Întrebări şi răspunsuri, protecţia consumatorului (04)
01. Ce se înţelege prin facultate de agrement în materia contractelor bancare de credit?
Răspuns: Clauza de agreare este un drept pe care şi-l rezervă societatea de credit, în virtutea căruia îl va notifica pe împrumutat cum că îşi menţine sau nu opţiunea iniţială de acordare a creditului către acesta.
02. Ce se înţelege prin credit preafectat?
Răspuns: Contractul de credit încheiat pentru finanţarea executării unui contract de consum principal.
03. Ce presupune, din punct de vedere tehnico-juridic, interdependenţa dintre contractul de credit şi contractul de bază?
Răspuns:
a) suspendarea judecătorească a obligaţiilor consumatorului decurgând din contractul de credit, în caz de contestare a executării contractului principal;
b) rezoluţiunea contractului de credit în cazul neîncheierii contractului principal (condiţie rezolutorie implicită afectând contractul de credit);
c) rezoluţiunea contractului de credit în ipoteza desfacerii contractului principal.
04. Ce se înţelege prin formalism informativ?
Răspuns: Tehnică perfecţionată de protecţie a consimţământului consumatorului la încheierea contractelor cu profesioniştii comerţului, de sorginte legală: stabilirea cazurilor de formalism informativ şi a condiţiilor în care informaţia obligatorie trebuie furnizată consumatorilor rămâne apanajul legiuitorului, care intervine prin intermediul legilor speciale aparţinând dreptului consumului.
05. Ce tip de sancţiune se dovedeşte a fi eficientă, în ipoteza încălcării de către profesionist a formalismului informativ impus de lege?
Răspuns: Interpretarea art. 5 din Legea nr. 289/2004 în sensul interpretării obligativităţii ca atât anunţurile publicitare, cât şi oferta de credit pentru consum să conţină, ad validitatem, menţiunea privitoare la cuantumul DAE. În absenţa acestei menţiuni, înscrisul ar fi nul ca mijloc de dovadă.
06. Ce deosebiri remarcaţi între sfera de aplicare a garanţiei legale de conformitate a produselor şi garanţia de securitate a produselor?
Răspuns: Garanţia legală de conformitate acoperă două accepţiuni:
a) calitatea bunului ori serviciului aşteptată de consumator în baza conformităţii contractuale;
b) aşteptările fireşti ale consumatorului relative la bun, în temeiul conformităţii normative.
Garanţia de securitate şi de calitate este implicată de standardizarea produselor şi serviciilor, intersectând garanţia de conformitate. Astfel, un produs este defectuos atunci când nu conferă nici securitatea, nici aşteptările fireşti la care consumatorul se poate aştepta în mod legitim.
07. Ce se înţelege prin risc de dezvoltare?
Răspuns: Descrie un defect aparte al bunului, a cărui existenţă nu este acoperită de răspunderea specială reglementată de lege. În atare situaţii, defectul produsului se datorează nivelului cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice de la momentul punerii produsului în circulaţie.
08. Dacă acţiunea reclamantului consumator întemeiată pe neexecutarea de către producător a obligaţiei de securitate a fost respinsă (din diferite motive), poate acesta să introducă ulterior o nouă acţiune pentru recuperarea aceluiaşi prejudiciu, întemeiată însă pe un remediu de drept civil (cum ar fi viciile ascunse ale lucrului, de pildă)? Argumentaţi.
Răspuns: Da. Atunci când un bun nu răspunde obligaţiei de securitate, este foarte posibil ca defectul să se datoreze unor vicii ascunse. Însă intervin nişte observaţii legate de aria antrenării răspunderii. Angajarea unui litigiu în temeiul obligaţiei de securitate se bazează pe caracterul obiectiv şi „extracontractual” al răspunderii, victima putând obţine despăgubiri chiar în absenţa raportului contractual direct, în vreme ce garanţia producătorului pentru viciile ascunse ale lucrului poate fi conduce la daune interese doar în măsura dovedirii relei sale credinţe. Cel puţin teoretic, este greu de crezut că în situaţia respingerii actiunii pe neexecutarea de către producător a obligaţiei de securitate s-ar admite o nouă acţiune întemeiată pe un remediu de drept civil.
Răspuns: Clauza de agreare este un drept pe care şi-l rezervă societatea de credit, în virtutea căruia îl va notifica pe împrumutat cum că îşi menţine sau nu opţiunea iniţială de acordare a creditului către acesta.
02. Ce se înţelege prin credit preafectat?
Răspuns: Contractul de credit încheiat pentru finanţarea executării unui contract de consum principal.
03. Ce presupune, din punct de vedere tehnico-juridic, interdependenţa dintre contractul de credit şi contractul de bază?
Răspuns:
a) suspendarea judecătorească a obligaţiilor consumatorului decurgând din contractul de credit, în caz de contestare a executării contractului principal;
b) rezoluţiunea contractului de credit în cazul neîncheierii contractului principal (condiţie rezolutorie implicită afectând contractul de credit);
c) rezoluţiunea contractului de credit în ipoteza desfacerii contractului principal.
04. Ce se înţelege prin formalism informativ?
Răspuns: Tehnică perfecţionată de protecţie a consimţământului consumatorului la încheierea contractelor cu profesioniştii comerţului, de sorginte legală: stabilirea cazurilor de formalism informativ şi a condiţiilor în care informaţia obligatorie trebuie furnizată consumatorilor rămâne apanajul legiuitorului, care intervine prin intermediul legilor speciale aparţinând dreptului consumului.
05. Ce tip de sancţiune se dovedeşte a fi eficientă, în ipoteza încălcării de către profesionist a formalismului informativ impus de lege?
Răspuns: Interpretarea art. 5 din Legea nr. 289/2004 în sensul interpretării obligativităţii ca atât anunţurile publicitare, cât şi oferta de credit pentru consum să conţină, ad validitatem, menţiunea privitoare la cuantumul DAE. În absenţa acestei menţiuni, înscrisul ar fi nul ca mijloc de dovadă.
06. Ce deosebiri remarcaţi între sfera de aplicare a garanţiei legale de conformitate a produselor şi garanţia de securitate a produselor?
Răspuns: Garanţia legală de conformitate acoperă două accepţiuni:
a) calitatea bunului ori serviciului aşteptată de consumator în baza conformităţii contractuale;
b) aşteptările fireşti ale consumatorului relative la bun, în temeiul conformităţii normative.
Garanţia de securitate şi de calitate este implicată de standardizarea produselor şi serviciilor, intersectând garanţia de conformitate. Astfel, un produs este defectuos atunci când nu conferă nici securitatea, nici aşteptările fireşti la care consumatorul se poate aştepta în mod legitim.
07. Ce se înţelege prin risc de dezvoltare?
Răspuns: Descrie un defect aparte al bunului, a cărui existenţă nu este acoperită de răspunderea specială reglementată de lege. În atare situaţii, defectul produsului se datorează nivelului cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice de la momentul punerii produsului în circulaţie.
08. Dacă acţiunea reclamantului consumator întemeiată pe neexecutarea de către producător a obligaţiei de securitate a fost respinsă (din diferite motive), poate acesta să introducă ulterior o nouă acţiune pentru recuperarea aceluiaşi prejudiciu, întemeiată însă pe un remediu de drept civil (cum ar fi viciile ascunse ale lucrului, de pildă)? Argumentaţi.
Răspuns: Da. Atunci când un bun nu răspunde obligaţiei de securitate, este foarte posibil ca defectul să se datoreze unor vicii ascunse. Însă intervin nişte observaţii legate de aria antrenării răspunderii. Angajarea unui litigiu în temeiul obligaţiei de securitate se bazează pe caracterul obiectiv şi „extracontractual” al răspunderii, victima putând obţine despăgubiri chiar în absenţa raportului contractual direct, în vreme ce garanţia producătorului pentru viciile ascunse ale lucrului poate fi conduce la daune interese doar în măsura dovedirii relei sale credinţe. Cel puţin teoretic, este greu de crezut că în situaţia respingerii actiunii pe neexecutarea de către producător a obligaţiei de securitate s-ar admite o nouă acţiune întemeiată pe un remediu de drept civil.
Trimiteți un comentariu