vineri, 11 februarie 2011

Alte întrebări drept civil (XXIII)

01. Ce este obiectul actului juridic?

Răspuns:
Obiectul actului juridic are o dublă semnificaţie, fiecare dintre cele două sensuri fiind folosite alternativ (sau nediferenţiat), după cum interesează (sau nu) unul sau altul dintre cele două aspecte.

Mai întâi, obiectul se concretizează în prestaţiile la care se obligă fiecare parte a actului juridic. Din acest punct de vedere, obiectul actului ilustrează comportamentul fiecărei părţi contractuale sau a autorului actului unilateral de a da (dare), de a face (facere) sau de a nu face (non facere) ceva concret.

Al doilea sens al “obiectului convenţiei” se referă la obiectul derivat al obligaţiei, adică la obiectul obligaţiei de a da, care este un bun.

02. Care sunt condiţiile de validitate ale obiectului?

Răspuns:
Pentru ca o prestaţie sau un bun să poată constitui obiectul unui act juridic, acestea trebuie să îndeplinească anumite caracteristici, care pot fi grupate în:
a) caracterul efectiv al obiectului;
b) caracterul său licit;
c) valoarea obiectului.

03. Ce se înţelege prin efectivitatea obiectului?

Răspuns :
Obiectul trebuie să existe simultan – în principiu, în realitatea fizică şi juridică, îndeplinind unele criterii. Efectivitatea obiectului presupune şi ideea ca acesta să fie determinat sau măcar determinabil. Prestaţia trebuie să fie posibil de executat sau – altfel exprimat, obiectul nu trebuie să fie imposibil.

04. Ce se înţelege prin liceitatea obiectului actului juridic ?

Răspuns :
Prestaţia trebuie să fie conformă cu ordinea publică şi bunele moravuri. Dacă nu, obiectul actului juridic va fi considerat ilicit, cu efectul atragerii sancţiunii nulităţii absolute a înţelegerii juridice încheiate.

Tradiţional se consideră că obiectul actului juridic este ilicit şi dacă în discuţie ar fi efectiv bunuri, iar nu numai prestaţii. Aceasta pentru a pune un accept ascuţit pe lucrurile sau bunurile care nu pot forma obiectul unui act juridic.

05. Ce este leziunea ?

Răspuns :
Dacă echilibrul valoric între prestaţiile reciproce nu există, o parte a contractului va suferi o pierdere, un prejudiciu pecuniar, deoarece ar fi ţinută să execute o obligaţie valoric superioară faţă de cea pe care o va primi în schimb. Acest prejudiciu patrimonial, rezultat din disproporţia de valoare pecuniară dintre contraprestaţii, care există chiar la momentul încheierii contractului sinalagmatic oneros, se numeşte leziune.

06. Care sunt actele juridice unde poate fi analizată leziunea?

Răspuns:
Doar în contractele comutative, sinalagmatice şi oneroase, nesupuse unor reglementări legale aparte, care să ofere mijloace speciale de înlăturare a pagubei rezultate din dezechilibrul între prestaţii.

07. Se poate spune că leziunea este viciu de consimţământ?

Răspuns:
Nu este un viciu de consimţământ, ci o cauză distinctă de desfiinţare a contractului, care se bazează pe încălcarea regulii echivalenţei contraprestaţiilor, care trebuie să caracterizeze un contract comutativ, sinalagmatic şi oneros.

08. În ce constă caracterul dublu special al leziunii?

Răspuns:
Leziunea se aplică doar minorilor şi nu vizează decât contractele comutative, sinalagmatice şi oneroase.

Read more...

joi, 10 februarie 2011

Alte întrebări drept civil (XXII)

01. În ce constă natura ambivalentă a dolului?

Răspuns:
Dolul – viciu de consimţământ poate fi legat juridic şi de frauda intereselor particulare, atunci când el îmbracă şi forma unui fapt ilicit civil sau chiar penal.

02. Care este câmpul de aplicare al dolului?

Răspuns:
Poate vicia consimţământul, în principiu, pentru orice act juridic, indiferent dacă acesta este de formaţie unilaterală sau bilaterală, dacă are un conţinut patrimonial sau nu, dacă sunt sau nu acte solemne.

03. Ce este dolul grav (dolus malus)?

Răspuns:
Este cel care justifică un dol principal, luând forma unei înşelătorii patente şi de rea-credinţă, intenţia de a induce în eroare pe celălalt contractant fiind de esenţa sa.

04. Ce este dolul uşor (dolus bonus)?

Răspuns:
Desemnează o simplă ademenire, care poate fi lesne descoperită sau chiar stă în natura lucrurilor.

05. În ce constă elementul subiectiv al dolului?

Răspuns:
Se concretizează în inducerea în eroare cu intenţie a celuilalt cocontractant.

06. Dolul viciu de consimţământ este înfăptuit din culpă sau cu intenţie?

Răspuns:
Intenţie.

07. În ce constă elementul obiectiv al dolului?

Răspuns:
Este circumscris de art. 960 C.civ., care vorbeşte despre “mijloace viclene” şi “maşinaţiuni”, care trebuie întrebuinţate de una dintre părţi în contra celeilalte.

08. Cum se numeşte dolul înfăptuit prin tăcere?

Răspuns:
Dol reticent sau dol prin reticenţă. Este unanim considerat în doctrina românească drept putând constitui viciu de consimţământ.

09. În ce constă asemănarea dintre dol şi eroare?

Răspuns:
Dolul este o specie de eroare, una provocată cu rea-credinţă.

10. Care este sancţiunea dolului - viciu de consimţământ?

Răspuns:
Nulitatea relativă. Această nulitate expresă (art. 961 C.civ.) este de protecţie a consimţământului surprins prin dol, iar prin desfiinţarea actului juridic viciat se asigură libertatea şi caracterul conştient al voinţei juridice.

11. Ce este violenţa – viciu de consimţământ?

Răspuns:
O constrângere exercitată asupra voinţei unei persoane pentru a o determina să-şi exprime un anumit consimţământ. Constă în frica insuflată de o persoană alteia, prin ameninţarea cu un rău, de care nu se poate scăpa decât încheind un anumit act juridic.

12. Ce este violenţa fizică?

Răspuns:
Priveşte integritatea fizică a persoanei sau a bunurilor sale. Pentru a fi viciu de consimţământ, nu e nevoie ca efectiv să se ajungă la exercitarea actelor de violenţă. Ameninţarea serioasă este suficientă.

13. Ce este violenţa morală?

Răspuns:
Se concretizează în agresări care induc un disconfort psihic, prin luarea ca ţintă a unor valori precum: onoarea, reputaţia sau sentimentele persoanei. Pentru a fi viciu de consimţământ, nu e nevoie ca efectiv să se ajungă la transpunerea în fapt a ameninţărilor, să se aducă efectiv atingere valorilor puse în pericol. O ameninţare gravă şi plauzibilă este suficientă.

14. Poate fi asimilată temerea reverenţioasă unui viciu de consimţământ?

Răspuns:
Simpla temere reverenţioasă nu poate anula convenţia, deoarece ea nu este violenţă – viciu de consimţământ. Temerea reverenţioasă poate fi înţelească ca o aprehensiune politicoasă, izvorâtă din bunul-simţ, care întemeiază stânjeneala ce ne împiedică să ne împotrivim necondiţionat la orice.

15. Ce este constrângerea morală legitimă?

Răspuns:
Ameninţarea cu forţa coercitivă a statului, respectiv ameninţarea cu recursul la aceasta.

16. Ce este constrângerea materială ilegitimă?

Răspuns:
O manifestare a relei-credinţe, care nu are nici o justificare legală sau morală, fiind îndreptată împotriva altuia cu scopul de a-i face rău şi de a profita după acest rău.

17. În ce constă elementul subiectiv (psihologic) al violenţei?

Răspuns:
În frica insuflată, care determină exprimarea consimţământului (art. 965 C.civ.). Violenţa trebuie să aibă o anumită intensitate, pentru a insufla starea de teamă în celălalt, adică să fie vorba de un “rău considerabil” (art. 956 alin. 1 C.civ.).

18. În ce constă elementul obiectiv al violenţei?

Răspuns:
Răul care tulbură consimţământul, apt să insufle frica.

19. Care sunt condiţiile juridice ale violenţei?

Răspuns:
Pentru a fi primită ca viciu de consimţământ, violenţa trebuie să îndeplinească cumulativ două condiţii. Prima este comună tuturor viciilor de consimţământ, anume: (1) violenţa să fie determinantă la încheierea actului juridic. Cea de a doua se referă la specia de violenţă, care trebuie să se regăsească în speţă, adică să fie vorba despre o (2) violenţă ilegitimă.

20. Care este sancţiunea juridică a violenţei - viciu de consimţământ?

Răspuns:
Nulitatea relativă.

Read more...

marți, 8 februarie 2011

concilia plebis

adunările plebei

Read more...

sâmbătă, 5 februarie 2011

Materiale pentru anul III

Întrebări şi răspunsuri

Întrebări la procedura penală I (01)

Întrebări la procedura penală I (02)

Întrebări la procedura penală I (03)

Întrebări la procedura penală I (04)

Întrebări la procedura penală I (05)

Întrebări la procedura penală I (06)

Întrebări la procedura penală I (07)

Întrebări la procedura penală I (08)

Întrebări la procedura penală I (09)

Întrebări la procedura penală I (10)

Întrebări la procedura penală I (11)

Întrebări la procedura penală I (12)

Întrebări la procedura penală I (13)

Întrebări la procedura penală I (14)

Întrebări la procedura penală I (15)

Întrebări la procedura penală I (16)

Întrebări la procedura penală I (17)

Întrebări la procedura penală I (18)

Întrebări la procedura penală I (19)

Întrebări la procedura penală I (20)

Întrebări la procedura penală I (21)

Întrebări la procedura penală I (22)

Întrebări la procedura penală I (23)

Întrebări la procedura penală I (24)

Întrebări la procedura penală I (25)

Întrebări la procedura penală I (26)

Întrebări la procedura penală I (27)

Întrebări la procedura penală I (28)

Întrebări la procedura penală I (29)

Întrebări la procedura penală I (30)

Întrebări la procedura penală I (31)

Alte întrebări la procedura penală I (I)

Alte întrebări la procedura penală I (II)

Alte întrebări la procedura penală I (III)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (01)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (02)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (03)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (04)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (05)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (06)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (07)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (08)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (09)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (10)

Alte întrebări la drept penal, partea specială (11)

Alte întrebări la dreptul muncii (I)

Alte întrebări la dreptul muncii (II)

Alte întrebări la dreptul muncii (III)

Alte întrebări la dreptul muncii (IV)

Alte întrebări la dreptul muncii (V)

Alte întrebări la dreptul muncii (VI)

Alte întrebări la dreptul muncii (VII)

Noi întrebări şi răspunsuri de dreptul muncii (01)

Noi întrebări şi răspunsuri de dreptul muncii (02)

Noi întrebări şi răspunsuri de dreptul muncii (03)


Note de lectură

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 01 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 02 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 03 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 04 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 05 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 06 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 07 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 08 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 09 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 10 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 11 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 12 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 13 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 14 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. I, 15 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, 01 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, 02 (note de lectură)

Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, 03 (note de lectură)


Teste şi subiecte de examen

Subiecte examen Drept canonic - seria I, ianuarie 2010

Subiecte examen Drept canonic - seria II, ianuarie 2010

Teste grile contracte speciale, I

Teste grile contracte speciale, II

Teste grile contracte speciale, III

Teste grile contracte speciale, IV

Teste grile contracte speciale, V

Teste grile contracte speciale, VI

Teste grile contracte speciale, VII

Grila 01 drept succesoral

Grila 02 drept succesoral

Grila 03 drept succesoral

Grila 04 drept succesoral

Grila 05 drept succesoral

Grila 06 drept succesoral

Grila 07 drept succesoral

Grila 08 drept succesoral

Grila 09 drept succesoral

Grila 10 drept succesoral

Grila 11 drept succesoral

Grila 12 drept succesoral

Grila 13 drept succesoral

Grila 14 drept succesoral

Grila 15 drept succesoral

Grila 16 drept succesoral

Grila 17 drept succesoral

Grila 18 drept succesoral

Grila 19 drept succesoral

Grila 20 drept succesoral

Grila 21 drept succesoral

Grila 22 drept succesoral

Grila 23 drept succesoral

Grila 24 drept succesoral

Grila 25 drept succesoral

Grila 26 drept succesoral

Grila 27 drept succesoral

Grila 28 drept succesoral

Grila 29 drept succesoral

Grila 30 drept succesoral

Grila 31 drept succesoral

Grila 32 drept succesoral

Grila 33 drept succesoral

Grila 34 drept succesoral

Grila 35 drept succesoral

Grila 36 drept succesoral

Grila 37 drept succesoral

Grila 38 drept succesoral

Grila 39 drept succesoral

Grila 40 drept succesoral

Grila 41 drept succesoral

Grila 42 drept succesoral

Grila 43 drept succesoral

Grila 44 drept succesoral

Grila 45 drept succesoral

Grila 46 drept succesoral

Grila 47 drept succesoral

Grila 48 drept succesoral

Grila 49 drept succesoral

Grila 50 drept succesoral

Grila 51 drept succesoral

Grila 52 drept succesoral

Grila 53 drept succesoral

Grila 54 drept succesoral

Grila 55 drept succesoral

Grila 56 drept succesoral

Grila 57 drept succesoral

Grila 58 drept succesoral

Grila 59 drept succesoral

Grila 60 drept succesoral

Grila 61 drept succesoral

Grila 62 drept succesoral

Grila 63 drept succesoral

Grila 64 drept succesoral

Grila 65 drept succesoral

Grila 66 drept succesoral

Grila 67 drept succesoral

Grila 68 drept succesoral

Grila 69 drept succesoral

Grila 70 drept succesoral

Grila 71 drept succesoral

Grila 72 drept succesoral


Speţe

Speţa 1, drept procedural penal

Speţa 2, drept procedural penal

Speţa 3, drept procedural penal

Speţa 01, drept penal, partea specială

Speţa 02, drept penal, partea specială

Speţa 03, drept penal, partea specială


Contracte speciale, speţa 01

Contracte speciale, speţa 02

Contracte speciale, speţa 03

Contracte speciale, speţa 04

Contracte speciale, speţa 05

Contracte speciale, speţa 06

Contracte speciale, speţa 07

Contracte speciale, speţa 08

Contracte speciale, speţa 09

Contracte speciale, speţa 10

Contracte speciale, speţa 11

Contracte speciale, speţa 12

Contracte speciale, speţa 13

Contracte speciale, speţa 14


Grile comentate

Grilă comentată drept penal partea specială (01)

Grilă comentată drept penal partea specială (02)

Grilă comentată drept penal partea specială (03)

Grilă comentată drept penal partea specială (04)

Grilă comentată drept penal partea specială (05)

Grilă comentată drept penal partea specială (06)

Grilă comentată drept penal partea specială (07)

Grilă comentată drept penal partea specială (08)

Grilă comentată drept penal partea specială (09)

Grilă comentată drept penal partea specială (10)

Grilă comentată drept penal partea specială (11)

Grilă comentată drept penal partea specială (12)

Grilă comentată drept penal partea specială (13)

Grilă comentată drept penal partea specială (14)

Grilă comentată drept penal partea specială (15)

Grilă comentată drept penal partea specială (16)

Grilă comentată drept penal partea specială (17)

Grilă comentată drept penal partea specială (18)

Grilă comentată drept penal partea specială (19)

Grilă comentată drept penal partea specială (20)

Grilă comentată drept penal partea specială (21)

Grilă comentată drept penal partea specială (22)

Grilă comentată drept penal partea specială (23)

Grilă comentată drept penal partea specială (24)

Grilă comentată drept penal partea specială (25)

Grilă comentată drept penal partea specială (26)

Grilă comentată drept penal partea specială (27)

Grila comentată 01, drept civil, contracte speciale

Grila comentată 02, drept civil, contracte speciale

Grila comentată 03, drept civil, contracte speciale

Grila comentată 04, drept civil, contracte speciale

Grila comentată 05, drept civil, contracte speciale

Grila comentată 06, drept civil, contracte speciale

Grila comentată 07, drept civil, contracte speciale


Seminarii

Contracte speciale, seminar nr. 1

Contracte speciale, seminar nr. 2

Contracte speciale, seminar nr. 3

Contracte speciale, seminar nr. 4

Read more...

vineri, 4 februarie 2011

Grilă comentată drept penal partea specială (27)

Violul, în forma de bază:

a) se va reţine în concurs cu vătămarea corporală gravă atunci când constrângerea a avut ca urmare pierderea definitivă a capacităţii victimei de a purta o sarcină, iar pentru vindecare a avut nevoie de 30 de zile de îngrijiri medicale;

b) poate justifica efectuarea unui avort etic;

c) este o infracţiune cu subiect activ general;

d) este o infracţiune cu subiect pasiv general.

Soluţii comentate:

a
- nu se reţine (dacă victima violului suferă o vătămare corporală gravă se produce o absorbţie, în temeiul art. 197, alin. 2, lit. c, C.pen.);

b – se reţine;

c – se reţine;

d – se reţine.

Read more...

Grilă comentată drept penal partea specială (26)

O persoană juridică poate fi subiect pasiv al infracţiunii de:

a) insultă;

b) distrugere;

c) purtare abuzivă;

d) luare de mită.

Soluţie comentată:

a
– nu se reţine (opinia quasi-majoritară astăzi în dreptul român este aceea că subiect pasiv al acestei infracţiuni este doar persoana fizică);

b – se reţine (de exemplu, în cazul în care cineva distruge prin orice modalitate un bun material al unei instituţii);

c – se reţine (de exemplu, în situaţia în care un funcţionar public tratează jignitor sau ameninţător o societate comercială);

d – nu se reţine (întrucât această infracţiune este comisă de subiect activ special, cu calitate de funcţionar).

Read more...

Grilă comentată drept penal partea specială (25)

În timpul zilei, X a pătruns în curtea unui imobil, pe poarta lăsată deschisă şi a sustras un seif mobil aflat într-un autoturism. Autoturismul era descuiat şi parcat în interiorul curţii părţii vătămate. Ajuns la loc sigur, departe de locul de unde a sustras seiful, a luat banii din el, adică 100.000 lei, şi l-a abandonat. X va răspunde pentru:

a) furt calificat, deoarece a produs consecinţe deosebit de grave în concurs cu violarea de domiciliu;

b) furt calificat comis prin efracţie în concurs cu violarea de domiciliu;

c) furt simplu în concurs cu violarea de domiciliu ;

d) furt calificat comis în public în concurs cu violarea de domiciliu.

Soluţii propuse :

a
– nu se reţine (nu există nicio circumstanţă de calificare a furtului; pătrunderea în curtea imobilului nu prezintă caracteristicile efracţiei; consecinţele deosebit de grave ale furtului vizează o pagubă de cel puţin 200.000 lei) ;

b – nu se reţine ;

c – se reţine (intrarea în curtea imobilului prezintă tipicitatea violării de domiciliu, întrucât curtea este loc împrejmuit);

d – nu se reţine (curtea unui imobil nu este loc public).

Read more...

Grilă comentată drept penal partea specială (24)

Nu are obiect material:

a) infracţiunea de prostituţie;

b) infracţiunea de evadare;

c) infracţiunea de pruncucidere;

d) infracţiunea de înşelăciune.

Soluţie propusă:

Obiect material nu au toate infracţiunile, ci doar cele la care valoarea socială este exprimată printr-o entitate materială. Infracţiunile care au obiect material sunt infracţiuni de rezultat, iar cele care nu au astfel de obiect material sunt infracţiuni de pericol, de punere în primejdie.

a - se reţine (infracţiune de pericol);

b - se reţine (infracţiune de pericol);

c – nu se reţine (infracţiune de rezultat);

d – nu se reţine (infracţiune de rezultat);

Read more...

Alte întrebări la procedura penală I (III)

01. Cum se aplică principiul unicităţii şi principiul continuităţii completului de judecată în funcţie de etapele judecăţii?

Răspuns:
În tot cursul judecăţii regula este unicitatea şi continuitatea completului de judecată. Încălcarea acestei reguli trebuie să aibă caracter de excepţie şi poate fi recunoscută drept legitimă doar atunci când menţinerea completului iniţial nu mai este posibilă. Art. 52 din Legea nr. 304/2004 dispune că "schimbarea membrilor completelor se face doar în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.

La începutul şedinţei şi în timpul cercetării judecătoreşti, judecătorii pot fi înlocuiţi fără ca legea să impună condiţia refacerii actelor procesuale efectuate anterior în faza de judecată.

În timpul dezbaterilor şi a deliberărilor, judecătorii pot fi înlocuiţi cu condiţia reluării de la început a dezbaterilor.

02. Comparaţi elementele care compun evoluţia calităţii procesuale a inculpatului

Răspuns:
Elementele calităţii procesuale sunt:
a) făptuitorul – persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale;
b) învinuitul – persoana faţă de care se efectuează acte de UP, atât timp cât nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
c) inculpatul – persoana faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală.

Făptuitorul este în etapa actelor premergătoare. Învinuitul – în faza urmăririi penale. Inculpatul – în faza urmăririi penale, atunci când PMAP a fost dispusă prin ordonanţă în cursul acesteia, precum şi în faza de judecată.

Făptuitorul NU este nici subiect de drepturi şi obligaţii procesuale, nici parte. Învinuitul este subiect de drepturi şi obligaţii procesuale, dar NU este parte. Inculpatul este parte.

03. Comparaţi cele două modalităţi ale constituirii de parte responsabilă civilmente

Răspuns:
La introducerea în cauză nu există manifestare de voinţă a părţii responsabile civilmente, în timp ce în cazul intervenţiei voluntare există manifestarea expresă de voinţă a părţii responsabile civilmente.

Modalitatea introducerii în cauză se face la cererea părţii civile sau din oficiu de către OJP în cazul exercitării AC din oficiu. Intervenţia voluntară se face în urma manifestării de voinţă a părţii responsabile civilmente.

Termenul limită pentru introducerea în cauză este citirea actului de sesizare în faţa primei instanţe. Termenul limită pentru intervenţia voluntară este terminarea cercetării judecătoreşti în faţa primei instanţe.

04. Faceţi distincţia dintre independenţa şi imparţialitatea magistraţilor

Răspuns:
Independenţa ţine de statut, înseamnă absenţa oricărei subordonări şi se analizează în raportcu un alt organ al statului. Imparţialitatea este o virtute, înseamnă absenţa oricărei prejudecăţi şi se analizează în raport cu forul interior al magistratului.

05. Faceţi distincţia dintre competenţa şi imparţialitatea magistratului

Răspuns:
Competenţa este capacitatea abstractă a organului judiciar de a soluţiona o cauză dintr-o anumită categorie, în vreme ce imparţialitatea este capacitatea de exerciţiu specifică a unui prepus al organului judiciar de a participa la procesul penal în condiţii de obiectivitate şi lipsă de părtinire subiectivă.

Competenţa se analizează în raport cu organele judiciare. Imparţialitatea se analizează în raport cu prepuşii organelor judiciare.

Lipsa de competenţă este totuna cu lipsa capacităţii organului judiciar de a soluţiona o cauză. Ea va fi prezentă în raport cu orice cauză din aceeaşi categorie. Lipsa de imparţialitate înseamnă că un prepus al organului judiciar nu are capacitatea de exerciţiu specifică în raport cu o cauză concretă datorită unor împrejurări care îi pun la îndoială imparţialitatea. Ea este prezentă doar în raport cu o cauză concretă, şi nu în raport cu toate cauzele din aceeaşi categorie.

Read more...

joi, 3 februarie 2011

Alte întrebări la procedura penală I (II)

01. Care este succesiunea procedurilor penale?

Răspuns:

a) constatarea infracţiunilor (de către organele de constatare sau organele de urmărire penală);
b) acte premergătoare (de către organele de urmărire penală);
c) urmărirea penală (de către organele de urmărire penală);
d) judecata (de către instanţă).

02. Care sunt principalele deosebiri dintre organele de constatare şi organele de urmărire penală?

Răspuns:
Organele de constatare sunt organe administrative, în timp ce OUP sunt organe judiciare.

Organele de constatare intervin în proceduri administrative ce preced procedurile penale, OUP intervin în proceduri penale.

Activitatea organelor de constatare arecaracter preventiv, în timp ce activitatea OUP are caracter represiv.

Activitatea organelor de constatare nu are ca premisă o suspiciune privind săvârşirea unei infracţiuni, ci are la bază ideea de control a respectării unor dispoziţii legale. Activitatea OUP are ca premisă o suspiciune privind săvârşirea unei infracţiuni şi are ca obiectiv obţinerea unei hotărâri judiciare în materie penală privind fapta şi făptuitorul.

Procedurile administrative desfăşurate de organele de constatare se supun regulilor specifice fundamentate în primul rând pe cooperarea persoanelor controlate. Pe de altă parte, procedurile penale desfăşurate de organele de urmărire penală se supun regulilor specifice fundamentate pe dreptul la un proces echitabil şi, în special, pe dreptul acuzatului de a nu contribui la propria incriminare.

Atunci când apar date privind săvârşirea unei infracţiuni, unica atribuţie a organelor de constatare este constatarea acestei infracţiuni şi transmiterea procesului-verbal de constatare OUP în vederea sesizării acestora. După apariţia datelor privind săvârşirea unei infracţiuni şi constatarea acesteia, organele de constatare nu-şi pot extinde activitatea în domeniul procedurilor penale, ci competenţa revine exclusiv organelor de urmărire penală. Concomitent, OUP au atribuţii extinse privitoare la constatarea infracţiunilor, efectuarea de acte premergătoare şi efectuarea UP.

03. Care este asemănarea dintre organele de constatare şi organele de urmărire penală?

Răspuns:
Deşi au o natură juridică distinctă, atribuţii şi prerogative distincte, organele de constatare, în aceeaşi măsură ca şi OUP, obţin mijloace de probă ce pot fi utilizate în procesul penal.

Potrivit art. 90 alin. 2 în coroborare cu art. 214 alin. 5 şi art. 214 alin. 6, procesele-verbale încheiate de organele de constatare reprezintă mijloace de probă în procesul penal. Concomitent, marea majoritate a actelor procesuale şi procedurale desfăşurate de organele de urmărire penală au ca finalitate obţinerea de mijloace de probă în procesul penal.

04. Asemănări şi deosebiri între poliţia judiciară de drept comun şi poliţia judiciară cu caracter special

Răspuns:
Pentru ambele poliţii judiciare există un cadru legislativ comun: Legea nr. 364/2004, Legea nr. 218/2002, Legea nr. 360/2002, C.pr.pen.

În plus poliţia judiciară cu caracter special se supune unor norme speciale:
- O.U.G. nr. 43/2002 (poliţia judiciară din cadrul D.N.A.);
- Legea nr. 508/2004 (poliţia judiciară din cadrul D.I.I.C.O.T.).

În materia competenţei materiale, poliţia judiciară de drept comun are o competenţă generică, investigând orice infracţiune ce nu este dată în mod expres în competenţa altor organe de urmărire penală. PJ cu caracter special are competenţă specială, asupra infracţiunilor prevăzute expres în art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002 şi din art. 12 din Legea nr. 508/2004.

În materia competenţei funcţionale, PJ de drept comun efectuează cercetări penale sub supravegherea şi controlul procurorului, având o independenţă relativă faţă de acesta. Pe de altă parte, PJ cu caracter special efectuează acte de cercetare penală numai ca urmare a dispoziţiilor date de procurorii din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.

Din punct de vedere a subordonării, PJ de drept comun are dublă subordonare (administrativă + profesională), în vreme ce PJ cu caracter special are exclusiv subordonare profesională.

05. Asemănări şi deosebiri între judecătorul de instrucţie şi instanţă

Răspuns:
D.p.d.v. constitutiv, ambele organe judiciare sunt formate din judecători ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004.

Însă, în timp ce “judecătorul detenţiei" exercită funcţia de instrucţie, instanţa exercită funcţia de judecată.

“Judecătorul detenţiei” dispune măsuri privative sau restrictive de drepturi + efectuează un control jurisdicţional asupra soluţiilor procurorului privind trimiterea sau netrimiterea în judecată. Concomitent, instanţa soluţionează fondul cauzei, stabilind cu titlu definitiv prin hotărâre judecătorească existenţa infracţiunii, vinovăţia inculpatului şi răspunderea penală a acestuia.

“Judecătorul detenţiei” intervine în principal în faza preliminară judecăţii, dar şi în faza de judecată atunci când se dispun măsuri privative sau restrictive de drepturi pentru a se prezerva imparţialitatea instanţei de judecată. Instanţa intervine în faza de judecată, sistemul român recunoscând la ora actuală şi implicarea instanţei în faza preliminară judecăţiifie în dispunerea măsurilor preventive, fie în soluţionarea căilor de atac împotriva hotărârilor “judecătorului detenţiei” sau împotriva procurorului. Acest lucru se datorează:
a) faptului că “judecătorul detenţiei” nu are un statut juridic bine definit şi astfel nu toate măsurile preventive sunt în competenţa sa;
b) faptului că nu este reglementată o jurisdicţie de instrucţie de gradul II care să aibă ca atribuţie soluţionarea căilor de atac împotriva hotărârilor “judecătorului detenţiei”.

Read more...

Subiectele drept civil, obligatii, iunie 2010

1. Raspunderea pentru fapta minorului si a interzisului

2. Rezolutiunea judiciara si cesiunea de creanta

3. Exceptia de neexecutare. Actiunea oblica

Read more...

Subiectele drept civil, obligatii, septembrie 2010

1. Exceptia de neexecutare a contractelor

2. Raportul dintre fidejusor si creditor in cadrul fidejusiunii

3. Raspunderea pentru prejudiciile produse de bunurile cu defecte

Read more...

Speţa 3, drept procedural penal

Faţă de A, cetăţean român de naţionalitate maghiară, a fost dispusă începerea urmăririi penale privind săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. În cursul urmăririi penale, A a arătat că nu înţelege şi nu vorbeşte bine limba română. În consecinţă, organul de urmărire penală a asigurat prezenţa unui interpret de limba maghiară la ascultarea lui A. În egală măsură, şi în faza de judecată, prima instanţă a asigurat prezenţa interpretului la ascultarea inculpatului. Ulterior, având în vedere că A a luat la cunoştinţă odată cu ascultarea sa de principalele elemente ale cauzei, în continuarea judecăţii în primă instanţă şi în cursul judecării apelului formulat de inculpat, organele judiciare nu au mai considerat necesară prezenţa interpretului de limbă maghiară.

Arătaţi dacă în starea de fapt prezentată a fost respectat principiul dreptului la interpret.

Soluţie propusă :

Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au încălcat prevederile art. 8 C.pr.pen., întrucât prezenţa interpretului a avut loc numai cu ocazia ascultării inculpatului, deşi acesta avea dreptul să pună concluzii personal, prin intermediul interpretului, cu ocazia judecării în primă instanţă, dar şi în apel, în scopul asigurării complete a apărării.

Prin urmare, în cazul inculpaţilor care nu înţeleg limba română, omisiunea primei instanţe de a asigura folosirea unui interpret la dezbateri şi la ultimul cuvânt al inculpatului, precum şi omisiunea instanţei de apel de a asigura folosirea unui interpret la judecata cauzei în apel constituie o greşită aplicare a legii, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 385 pct. 17 ind. 1 C.pr.pen. (Î.C.C.J., s.pen., dec. nr. 3447/2005).

Prin Legea nr. 356/2006 motivul de recurs prevăzut de art. 385 pct. 17 ind. 1 C.pr.pen. a fost abrogat.

Read more...

miercuri, 2 februarie 2011

Grilă comentată drept penal partea specială (23)

Partea vătămată a unei infracţiuni de tâlhărie, audiată în cursul procesului penal, fiind întrebată dacă a fost agresată de inculpat, a declarat în mod neadevărat că inculpatul nu ar fi agresat-o în vreun fel. A susţinut în mod neadevărat că a remis de bunăvoie bunul inculpatului, deşi în declaraţiile anterioare a relatat adevărul, în sensul că a fost agresat de inculpat pentru a i se sustrage portmoneul:

a) partea vătămată comite infracţiunea de mărturie mincinoasă;

b) partea vătămată comite o infracţiune contra înfăptuirii justiţiei;

c) partea vătămată comite infracţiunea de favorizare a infractorului;

d) partea vătămată nu comite nicio infracţiune.

Soluţii propuse:

a – nu se reţine, întrucât partea vătămată nu este moartor în acţiunea penală;

b – nu se reţine;

c - se reţine, partea vătămată zădărnicind judecata prin schimbarea depoziţiei;

d – nu se reţine.

Read more...

Dacă eşti student la drept, ai găsit ceea ce căutai!

Am început să lucrez la acest blog în toamna anului 2008, atunci când m-am înscris la această facultate. Intenţionez să fac publice astfel toate notele de lectură, notele de curs, testele şi lucrările pe care le voi parcurge în aceşti ani. Sper să-ţi fie şi ţie de folos!

Eşti student la drept?

Atunci poţi fi co-publisher la acest blog. Înscrie-te şi fă-ţi cunoscută experienţa: note de lectură, bârfe despre profesori, planuri de viitor, speţe comentate – sunt tot atâtea metode ca să te exprimi! Contactează-mă la riliescu2000 at yahoo dot com!

Totalul afișărilor de pagină

Watch favourite links
eLearning & Online Learning Blogs - BlogCatalog Blog Directory

Student la Drept © Layout By Hugo Meira.

TOPO