşurată, pentru că se poate discuta cu titularul aparent şi se poate asigura prin publicitate sau prin posesia titlului un drept incontestabil. Legea comercială oferă mai multe exemple cu privire la preferinţa dreptului comercial pentru aparenţă. Aşa, de exemplu, neîndeplinirea de către fondatorii societăţii pe acţiuni a formalităţilor de autorizare şi înmatriculare nu poate impieta asupra drepturilor terţelor persoane (ca atare, în cazul neregulatei constituiri a societăţii, fondatorii răspund direct, nelimitat şi solidar pentru obligaţiile asumate în numele societăţii).
07. Ce este solidaritatea într-un raport de obligaţie?
Răspuns: Solidaritatea presupune existenţa unei pluralităţi de subiecte active sau pasive ale unei obligaţii, scopul său fiind împiedicarea diviziunii unei obligaţii.
08. Comparaţi statutul solidarităţii creanţei în dreptul civil şi-n dreptul comercial
Răspuns: Sediul general al instituţiei solidarităţii este în dreptul civil, care consacră regula că divizibilitatea creanţei este regula, iar solidaritatea, excepţia şi că ea nu se prezumă, aplicarea solidarităţii necesitând o stipulare expresă a părţilor.
Pentru a asigura o mai deplină ocrotire a creditorilor, precum şi securitatea tranzacţiilor, legiuitorul comercial a inversat această regulă, adică solidaritatea este regula şi divizibilitatea creanţei excepţia, instituind prezumţia de solidaritate a debitorilor. Astfel, în art. 42 C. corn. se prevede că „în obligaţiile comerciale, codebitorii sunt ţinuţi solidar, afară de stipulaţie contrară".
09. Ce tip de solidaritate legală mai există în dreptul comercial?
Răspuns:
a) solidaritatea asociaţilor din societăţile în nume colectiv;
b) solidaritatea comanditaţilor din societăţile în comandită;
c) solidaritatea administratorilor din societăţile în comandită.
10. Care este regula dominantă privind despăgubirea pentru obligaţiile neîndeplinite de a face sau de a da un anumit bun (în afară de o sumă de bani)?
Răspuns: Creditorul are dreptul să reclame debitorului, atât pierderea suferită (damnam emergens), cât şi câştigul nerealizat (lucram cesans), cu condiţia să se facă dovada întinderii lor.
11. Care este regula dominantă privind despăgubirea pentru obligaţiile neîndeplinite atunci când obligaţia constă într-o sumă de bani?
Răspuns: Existenţa daunelor este prezumată, creditorul nefiind obligat să facă dovada lor; cuantumul daunelor este fixat de legiuitor, în sensul că ele nu pot cuprinde decât dobânda legală; dobânzile reprezintă echivalentul daunelor provocate creditorilor prin neexecutare şi în consecinţă sunt daune compensatorii şi nu moratorii (căci ele corespund folosirii de către debitor a capitalului altuia).
12. Care sunt condiţiile care trebuie întrunite pentru ca dobânzile să curgă de drept?
Răspuns: Obligaţia debitorului să constea in plata unei sume de bani; obligaţia să fie lichidă; obligaţia să fie exigibilă (dacă în contract nu s-a prevăzut un termen de plată, dobânzile curg de la data punerii în întârziere printr-o cerere formală de plată, fie prin chemare în judecată a datornicului).
13. Ce este anatocismul?
Răspuns: Dobânda la dobândă. Este o practică admisă în dreptul comercial, cu condiţia să fie o clauză stipulată, şi să privească dobânzi datorate pe cel puţin un an împlinit.
14. Există termen de graţie în dreptul comercial?
Răspuns: Nu.
15. Care sunt condiţiile pentru interzicerea acordării termenului de graţie?
Răspuns:
a) obligaţia debitorului să rezulte dintr-un contract sinalagmatic;
b) contractul trebuie să prevadă un termen de executare;
c) obligaţia debitorului trebuie să aibă un caracter comercial.
16. Este posibil retractul litigios în cauzele comerciale?
Răspuns: În cazul obligaţiilor comerciale, retractul litigios este interzis prin dispoziţiile art. 45 din Codul comercial, dar această interdicţie este circumscrisă la drepturile care îşi au izvorul într-o faptă de comerţ (în sensul larg de materie comercială constând în acte de comerţ obiective şi subiective).
Răspuns:
a) lipsa consideraţiei ce se acordă persoanei;
b) faptul că subiecte ale obligaţiei comerciale sunt atât indivizii, cât şi societăţile comerciale.
02. În ce constă lipsa consideraţiei ce se acordă persoanei?
Răspuns: În cazul multor obligaţii civile, consideraţia ce se acordă persoanei joacă un rol important, pe când în ceea ce priveşte obligaţiile comerciale, această luare în considerare este de cele mai multe ori absentă (exceptându-se unele contracte cum sunt, de exemplu: contractul de societate, contractul de mandat etc.). Acest lucru se explică prin aceea că dreptul comercial este dreptul negustorilor, industriaşilor şi bancherilor, care sunt prezumaţi ca fiind capabili şi experimentaţi în afaceri.
Aşa încât, problemele privind capacitatea, vicierea consimţământului, libera exprimare a voinţei rămân pe un plan secundar (sau voit neluate în considerare). Aşa, de exemplu, nu se pune problema dacă cel care a andosat un titlu se putea sau nu obliga valabil, pentru a face să depindă de acest considerent soarta raportului juridic. Tot astfel, faptul că un incapabil a subscris şi el acţiuni nu va afecta actul de constituire a societăţii pe acţiuni.
03. Care este locul bunei credinţe în dreptul comercial?
Răspuns: Elementele bunei-credinţe care joacă un rol atât de mare în asumarea obligaţiilor civile, în dreptul comercial se estompează, în general, legea comercială ia în considerare regularitatea obiectivă, făcându-se referire la buna-credinţă numai pentru a sancţiona concurenţa neloială.
04. În ce constă formalismul în dreptul comercial?
Răspuns: Formalismul în cadrul obligaţiilor comerciale răspunde cerinţelor obiective ale practicii comerciale. Formele juridice, departe de a fi un obstacol la încheierea actelor juridice, constituie, dimpotrivă, un mijloc de facilitare a acestora, prin aceea că: se evită discuţiile ulterioare privind formarea contractului şi interpretarea lui; permite recunoaşterea naturii actului după titlul care i s-a dat etc. De aceea, nu se va putea încheia, de exemplu, un contract de societate decât prin înscris autentic sau un contract de depozit bancar fără a fi îndeplinite anumite forme speciale.
05. Există acte gratuite în materie comercială?
Răspuns: Nu. Chiar şi acele obligaţii care în dreptul civil se presupun a fi gratuite (mandat, depozit), în dreptul comercial sunt asumate în consideraţia unei remuneraţii corespunzătoare.
06. În ce constă prioritatea aparenţei în relaţiile comerciale?
Răspuns: Una din caracteristicile specifice obligaţiilor comerciale (în raport cu cele civile) este sacrificarea realităţii în favoarea aparenţei. Atunci când dreptul civil este constrâns la un asemenea sacrificiu, el se străduieşte să justifice acest lucru prin „eroarea comună". Dreptul comercial nu ţine neapărat să cunoască realitatea drepturilor, el având încredere în aparenţă, dar, în acelaşi timp, multiplică formalităţile pentru a preveni surprizele. Aşa, de exemplu: pentru a se evita discuţiile în legătură cu încheierea contractelor de societate este pretinsă în toate cazurile forma autentică; pentru a se preveni litigiile în legătură cu atacarea hotărârilor adunărilor generale, există obligaţia publicării acestora în Monitorul Oficial.
Procedându-se în acest mod, circulaţia bunurilor şi a drepturilor este mult uşurată, pentru că se poate discuta cu titularul aparent şi se poate asigura prin publicitate sau prin posesia titlului un drept incontestabil. Legea comercială oferă mai multe exemple cu privire la preferinţa dreptului comercial pentru aparenţă. Aşa, de exemplu, neîndeplinirea de către fondatorii societăţii pe acţiuni a formalităţilor de autorizare şi înmatriculare nu poate impieta asupra drepturilor terţelor persoane (ca atare, în cazul neregulatei constituiri a societăţii, fondatorii răspund direct, nelimitat şi solidar pentru obligaţiile asumate în numele societăţii).
07. Ce este solidaritatea într-un raport de obligaţie?
Răspuns: Solidaritatea presupune existenţa unei pluralităţi de subiecte active sau pasive ale unei obligaţii, scopul său fiind împiedicarea diviziunii unei obligaţii.
08. Comparaţi statutul solidarităţii creanţei în dreptul civil şi-n dreptul comercial
Răspuns: Sediul general al instituţiei solidarităţii este în dreptul civil, care consacră regula că divizibilitatea creanţei este regula, iar solidaritatea, excepţia şi că ea nu se prezumă, aplicarea solidarităţii necesitând o stipulare expresă a părţilor.
Pentru a asigura o mai deplină ocrotire a creditorilor, precum şi securitatea tranzacţiilor, legiuitorul comercial a inversat această regulă, adică solidaritatea este regula şi divizibilitatea creanţei excepţia, instituind prezumţia de solidaritate a debitorilor. Astfel, în art. 42 C. corn. se prevede că „în obligaţiile comerciale, codebitorii sunt ţinuţi solidar, afară de stipulaţie contrară".
09. Ce tip de solidaritate legală mai există în dreptul comercial?
Răspuns:
a) solidaritatea asociaţilor din societăţile în nume colectiv;
b) solidaritatea comanditaţilor din societăţile în comandită;
c) solidaritatea administratorilor din societăţile în comandită.
10. Care este regula dominantă privind despăgubirea pentru obligaţiile neîndeplinite de a face sau de a da un anumit bun (în afară de o sumă de bani)?
Răspuns: Creditorul are dreptul să reclame debitorului, atât pierderea suferită (damnam emergens), cât şi câştigul nerealizat (lucram cesans), cu condiţia să se facă dovada întinderii lor.
11. Care este regula dominantă privind despăgubirea pentru obligaţiile neîndeplinite atunci când obligaţia constă într-o sumă de bani?
Răspuns: Existenţa daunelor este prezumată, creditorul nefiind obligat să facă dovada lor; cuantumul daunelor este fixat de legiuitor, în sensul că ele nu pot cuprinde decât dobânda legală; dobânzile reprezintă echivalentul daunelor provocate creditorilor prin neexecutare şi în consecinţă sunt daune compensatorii şi nu moratorii (căci ele corespund folosirii de către debitor a capitalului altuia).
12. Care sunt condiţiile care trebuie întrunite pentru ca dobânzile să curgă de drept?
Răspuns: Obligaţia debitorului să constea in plata unei sume de bani; obligaţia să fie lichidă; obligaţia să fie exigibilă (dacă în contract nu s-a prevăzut un termen de plată, dobânzile curg de la data punerii în întârziere printr-o cerere formală de plată, fie prin chemare în judecată a datornicului).
13. Ce este anatocismul?
Răspuns: Dobânda la dobândă. Este o practică admisă în dreptul comercial, cu condiţia să fie o clauză stipulată, şi să privească dobânzi datorate pe cel puţin un an împlinit.
14. Există termen de graţie în dreptul comercial?
Răspuns: Nu.
15. Care sunt condiţiile pentru interzicerea acordării termenului de graţie?
Răspuns:
a) obligaţia debitorului să rezulte dintr-un contract sinalagmatic;
b) contractul trebuie să prevadă un termen de executare;
c) obligaţia debitorului trebuie să aibă un caracter comercial.
16. Este posibil retractul litigios în cauzele comerciale?
Răspuns: În cazul obligaţiilor comerciale, retractul litigios este interzis prin dispoziţiile art. 45 din Codul comercial, dar această interdicţie este circumscrisă la drepturile care îşi au izvorul într-o faptă de comerţ (în sensul larg de materie comercială constând în acte de comerţ obiective şi subiective).
Trimiteți un comentariu