Întrebări şi răspunsuri, protecţia consumatorului (03)
01. Ce se înţelege prin conformitate materială (obiectivă)?
Răspuns: Se referă fie la identitatea produsului (bunul livrat să fie identic cu cel descris în contract), fie la cantitatea convenită ori la calitatea stabilită contractual.
02. La ce se referă conformitatea funcţională a produsului livrat?
Răspuns: Vizează corespondenţa întreţinută de caracteristicile bunului cu aşteptările legitime ale consumatorului (aptitudinea bunului de a fi utilizat pentru destinaţia atribuită de cumpărător).
03. Într-o speţă concretă, poate consumatorul invoca atât carenţa de conformitate calitativă a produsului, cât şi viciile ascunse ale acestuia? Argumentaţi.
Răspuns: Nu, consumatorul poate şi trebuie să aleagă fie a invoca viciile ascunse ale produsului, fie carenţa de conformitate calitativă a produsului. În cazul viciilor ascunse este vorba despre defecţiuni, anomalii care îşi au sursa în chiar bunul vândut (deficienţe de concepţie, de fabricaţie, în elementele sale intrinseci) şi care îl fac impropriu (în tot sau în parte) utilizării potrivit destinaţiei sale, oricine ar fi cumpărătorul, pe când în cazul predării neconforme ceea ce este reproşabil juridic nu este faptul că lucrul prezintă defecţiuni, ci că, fără a fi defect, este impropriu de a fi folosit de un anume cumpărător pentru destinaţia avută în vedere de părţi (explicit sau implicit) la data încheierii contractului.
Aşadar, obligaţia de predare conformă şi răspunderea pentru neîndeplinirea ei au fost concepute ca o instituţie distinctă de cea a garanţiei pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, având regimuri juridice diferite. Pe de altă parte, între cele două instituţii există întrepătrunderi care fac dificilă diferenţierea lor şi chiar greu de justificat logic diferenţa de regim juridic dintre ele.
04. Cui incumbă, într-un litigiu concret, proba neconformităţii produsului livrat: Consumatorului reclamant ori pârâtului profesionist? Argumentaţi.
Răspuns: Proba neconformităţii produsului livrat cade în sarcina cumpărătorului, pentru că cel care va ridica problema neconformităţii este exact acesta din urmă.
05. Ce se înţelege prin garanţie convenţională în contractele de consum?
Răspuns: Garanţia convenţională este o clauză de amenajare a garanţiei oferită consumatorului de către profesionist.
06. Ce diferenţe se instalează între garanţia convenţională acordată de către un comerciant în momentul vânzării produsului şi garanţia legală de conformitate?
Răspuns: Garanţia convenţională nu poate fi decât mai profitabilă consumatorului decât garanţiile legale, ceea ce echivalează cu a afirma că o atare garanţie îl obligă pe profesionist în termeni mai oneroşi decât cei legali.
07. Care sunt limitele inserării unei clauze de non-responsabilitate de către profesionist în contractele de consum?
Răspuns: O asemenea clauză este valabilă în măsura în care nu este interzisă expres de lege / nu este abuzivă. Elementele de esenţa convenţiei nu pot fi înlăturare de particulari.
08. Pe ce raţiuni se întemeiază dreptul legal de retractare a consimţământului în contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale? Dar în materia contractelor de time-sharing imobiliar?
Răspuns: Dreptul legal de retractare a consimţământului în contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale se întemeiază pe voinţa de a contracara ipotezele de potenţială specială, de către profesionist, a vulnerabilităţii consumatorului, pornind de la prezumţia conform căreia comportamentul consumerist în această relaţie este fragilizat.
Raţiunea dreptului legal de retractare în materia contractelor de time-sharing imobiliar constă în pericolele la care consumatorul este supus, în opoziţie cu situaţia sa contractuală izvorâtă, de pildă, dintr-un contract de locaţiune. Adesea, consumatorul contractează în vederea folosirii temporare a unui imobil încă neconstruit ori aflat în curs de construire, însă prin chiar natura contractului de time-sharing este silit să achite în avans preţul totalităţii perioadelor viitoare de folosinţă, fără a avea garanţia finalizării imobilului ori a recuperării efective a banilor, în această privinţă fiind un simplu creditor chirografar al profesionistului contractant. La aceasta se adaugă durata relativ mare de timp pentru care contractează (minim 3 ani, fără ca legea să plafoneze intervalul maxim), dublată de achitarea anticipată a costurilor tuturor perioadelor de folosinţă imprimă, la rândul lor, acestui contract un grad de periculozitate sporit.
09. Ce diferenţe tehnice se instalează între timpul legal de reflexie prealabilă obligatorie şi retractabilitatea legală?
Răspuns: Timpul de reflexie prealabilă obligatorie constă în interzicerea acceptării ofertei în perioada de reflexie prealabilă. Dreptul legal de retractare constă în denunţarea unilaterală, gratuită şi discreţionară a contractului, în intervalul legal, de către consumator, cu returnarea produsului către comerciant.
Răspuns: Se referă fie la identitatea produsului (bunul livrat să fie identic cu cel descris în contract), fie la cantitatea convenită ori la calitatea stabilită contractual.
02. La ce se referă conformitatea funcţională a produsului livrat?
Răspuns: Vizează corespondenţa întreţinută de caracteristicile bunului cu aşteptările legitime ale consumatorului (aptitudinea bunului de a fi utilizat pentru destinaţia atribuită de cumpărător).
03. Într-o speţă concretă, poate consumatorul invoca atât carenţa de conformitate calitativă a produsului, cât şi viciile ascunse ale acestuia? Argumentaţi.
Răspuns: Nu, consumatorul poate şi trebuie să aleagă fie a invoca viciile ascunse ale produsului, fie carenţa de conformitate calitativă a produsului. În cazul viciilor ascunse este vorba despre defecţiuni, anomalii care îşi au sursa în chiar bunul vândut (deficienţe de concepţie, de fabricaţie, în elementele sale intrinseci) şi care îl fac impropriu (în tot sau în parte) utilizării potrivit destinaţiei sale, oricine ar fi cumpărătorul, pe când în cazul predării neconforme ceea ce este reproşabil juridic nu este faptul că lucrul prezintă defecţiuni, ci că, fără a fi defect, este impropriu de a fi folosit de un anume cumpărător pentru destinaţia avută în vedere de părţi (explicit sau implicit) la data încheierii contractului.
Aşadar, obligaţia de predare conformă şi răspunderea pentru neîndeplinirea ei au fost concepute ca o instituţie distinctă de cea a garanţiei pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, având regimuri juridice diferite. Pe de altă parte, între cele două instituţii există întrepătrunderi care fac dificilă diferenţierea lor şi chiar greu de justificat logic diferenţa de regim juridic dintre ele.
04. Cui incumbă, într-un litigiu concret, proba neconformităţii produsului livrat: Consumatorului reclamant ori pârâtului profesionist? Argumentaţi.
Răspuns: Proba neconformităţii produsului livrat cade în sarcina cumpărătorului, pentru că cel care va ridica problema neconformităţii este exact acesta din urmă.
05. Ce se înţelege prin garanţie convenţională în contractele de consum?
Răspuns: Garanţia convenţională este o clauză de amenajare a garanţiei oferită consumatorului de către profesionist.
06. Ce diferenţe se instalează între garanţia convenţională acordată de către un comerciant în momentul vânzării produsului şi garanţia legală de conformitate?
Răspuns: Garanţia convenţională nu poate fi decât mai profitabilă consumatorului decât garanţiile legale, ceea ce echivalează cu a afirma că o atare garanţie îl obligă pe profesionist în termeni mai oneroşi decât cei legali.
07. Care sunt limitele inserării unei clauze de non-responsabilitate de către profesionist în contractele de consum?
Răspuns: O asemenea clauză este valabilă în măsura în care nu este interzisă expres de lege / nu este abuzivă. Elementele de esenţa convenţiei nu pot fi înlăturare de particulari.
08. Pe ce raţiuni se întemeiază dreptul legal de retractare a consimţământului în contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale? Dar în materia contractelor de time-sharing imobiliar?
Răspuns: Dreptul legal de retractare a consimţământului în contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale se întemeiază pe voinţa de a contracara ipotezele de potenţială specială, de către profesionist, a vulnerabilităţii consumatorului, pornind de la prezumţia conform căreia comportamentul consumerist în această relaţie este fragilizat.
Raţiunea dreptului legal de retractare în materia contractelor de time-sharing imobiliar constă în pericolele la care consumatorul este supus, în opoziţie cu situaţia sa contractuală izvorâtă, de pildă, dintr-un contract de locaţiune. Adesea, consumatorul contractează în vederea folosirii temporare a unui imobil încă neconstruit ori aflat în curs de construire, însă prin chiar natura contractului de time-sharing este silit să achite în avans preţul totalităţii perioadelor viitoare de folosinţă, fără a avea garanţia finalizării imobilului ori a recuperării efective a banilor, în această privinţă fiind un simplu creditor chirografar al profesionistului contractant. La aceasta se adaugă durata relativ mare de timp pentru care contractează (minim 3 ani, fără ca legea să plafoneze intervalul maxim), dublată de achitarea anticipată a costurilor tuturor perioadelor de folosinţă imprimă, la rândul lor, acestui contract un grad de periculozitate sporit.
09. Ce diferenţe tehnice se instalează între timpul legal de reflexie prealabilă obligatorie şi retractabilitatea legală?
Răspuns: Timpul de reflexie prealabilă obligatorie constă în interzicerea acceptării ofertei în perioada de reflexie prealabilă. Dreptul legal de retractare constă în denunţarea unilaterală, gratuită şi discreţionară a contractului, în intervalul legal, de către consumator, cu returnarea produsului către comerciant.
Trimiteți un comentariu