Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (16)
01. Care este efectul faptei ilicite cauzatoare de prejudicii?
Răspuns: Declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
02. În ce constă natura juridică a răspunderii civile delictuale?
Răspuns: Este o sancţiune civilă, cu caracter reparator, fără a fi o pedeapsă. Spre deosebire de pedeapsa privativă de libertate sau amenda, obligaţia de dezdăunare se va transmite moştenitorilor autorului prejudiciului.
03. Care sunt funcţiile răspunderii civile delictuale?
Răspuns:
a) funcţia educativ-preventivă;
b) funcţia reparatorie.
04. Comparaţi răspunderea civilă delictuală şi răspunderea penală
Răspuns:
a) pe când răspunderea civilă se întemeiază pe ideea reparării unui prejudiciu adus unui anumit subiect de drept, răspunderea penală se întemeiază pe ideea pedepsirii celui care a săvârşit o faptă ilicită, apreciată de lege ca fiind o infracţiune;
b) răspunderea penală este întemeiată pe principiul legalităţii incriminării, potrivit căruia această răspundere este angajată numai pentru acele fapte care sunt expres prevăzute ca fiind infracţiuni, pedepsele şi măsurile aplicabile trebuind să fie şi ele expres prevăzute de lege, în timp ce în cazul răspunderii civile delictuale obligaţia de reparare a prejudiciului ia naştere pentru orice faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, fără a se proceda în legislaţie la o descriere concretă a fiecărei fapte în parte;
c) în cadrul răspunderii penale, forma şi gradul de vinovăţie reprezintă un element esenţial, atât pentru caracterizarea ca infracţiune a faptei ilicite, cât şi pentru aplicarea efectivă a pedepsei penale; în cadrul răspunderii civile delictuale, ca principiu, întinderea răspunderii nu este condiţionată de gradul de vinovăţie a autorului faptei ilicite; independent de faptul că acesta a acţionat cu intenţie, din neglijenţă sau din imprudenţă, el este dator să repare, în întregime, prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită;
d) în ambele cazuri răspunderea este angajată numai în cazul în care persoana care a săvârşit fapta ilicită a acţionat cu discernământ;
e) răspunderea penală este stabilită întotdeauna prin hotărâre judecătorească; în cazul răspunderii civile delictuale nimic nu împiedică părţile ca, prin bună învoială şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, să convină asupra modalităţilor de reparare a prejudiciului.
05. Cine are competenţa de soluţionare a acţiunii civile şi a celei penale?
Răspuns: Deşi cele două acţiuni pot fi soluţionate separat – cea penală de către instanţa învestită cu judecarea procesului penal, iar cea civilă, de către instanţa civilă -, prin lege se prevede posibilitatea ca acţiunea civilă să poată fi alăturată acţiunii penale, în cadrul procesului penal, caz în care ambele acţiuni vor fi soluţionate împreună de către instanţa penală, care va aplica regulile de fond ce sunt specifice fiecăreia dintre cele două răspunderi.
06. Care sunt regulile cu privire la pornirea acţiunii civile şi a celei penale?
Răspuns: În cazul răspunderii penale, acţiunea se porneşte din oficiu. În mod excepţional, în anumite cazuri pornirea procesului penal este condiţionată de plângerea prealabilă a părţii vătămate.
În cazul răspunderii civile delictuale, dimpotrivă, acţiunea este lăsată la dispoziţia părţii care a suferit prejudiciul.
07. Care sunt regulile privitoare la prescrierea extinctivă a acţiunii civile şi a celei penale?
Răspuns: Răspunderea penală se prescrie în anumite termene socotite de la data săvârşirii infracţiunii. Aceste termen variază, fiind de 15, 10, 8, 5 şi 3 ani, în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare infracţiune. În cazul autorului minor termenele de prescripţie se reduc la jumătate.
Acţiunea civilă întemeiată pe răspunderea civilă delictuală se prescrie în termenul de drept comun de 3 ani.
08. Asemănări între răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală
Răspuns: Nu există deosebiri de esenţă. Elementele care le condiţionează sunt aceleaşi:
a) existenţa unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligaţie, aducându-se, prin aceasta, o atingere unui drept subiectiv;
b) săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii;
c) existenţa unui prejudiciu patrimonial;
d) un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;
e) capacitatea juridică a celui chemat să răspundă.
09. Care este raportul dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală?
Răspuns: Răspunderea civilă delictuală alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile, pe câtă vreme răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator. Ori de câte ori în dreptul nostru civil nu avem de-a face cu o răspundere contractuală, vor fi aplicabile regulile privitoare la răspunderea civilă delictuală.
10. Deosebiri între răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală
Răspuns:
a) pe când în cazul răspunderii delictuale, obligaţia încălcată este o obligaţie legală, cu caracter general, care revine tuturor - obligaţia de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite -, în cazul răspunderii contrctuale, obligaţia încălcată este o obligaţie concretă, stabilită prin contractul preexistent, încheiat între cele două subiecte ale răspunderii - cel păgubit şi cel care şi-a încălcat obligaţiile contractuale;
b) răspunderea pentru prejudiciile cauzate în faza precontractuală pentru revocarea ofertei înainte de termenul până la care ofertantul s-a obligat să o menţină, este o răspundere delictuală şi nu contractuală;
c) răspunderea născută în legătură cu un contract care a fost desfiinţat este, de asemenea, o răspundere delictuală;
d) cât priveşte capacitatea cerută în materie contractuală, aceasta este capacitatea deplină de exerciţiu; referitor la capacitate, în materia răspunderii delictuale nu se stabileşte prin lege o vârstă anume (are deci capacitate delictuală oricine a acţionat cu discernământ, indiferent de vârstă);
e) pentru a se angaja răspunderea contractuală este necesar ca acela care nu şi-a executat obligaţia contractuală să fi fost pus în întârziere; în cazul răspunderii delictuale, cel care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este de drept în întârziere;
f) în cazul răspunderii delictuale, convenţiile de nerăspundere încheiate anterior săvârşirii faptei ilicite sunt, în principiu, nule; în cazul răspunderii civile contractuale, cu anumite limite, clauzele de nerăspundere sunt, în principiu, admisibile;
g) întinderea reparaţiei este mai mare la răspunderea delictuală decât la răspunderea contractuală (debitorul contractual, care nu şi-a executat obligaţiile, răspunde numai pentru prejudiciul cauzat, care a fost prevăzut ori era predictibil la momentul încheierii contractului; în materia răspunderii civile delictuale răspunderea este integrală, cel care a săvârşit fapta ilicită fiind ţinut pentru toate pagubele cauzate, atât pentru cele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile;
h) în materia răspunderii civile delictuale, ca principiu, culpa autorului prejudiciului trebuie să fie dovedită de către cel păgubit; în materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedească numai existenţa contractului şi faptul că obligaţia nu a fost executată;
i) ori de câte ori obligaţia încălcată prin fapta ilicită este o obligaţie de mijloace, indiferent că această faptă ilicită constituie un delict civil ori o nerespectare a unei clauze contractuale, proba culpei incumbă celui păgubit; dacă obligaţia încălcată este o obligaţie de rezultat, atât în cazul răspunderii delictuale, cât şi în cel al răspunderii contractuale, din neexecutarea obligaţiei se deduce o prezumţie de culpă a autorului prejudiciului.
11. Se pot cumula răspunderea civilă delictuală şi răspunderea contractuală?
Răspuns: În niciun caz prin cumulul celor două responsabilităţi nu se poate înţelege dreptul pentru cel păgubit de a primi două despăgubiri, una pe temeiul răspunderii contractuale şi alta pe temeiul răspunderii delictuale.
Practica judiciară, cu unele ezitări şi inconsecvenţe, tinde spre generalizarea principiului că în cazul în care între părţi a existat un contract, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de ales fiind aceea a răspunderii contractuale.
Răspuns: Declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
02. În ce constă natura juridică a răspunderii civile delictuale?
Răspuns: Este o sancţiune civilă, cu caracter reparator, fără a fi o pedeapsă. Spre deosebire de pedeapsa privativă de libertate sau amenda, obligaţia de dezdăunare se va transmite moştenitorilor autorului prejudiciului.
03. Care sunt funcţiile răspunderii civile delictuale?
Răspuns:
a) funcţia educativ-preventivă;
b) funcţia reparatorie.
04. Comparaţi răspunderea civilă delictuală şi răspunderea penală
Răspuns:
a) pe când răspunderea civilă se întemeiază pe ideea reparării unui prejudiciu adus unui anumit subiect de drept, răspunderea penală se întemeiază pe ideea pedepsirii celui care a săvârşit o faptă ilicită, apreciată de lege ca fiind o infracţiune;
b) răspunderea penală este întemeiată pe principiul legalităţii incriminării, potrivit căruia această răspundere este angajată numai pentru acele fapte care sunt expres prevăzute ca fiind infracţiuni, pedepsele şi măsurile aplicabile trebuind să fie şi ele expres prevăzute de lege, în timp ce în cazul răspunderii civile delictuale obligaţia de reparare a prejudiciului ia naştere pentru orice faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, fără a se proceda în legislaţie la o descriere concretă a fiecărei fapte în parte;
c) în cadrul răspunderii penale, forma şi gradul de vinovăţie reprezintă un element esenţial, atât pentru caracterizarea ca infracţiune a faptei ilicite, cât şi pentru aplicarea efectivă a pedepsei penale; în cadrul răspunderii civile delictuale, ca principiu, întinderea răspunderii nu este condiţionată de gradul de vinovăţie a autorului faptei ilicite; independent de faptul că acesta a acţionat cu intenţie, din neglijenţă sau din imprudenţă, el este dator să repare, în întregime, prejudiciul cauzat prin fapta sa ilicită;
d) în ambele cazuri răspunderea este angajată numai în cazul în care persoana care a săvârşit fapta ilicită a acţionat cu discernământ;
e) răspunderea penală este stabilită întotdeauna prin hotărâre judecătorească; în cazul răspunderii civile delictuale nimic nu împiedică părţile ca, prin bună învoială şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti, să convină asupra modalităţilor de reparare a prejudiciului.
05. Cine are competenţa de soluţionare a acţiunii civile şi a celei penale?
Răspuns: Deşi cele două acţiuni pot fi soluţionate separat – cea penală de către instanţa învestită cu judecarea procesului penal, iar cea civilă, de către instanţa civilă -, prin lege se prevede posibilitatea ca acţiunea civilă să poată fi alăturată acţiunii penale, în cadrul procesului penal, caz în care ambele acţiuni vor fi soluţionate împreună de către instanţa penală, care va aplica regulile de fond ce sunt specifice fiecăreia dintre cele două răspunderi.
06. Care sunt regulile cu privire la pornirea acţiunii civile şi a celei penale?
Răspuns: În cazul răspunderii penale, acţiunea se porneşte din oficiu. În mod excepţional, în anumite cazuri pornirea procesului penal este condiţionată de plângerea prealabilă a părţii vătămate.
În cazul răspunderii civile delictuale, dimpotrivă, acţiunea este lăsată la dispoziţia părţii care a suferit prejudiciul.
07. Care sunt regulile privitoare la prescrierea extinctivă a acţiunii civile şi a celei penale?
Răspuns: Răspunderea penală se prescrie în anumite termene socotite de la data săvârşirii infracţiunii. Aceste termen variază, fiind de 15, 10, 8, 5 şi 3 ani, în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare infracţiune. În cazul autorului minor termenele de prescripţie se reduc la jumătate.
Acţiunea civilă întemeiată pe răspunderea civilă delictuală se prescrie în termenul de drept comun de 3 ani.
08. Asemănări între răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală
Răspuns: Nu există deosebiri de esenţă. Elementele care le condiţionează sunt aceleaşi:
a) existenţa unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligaţie, aducându-se, prin aceasta, o atingere unui drept subiectiv;
b) săvârşirea cu vinovăţie a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii;
c) existenţa unui prejudiciu patrimonial;
d) un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu;
e) capacitatea juridică a celui chemat să răspundă.
09. Care este raportul dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală?
Răspuns: Răspunderea civilă delictuală alcătuieşte dreptul comun al răspunderii civile, pe câtă vreme răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator. Ori de câte ori în dreptul nostru civil nu avem de-a face cu o răspundere contractuală, vor fi aplicabile regulile privitoare la răspunderea civilă delictuală.
10. Deosebiri între răspunderea civilă delictuală şi răspunderea civilă contractuală
Răspuns:
a) pe când în cazul răspunderii delictuale, obligaţia încălcată este o obligaţie legală, cu caracter general, care revine tuturor - obligaţia de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite -, în cazul răspunderii contrctuale, obligaţia încălcată este o obligaţie concretă, stabilită prin contractul preexistent, încheiat între cele două subiecte ale răspunderii - cel păgubit şi cel care şi-a încălcat obligaţiile contractuale;
b) răspunderea pentru prejudiciile cauzate în faza precontractuală pentru revocarea ofertei înainte de termenul până la care ofertantul s-a obligat să o menţină, este o răspundere delictuală şi nu contractuală;
c) răspunderea născută în legătură cu un contract care a fost desfiinţat este, de asemenea, o răspundere delictuală;
d) cât priveşte capacitatea cerută în materie contractuală, aceasta este capacitatea deplină de exerciţiu; referitor la capacitate, în materia răspunderii delictuale nu se stabileşte prin lege o vârstă anume (are deci capacitate delictuală oricine a acţionat cu discernământ, indiferent de vârstă);
e) pentru a se angaja răspunderea contractuală este necesar ca acela care nu şi-a executat obligaţia contractuală să fi fost pus în întârziere; în cazul răspunderii delictuale, cel care a săvârşit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este de drept în întârziere;
f) în cazul răspunderii delictuale, convenţiile de nerăspundere încheiate anterior săvârşirii faptei ilicite sunt, în principiu, nule; în cazul răspunderii civile contractuale, cu anumite limite, clauzele de nerăspundere sunt, în principiu, admisibile;
g) întinderea reparaţiei este mai mare la răspunderea delictuală decât la răspunderea contractuală (debitorul contractual, care nu şi-a executat obligaţiile, răspunde numai pentru prejudiciul cauzat, care a fost prevăzut ori era predictibil la momentul încheierii contractului; în materia răspunderii civile delictuale răspunderea este integrală, cel care a săvârşit fapta ilicită fiind ţinut pentru toate pagubele cauzate, atât pentru cele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile;
h) în materia răspunderii civile delictuale, ca principiu, culpa autorului prejudiciului trebuie să fie dovedită de către cel păgubit; în materia răspunderii civile contractuale, creditorul trebuie să dovedească numai existenţa contractului şi faptul că obligaţia nu a fost executată;
i) ori de câte ori obligaţia încălcată prin fapta ilicită este o obligaţie de mijloace, indiferent că această faptă ilicită constituie un delict civil ori o nerespectare a unei clauze contractuale, proba culpei incumbă celui păgubit; dacă obligaţia încălcată este o obligaţie de rezultat, atât în cazul răspunderii delictuale, cât şi în cel al răspunderii contractuale, din neexecutarea obligaţiei se deduce o prezumţie de culpă a autorului prejudiciului.
11. Se pot cumula răspunderea civilă delictuală şi răspunderea contractuală?
Răspuns: În niciun caz prin cumulul celor două responsabilităţi nu se poate înţelege dreptul pentru cel păgubit de a primi două despăgubiri, una pe temeiul răspunderii contractuale şi alta pe temeiul răspunderii delictuale.
Practica judiciară, cu unele ezitări şi inconsecvenţe, tinde spre generalizarea principiului că în cazul în care între părţi a existat un contract, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de ales fiind aceea a răspunderii contractuale.
Trimiteți un comentariu