Speţa 02, drept penal, partea specială
Inculpata, având un grad de instruire şi un nivel intelectual foarte scăzut, căsătorită şi mamă a doi copii minori, a realizat că este gravidă, însă a ascuns această stare soţului şi rudelor apropiate, sperând că va pierde sarcina prin eforturile fizice pe care le face în mod obişnuit, eforturi care i-ar putea provoca avortul. Ea locuia împreună cu ceilalţi doi copii în condiţii paupere, într-un apartament confort redus. Soţul acesteia o jignea şi o acuza de infidelitate.
În noaptea de 13/14.04.2006, inculpata a născut, neasistată, în baia comună de la nivelul 4 al blocului în care locuia, după care, într-o altă încăpere, a aşezat nou-născutul pe o pătură şi apoi l-a introdus într-o pungă de plastic în care a mai pus şi alte lucruri nefolositoare (inclusiv înscrisuri care conţineau numele ei). Ulterior, a băgat punga într-un sac de rafie pe care, după ce a luat măsuri să nu se desfacă, l-a aruncat dimineaţa într-un tomberon de gunoi din apropierea blocului.
Această atitudine a inculpatei a fost explicată de aceasta prin faptul că nou-născutul nu a dat niciun semn de viaţă şi a crezut că este mort, întrucât pierduse “apa” cu două zile înainte de naştere.
S-a constatat, prin raportul medico-legal de autopsie, că nou-născutul a respirat cu un singur plămân şi că acesta suferea de edem pulmonar. Această situaţie putea să conducă în fapt la o stare inertă a copilului la naştere. Cu toate acestea, copilul s-a născut viu şi ar fi fost viabil dacă ar fi fost dus la spital. Moartea sa a fost violentă, fiind determinată şi de neînfăşarea, lipsa alimentaţiei şi abandonarea lui într-un mediu cu temperaturi scăzute.
Cu privire la inculpată, o altă expertiză medico-legală a concluzionat că aceasta “date fiind condiţiile naşterii a putut suferi o îngustare a conştiinţei cu diminuarea discernământului, fără a fi pierdut discernământul”, iar în final Comisia Superioară Medico-Legală a concluzionat că “deşi posibilă, teoretic nu a fost stabilită existenţa unei tulburări psihice, pricinuită de naştere”.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de avort, deoarece a sperat că va pierde sarcina prin faptul că desfăşoară în mod obişnuit activităţi fizice grele, omor deosebit de grav pentru că a comis fapta prin cruzime, raportat la sentimentul de ferocitate pe care îl denotă comiterea acestui omor şi lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, deoarece a închis copilul nou-născut în sacul de rafie, lezându-i astfel libertatea fizică.
Analizaţi fiecare acuzaţie la adresa inculpatei şi apoi încadraţi juridic faptele.
Soluţie propusă:
Tentativa de avort nu poate fi reţinută, întrucât speranţa nu este act de executare. Simpla speranţă într-un rezultat, oricât de “întemeiată” ar părea, nu poate fi infracţiune.
Omorul deosebit de grav nu poate fi reţinut, întrucât există posibilitatea ca inculpata chiar să fi considerat că nou-născutul este mort, ţinându-se cont de aspectul său inert şi de gradul de instruire şi nivelul intelectual al agentului.
Lipsirea de libertate în mod ilegal nu se reţine, fiind absorbită în infracţiunea de omor, cu două circumstanţe de calificare: împotriva unui membru de familie şi profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra (art. 175, alin. 1, lit. c şi d, C.pen.).
În noaptea de 13/14.04.2006, inculpata a născut, neasistată, în baia comună de la nivelul 4 al blocului în care locuia, după care, într-o altă încăpere, a aşezat nou-născutul pe o pătură şi apoi l-a introdus într-o pungă de plastic în care a mai pus şi alte lucruri nefolositoare (inclusiv înscrisuri care conţineau numele ei). Ulterior, a băgat punga într-un sac de rafie pe care, după ce a luat măsuri să nu se desfacă, l-a aruncat dimineaţa într-un tomberon de gunoi din apropierea blocului.
Această atitudine a inculpatei a fost explicată de aceasta prin faptul că nou-născutul nu a dat niciun semn de viaţă şi a crezut că este mort, întrucât pierduse “apa” cu două zile înainte de naştere.
S-a constatat, prin raportul medico-legal de autopsie, că nou-născutul a respirat cu un singur plămân şi că acesta suferea de edem pulmonar. Această situaţie putea să conducă în fapt la o stare inertă a copilului la naştere. Cu toate acestea, copilul s-a născut viu şi ar fi fost viabil dacă ar fi fost dus la spital. Moartea sa a fost violentă, fiind determinată şi de neînfăşarea, lipsa alimentaţiei şi abandonarea lui într-un mediu cu temperaturi scăzute.
Cu privire la inculpată, o altă expertiză medico-legală a concluzionat că aceasta “date fiind condiţiile naşterii a putut suferi o îngustare a conştiinţei cu diminuarea discernământului, fără a fi pierdut discernământul”, iar în final Comisia Superioară Medico-Legală a concluzionat că “deşi posibilă, teoretic nu a fost stabilită existenţa unei tulburări psihice, pricinuită de naştere”.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de avort, deoarece a sperat că va pierde sarcina prin faptul că desfăşoară în mod obişnuit activităţi fizice grele, omor deosebit de grav pentru că a comis fapta prin cruzime, raportat la sentimentul de ferocitate pe care îl denotă comiterea acestui omor şi lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată, deoarece a închis copilul nou-născut în sacul de rafie, lezându-i astfel libertatea fizică.
Analizaţi fiecare acuzaţie la adresa inculpatei şi apoi încadraţi juridic faptele.
Soluţie propusă:
Tentativa de avort nu poate fi reţinută, întrucât speranţa nu este act de executare. Simpla speranţă într-un rezultat, oricât de “întemeiată” ar părea, nu poate fi infracţiune.
Omorul deosebit de grav nu poate fi reţinut, întrucât există posibilitatea ca inculpata chiar să fi considerat că nou-născutul este mort, ţinându-se cont de aspectul său inert şi de gradul de instruire şi nivelul intelectual al agentului.
Lipsirea de libertate în mod ilegal nu se reţine, fiind absorbită în infracţiunea de omor, cu două circumstanţe de calificare: împotriva unui membru de familie şi profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra (art. 175, alin. 1, lit. c şi d, C.pen.).
Trimiteți un comentariu