Alte întrebări drept civil (XXXIV)
01. Ce este partea unui contract?
Răspuns: Persoana care şi-a exprimat consimţământul cu ocazia încheierii acelui act civil. Dacă persoana este absentă fizic, fiind reprezentată în temeiul unui contract de mandat, partea este reprezentatul, care îşi manifestă astfel voinţa internă, nu reprezentantul.
Partea este autorul reflexic al actului civil. Reflexivitatea noţiunii de parte se concretizează în aceea că actul juridic încheiat îşi răsfrânge efectele asupra persoanei numită parte.
02. Se poate vorbi de parte în cazul actelor civile de formaţie unilaterală?
Răspuns: Noţiunea de parte este compatibilă doar cu acordurile de voinţă şi poate fi utilizată exclusiv în raport cu contractul. Actele civile de formaţie unilaterală nu au “părţi”, ci doar autor.
03. Ce sunt terţii ?
Răspuns : Dacă părţile desemnează o categorie definită pozitivă – prin aceea că participă la naşterea contractului şi îi suportă voit efectele, terţii se impun ca o categorie antitetică şi negativă: nu suportă nici un efect al actului, sunt străini de acesta.
04. Ce sunt avânzii-cauza ?
Răspuns : Trei categorii de persoane, care pot suporta anumite consecinţe ale normei private generate de către părţi:
a) succesorii universali (sau cu titlu universal);
b) succesorii cu titlu particular;
c) creditorii chirografari.
05. În ce constă principiul opozabilităţii actului juridic?
Răspuns : Terţii sunt ţinuţi să nu facă nimic de natură să împiedice desfăşurarea normală a efectelor unei operaţiuni juridice.
06. Ce înseamnă maxima idem est non esse et non probari?
Răspuns : A nu fi şi a nu fi dovedit este identic. Altfel spus, un drept nedovedit este precum un drept inexistent.
07. Ce este proba?
Răspuns : Într-un sens, prin probă se înţelege un mijloc de convingere, admis de lege, care poate servi la a demonstra în faţa unei instanţe de judecată sau a altui organ jurisdicţional existenţa sau inexistenţa unui fapt juridic (lato sensu), precum şi a oricăror situaţii sau împrejurări referitoare la raporturile juridice dintre părţi.
În a doua accepţiune, prin probă se înţelege operaţiunea de prezentare în justiţie a mijloacelor de probă prin care se stabileşte existenţa unui fapt juridic pe care se întemeiază un drept sau o apărare.
În alt sens prin probă se înţelege rezultatul obţinut prin administrarea diferitelor mijloace de probă.
08. Ce este obiectul probei ?
Răspuns : Elementele de fapt şi, în mod excepţional, de drept, care trebuie dovedite în instanţă pentru a demonstra existenţa unui drept subiectiv şi a obligaţiei corelative.
09. Cum se probează faptele pozitive ?
Răspuns: În mod direct.
10. Cum se probează faptele negative?
Răspuns: Prin intermediul faptelor pozitive contrare sau al unor prezumţii.
Răspuns: Persoana care şi-a exprimat consimţământul cu ocazia încheierii acelui act civil. Dacă persoana este absentă fizic, fiind reprezentată în temeiul unui contract de mandat, partea este reprezentatul, care îşi manifestă astfel voinţa internă, nu reprezentantul.
Partea este autorul reflexic al actului civil. Reflexivitatea noţiunii de parte se concretizează în aceea că actul juridic încheiat îşi răsfrânge efectele asupra persoanei numită parte.
02. Se poate vorbi de parte în cazul actelor civile de formaţie unilaterală?
Răspuns: Noţiunea de parte este compatibilă doar cu acordurile de voinţă şi poate fi utilizată exclusiv în raport cu contractul. Actele civile de formaţie unilaterală nu au “părţi”, ci doar autor.
03. Ce sunt terţii ?
Răspuns : Dacă părţile desemnează o categorie definită pozitivă – prin aceea că participă la naşterea contractului şi îi suportă voit efectele, terţii se impun ca o categorie antitetică şi negativă: nu suportă nici un efect al actului, sunt străini de acesta.
04. Ce sunt avânzii-cauza ?
Răspuns : Trei categorii de persoane, care pot suporta anumite consecinţe ale normei private generate de către părţi:
a) succesorii universali (sau cu titlu universal);
b) succesorii cu titlu particular;
c) creditorii chirografari.
05. În ce constă principiul opozabilităţii actului juridic?
Răspuns : Terţii sunt ţinuţi să nu facă nimic de natură să împiedice desfăşurarea normală a efectelor unei operaţiuni juridice.
06. Ce înseamnă maxima idem est non esse et non probari?
Răspuns : A nu fi şi a nu fi dovedit este identic. Altfel spus, un drept nedovedit este precum un drept inexistent.
07. Ce este proba?
Răspuns : Într-un sens, prin probă se înţelege un mijloc de convingere, admis de lege, care poate servi la a demonstra în faţa unei instanţe de judecată sau a altui organ jurisdicţional existenţa sau inexistenţa unui fapt juridic (lato sensu), precum şi a oricăror situaţii sau împrejurări referitoare la raporturile juridice dintre părţi.
În a doua accepţiune, prin probă se înţelege operaţiunea de prezentare în justiţie a mijloacelor de probă prin care se stabileşte existenţa unui fapt juridic pe care se întemeiază un drept sau o apărare.
În alt sens prin probă se înţelege rezultatul obţinut prin administrarea diferitelor mijloace de probă.
08. Ce este obiectul probei ?
Răspuns : Elementele de fapt şi, în mod excepţional, de drept, care trebuie dovedite în instanţă pentru a demonstra existenţa unui drept subiectiv şi a obligaţiei corelative.
09. Cum se probează faptele pozitive ?
Răspuns: În mod direct.
10. Cum se probează faptele negative?
Răspuns: Prin intermediul faptelor pozitive contrare sau al unor prezumţii.
Trimiteți un comentariu