Speţa 3, drept procedural penal

Faţă de A, cetăţean român de naţionalitate maghiară, a fost dispusă începerea urmăririi penale privind săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. În cursul urmăririi penale, A a arătat că nu înţelege şi nu vorbeşte bine limba română. În consecinţă, organul de urmărire penală a asigurat prezenţa unui interpret de limba maghiară la ascultarea lui A. În egală măsură, şi în faza de judecată, prima instanţă a asigurat prezenţa interpretului la ascultarea inculpatului. Ulterior, având în vedere că A a luat la cunoştinţă odată cu ascultarea sa de principalele elemente ale cauzei, în continuarea judecăţii în primă instanţă şi în cursul judecării apelului formulat de inculpat, organele judiciare nu au mai considerat necesară prezenţa interpretului de limbă maghiară.

Arătaţi dacă în starea de fapt prezentată a fost respectat principiul dreptului la interpret.

Soluţie propusă :

Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au încălcat prevederile art. 8 C.pr.pen., întrucât prezenţa interpretului a avut loc numai cu ocazia ascultării inculpatului, deşi acesta avea dreptul să pună concluzii personal, prin intermediul interpretului, cu ocazia judecării în primă instanţă, dar şi în apel, în scopul asigurării complete a apărării.

Prin urmare, în cazul inculpaţilor care nu înţeleg limba română, omisiunea primei instanţe de a asigura folosirea unui interpret la dezbateri şi la ultimul cuvânt al inculpatului, precum şi omisiunea instanţei de apel de a asigura folosirea unui interpret la judecata cauzei în apel constituie o greşită aplicare a legii, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 385 pct. 17 ind. 1 C.pr.pen. (Î.C.C.J., s.pen., dec. nr. 3447/2005).

Prin Legea nr. 356/2006 motivul de recurs prevăzut de art. 385 pct. 17 ind. 1 C.pr.pen. a fost abrogat.