Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (18)
01. Care sunt raporturile juridice în situaţia în care victima beneficiază de o pensie de la Asigurările sociale de stat?
Răspuns: Victima are la îndemână, împotriva autorului faptei ilicite, o acţiune civilă în răspundere delictuală, al cărei obiect îl constituie numai diferenţa de prejudiciu, care nu este acoperită prin plata pensiei, şi anume diferenţa dintre retribuţia avută anterior şi pensia stabilită.
02. Care sunt raporturile juridice în situaţia în care victima beneficiază de despăgubiri de la o societate de asigurare?
Răspuns: Mai multe situaţii sunt posibile:
a) Dacă însăşi victima avea calitatea de persoană asigurată, trebuie făcută distincţie după cum este vorba de asigurare de persoane ori asigurare de bunuri.
În cazul asigurării de persoane, principiul este că victima primeşte de la societatea de asigurare suma asigurată, care se cumulează cu pensia de asigurări sociale, precum şi cu despăgubirile datorate pentru repararea pagubei de către cei răspunzători de producerea ei.
În cazul asigurării de bunuri, principiul este că victima asigurată primeşte indemnizaţia de la societatea de asigurare, care însă nu se poate cumula cu despăgubirile datorate de autorul prejudiciului. Totodată, asiguratorul se subrogă, în limitele indemnizaţiei primite, în drepturile victimei, urmând să se regreseze împotriva autorului prejudiciului pentru sumele astfel plătite.
b) În situaţia în care autorul prejudiciului este asigurat în cadrul unei asigurări de răspundere civilă, victima prejudiciului poate primi despăgubirea de la societatea de asigurare. Întrucât autorul prejudiciului este el însuşi aisgurat şi, deci, plătitor al primelor de asigurare, societatea de asigurare care a plătit despăgubiri victimei nu se subrogă în drepturile victimei spre a se regresa împotriva autorului prejudiciului.
03. Care sunt raporturile juridice în situaţia în care victima primeşte despăgubiri de la o terţă persoană?
Răspuns: Dacă terţa persoană a înţeles să plătească în locul autorului prejudiciului, victima nu va putea urmări pe autor decât pentru diferenţa de prejudiciu neacoperită. Raporturile dintre autorul prejudiciului şi terţul plătitor se stabilesc potrivit înţelegerii dintre ei.
Dacă însă terţii au înţeles să vină exclusiv în ajutorul victimei cu o indemnizaţie, victima îşi păstrează neatins dreptul de a se despăgubi integral de la autorul prejudiciului. Autorul va trebui să plătească despăgubirea integrală, şi nu numai diferenţa dintre indemnizaţia plătită de terţ şi prejudiciul produs.
04. Care este principiul general care guvernează repararea prejudiciului?
Răspuns: Repararea integrală a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar şi beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans).
05. În stabilirea întinderii despăgubirii se ia în considerare starea materială a autorului prejudiciului sau starea materială a victimei?
Răspuns: Nu.
06. Gravitatea vinovăţiei constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor?
Răspuns: Nu. Autorul prejudiciului răspunde integral, chiar şi pentru culpa cea mai uşoară.
07. Ce fel de reparare este preferabilă: în natură sau prin echivalent?
Răspuns: În principiu, repararea prejudiciilor trebuie să se facă în natură. În cazul în care repararea în natură nu este posibilă, repararea se face prin echivalent.
08. În ce constă repararea prin echivalent?
Răspuns: Acordarea unei sume globale, fie stabilirea unor prestaţii succesive, cu caracter viager sau temporar.
09. În cazul în care, după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, se face dovada unor noi prejudicii, având drept cauză aceeaşi faptă ilicită, se pot obţine despăgubiri suplimentare?
Răspuns: Da. Nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare pronunţate. Despăgubirile stabilite prin hotărârea definitivă pot fi majorate, dacă prejudiciul existent la data pronunţării hotărârii s-a agravat ca urmare a aceluiaşi fapt prejudiciabil. Această soluţie este valabilă atât în cazul în care despăgubirile au fost acordate sub forma unei sume globale, cât şi în acela în care au fost acordate sub forma unor prestaţii periodice.
În cazul în care infirmitatea s-a micşorat ori chiar a dispărut, cu consecinţa firească a scăderii ori a dispariţiei prejudiciului, se va putea dispune micşorarea ori sistarea plăţii numai în cazul în care despăgubirile au fost stabilit sub forma unor prestaţii periodice. Se consideră că însuşi caracterul periodic al prestaţiilor decurge din caracterul provizoriu al despăgubirilor acordate, în sensul că această acordare s-a făcut sub condiţia subînţeleasă a menţinerii aceleiaşi stări de infirmitate existente la data hotărârii.
10. Cum se stabilesc prejudiciile în caz de vătămare a sănătăţii?
Răspuns: În ipoteza în care vătămarea nu a avut consecinţe de durată, pentru stabilirea prejudiciilor se iau în considerare cheltuielile făcute pentru restabilirea sănătăţii şi, eventual, diferenţa dintre retribuţie şi sumele primite pe durata concediului medical până la însănătoşire ori retribuţia de care a fost lipsit pe această perioadă. De regulă, despăgubirile se acordă sub forma unei sume globale.
În ipoteza în care vătămarea sănătăţii ori a integrităţii corporale a avut drept urmare pierderea sau diminuarea capacităţii de muncă, în practică se pot ivi variate situaţii, care necesită soluţii diferenţiate:
a) persoana vătămată era încadrată în muncă;
b) persoana vătămată, deşi majoră, nu era încadrată în muncă;
c) persoana vătămată nu a împlinit vârsta majoratului.
11. Cum se stabileşte prejudiciul în cazul persoanei vătămate încadrate în muncă?
Răspuns: În cazul în care persoana vătămată era încadrată în muncă, o primă situaţie este aceea în care victima a suferit o reducere a veniturilor pe care le dobândea anterior, ca urmare a pierderii ori diminuării capacităţii sale de muncă. Victima este îndreptăţită să primească, de regulă sub forma unor prestaţii periodice, diferenţa dintre pensia sau ajutorul social primit de la asigurările sociale şi veniturile lunare de care a fost lipsită ca urmare a vătămării suferite.
O a doua situaţie este aceea în care veniturile victimei încadrate în muncă nu au suferit diminuări, deşi integritatea corporală şi însăşi capacitatea de muncă a acesteia au fost prejudiciate, ca urmare a faptei ilicite. Ne aflăm într-o situaţie în care se îmbină prejudiciul patrimonial cu prejudiciul nepatrimonial.
O a treia situaţie este aceea în care, ulterior stabilirii despăgubirilor, au intervenit anumite modificări în capacitatea de muncă a victimei, fie în sensul înrăutăţirii, fie în sensul îmbunătăţirii acestei capacităţi.
12. Cum se stabileşte prejudiciul în situaţia în care persoana vătămată, deşi majoră, nu era încadrată în muncă?
Răspuns: În această situaţie lipseşte un criteriu obiectiv în funcţie de care să se stabilească despăgubirea, prefigurându-se două opinii. Prima este aceea ca, în cazul persoanei care, neavând calitatea de persoană încadrată în muncă, a suferit o diminuare sau chiar pierderea capacităţii de muncă, stabilirea veniturilor de care a fost lipsită să se facă prin luarea în considerare a salariului minim aplicabil în economia naţională.
O a doua opinie, care se generalizează în practica judecătorească, este aceea de a se adopta nu un criteriu abstract, ci un criteriu concret, care să ţină seama de daunele suferite efectiv de victimă.
13. Cum se stabileşte prejudiciul în situaţia în care persoana vătămată nu împlinise încă vârsta majoratului?
Răspuns: Împrejurarea că victima, fiind minor, nu avea venituri din muncă, nu exonerează autorul faptei ilicite de obligaţia de a plăti despăgubiri. În aprecierea despăgubirilor se apreciază criterii concrete.
14. Cum se stabileşte prejudiciul în situaţia în care s-a cauzat moartea unei persoane?
Răspuns: Este de reţinut obligaţia care revine autorului faptei ilicite de a repara prejudiciile care au rezultat din plata cheltuielilor medicale şi a cheltuielilor de înmormântare.
În ceea ce priveşte despăgubirile acordate persoanelor apropiate defunctului, o primă distincţie care trebuie făcută este aceea după cum persoanele rămase au dreptul la pensie de urmaş din partea asigurărilor sociale ori nu au acest drept.
În situaţia în care cei îndreptăţiţi la despăgubire au dreptul la pensie de urmaş, ei trebuie să se adreseze mai întâi asigurărilor sociale pentru stabilirea pensiei şi numai dacă pensia nu acoperă integral prejudiciul încercat prin pierderea susţinătorului, pot sesiza instanţa judecătorească printr-o acţiune complementară cu caracter subsidiar.
Răspuns: Victima are la îndemână, împotriva autorului faptei ilicite, o acţiune civilă în răspundere delictuală, al cărei obiect îl constituie numai diferenţa de prejudiciu, care nu este acoperită prin plata pensiei, şi anume diferenţa dintre retribuţia avută anterior şi pensia stabilită.
02. Care sunt raporturile juridice în situaţia în care victima beneficiază de despăgubiri de la o societate de asigurare?
Răspuns: Mai multe situaţii sunt posibile:
a) Dacă însăşi victima avea calitatea de persoană asigurată, trebuie făcută distincţie după cum este vorba de asigurare de persoane ori asigurare de bunuri.
În cazul asigurării de persoane, principiul este că victima primeşte de la societatea de asigurare suma asigurată, care se cumulează cu pensia de asigurări sociale, precum şi cu despăgubirile datorate pentru repararea pagubei de către cei răspunzători de producerea ei.
În cazul asigurării de bunuri, principiul este că victima asigurată primeşte indemnizaţia de la societatea de asigurare, care însă nu se poate cumula cu despăgubirile datorate de autorul prejudiciului. Totodată, asiguratorul se subrogă, în limitele indemnizaţiei primite, în drepturile victimei, urmând să se regreseze împotriva autorului prejudiciului pentru sumele astfel plătite.
b) În situaţia în care autorul prejudiciului este asigurat în cadrul unei asigurări de răspundere civilă, victima prejudiciului poate primi despăgubirea de la societatea de asigurare. Întrucât autorul prejudiciului este el însuşi aisgurat şi, deci, plătitor al primelor de asigurare, societatea de asigurare care a plătit despăgubiri victimei nu se subrogă în drepturile victimei spre a se regresa împotriva autorului prejudiciului.
03. Care sunt raporturile juridice în situaţia în care victima primeşte despăgubiri de la o terţă persoană?
Răspuns: Dacă terţa persoană a înţeles să plătească în locul autorului prejudiciului, victima nu va putea urmări pe autor decât pentru diferenţa de prejudiciu neacoperită. Raporturile dintre autorul prejudiciului şi terţul plătitor se stabilesc potrivit înţelegerii dintre ei.
Dacă însă terţii au înţeles să vină exclusiv în ajutorul victimei cu o indemnizaţie, victima îşi păstrează neatins dreptul de a se despăgubi integral de la autorul prejudiciului. Autorul va trebui să plătească despăgubirea integrală, şi nu numai diferenţa dintre indemnizaţia plătită de terţ şi prejudiciul produs.
04. Care este principiul general care guvernează repararea prejudiciului?
Răspuns: Repararea integrală a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar şi beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans).
05. În stabilirea întinderii despăgubirii se ia în considerare starea materială a autorului prejudiciului sau starea materială a victimei?
Răspuns: Nu.
06. Gravitatea vinovăţiei constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor?
Răspuns: Nu. Autorul prejudiciului răspunde integral, chiar şi pentru culpa cea mai uşoară.
07. Ce fel de reparare este preferabilă: în natură sau prin echivalent?
Răspuns: În principiu, repararea prejudiciilor trebuie să se facă în natură. În cazul în care repararea în natură nu este posibilă, repararea se face prin echivalent.
08. În ce constă repararea prin echivalent?
Răspuns: Acordarea unei sume globale, fie stabilirea unor prestaţii succesive, cu caracter viager sau temporar.
09. În cazul în care, după acordarea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, se face dovada unor noi prejudicii, având drept cauză aceeaşi faptă ilicită, se pot obţine despăgubiri suplimentare?
Răspuns: Da. Nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare pronunţate. Despăgubirile stabilite prin hotărârea definitivă pot fi majorate, dacă prejudiciul existent la data pronunţării hotărârii s-a agravat ca urmare a aceluiaşi fapt prejudiciabil. Această soluţie este valabilă atât în cazul în care despăgubirile au fost acordate sub forma unei sume globale, cât şi în acela în care au fost acordate sub forma unor prestaţii periodice.
În cazul în care infirmitatea s-a micşorat ori chiar a dispărut, cu consecinţa firească a scăderii ori a dispariţiei prejudiciului, se va putea dispune micşorarea ori sistarea plăţii numai în cazul în care despăgubirile au fost stabilit sub forma unor prestaţii periodice. Se consideră că însuşi caracterul periodic al prestaţiilor decurge din caracterul provizoriu al despăgubirilor acordate, în sensul că această acordare s-a făcut sub condiţia subînţeleasă a menţinerii aceleiaşi stări de infirmitate existente la data hotărârii.
10. Cum se stabilesc prejudiciile în caz de vătămare a sănătăţii?
Răspuns: În ipoteza în care vătămarea nu a avut consecinţe de durată, pentru stabilirea prejudiciilor se iau în considerare cheltuielile făcute pentru restabilirea sănătăţii şi, eventual, diferenţa dintre retribuţie şi sumele primite pe durata concediului medical până la însănătoşire ori retribuţia de care a fost lipsit pe această perioadă. De regulă, despăgubirile se acordă sub forma unei sume globale.
În ipoteza în care vătămarea sănătăţii ori a integrităţii corporale a avut drept urmare pierderea sau diminuarea capacităţii de muncă, în practică se pot ivi variate situaţii, care necesită soluţii diferenţiate:
a) persoana vătămată era încadrată în muncă;
b) persoana vătămată, deşi majoră, nu era încadrată în muncă;
c) persoana vătămată nu a împlinit vârsta majoratului.
11. Cum se stabileşte prejudiciul în cazul persoanei vătămate încadrate în muncă?
Răspuns: În cazul în care persoana vătămată era încadrată în muncă, o primă situaţie este aceea în care victima a suferit o reducere a veniturilor pe care le dobândea anterior, ca urmare a pierderii ori diminuării capacităţii sale de muncă. Victima este îndreptăţită să primească, de regulă sub forma unor prestaţii periodice, diferenţa dintre pensia sau ajutorul social primit de la asigurările sociale şi veniturile lunare de care a fost lipsită ca urmare a vătămării suferite.
O a doua situaţie este aceea în care veniturile victimei încadrate în muncă nu au suferit diminuări, deşi integritatea corporală şi însăşi capacitatea de muncă a acesteia au fost prejudiciate, ca urmare a faptei ilicite. Ne aflăm într-o situaţie în care se îmbină prejudiciul patrimonial cu prejudiciul nepatrimonial.
O a treia situaţie este aceea în care, ulterior stabilirii despăgubirilor, au intervenit anumite modificări în capacitatea de muncă a victimei, fie în sensul înrăutăţirii, fie în sensul îmbunătăţirii acestei capacităţi.
12. Cum se stabileşte prejudiciul în situaţia în care persoana vătămată, deşi majoră, nu era încadrată în muncă?
Răspuns: În această situaţie lipseşte un criteriu obiectiv în funcţie de care să se stabilească despăgubirea, prefigurându-se două opinii. Prima este aceea ca, în cazul persoanei care, neavând calitatea de persoană încadrată în muncă, a suferit o diminuare sau chiar pierderea capacităţii de muncă, stabilirea veniturilor de care a fost lipsită să se facă prin luarea în considerare a salariului minim aplicabil în economia naţională.
O a doua opinie, care se generalizează în practica judecătorească, este aceea de a se adopta nu un criteriu abstract, ci un criteriu concret, care să ţină seama de daunele suferite efectiv de victimă.
13. Cum se stabileşte prejudiciul în situaţia în care persoana vătămată nu împlinise încă vârsta majoratului?
Răspuns: Împrejurarea că victima, fiind minor, nu avea venituri din muncă, nu exonerează autorul faptei ilicite de obligaţia de a plăti despăgubiri. În aprecierea despăgubirilor se apreciază criterii concrete.
14. Cum se stabileşte prejudiciul în situaţia în care s-a cauzat moartea unei persoane?
Răspuns: Este de reţinut obligaţia care revine autorului faptei ilicite de a repara prejudiciile care au rezultat din plata cheltuielilor medicale şi a cheltuielilor de înmormântare.
În ceea ce priveşte despăgubirile acordate persoanelor apropiate defunctului, o primă distincţie care trebuie făcută este aceea după cum persoanele rămase au dreptul la pensie de urmaş din partea asigurărilor sociale ori nu au acest drept.
În situaţia în care cei îndreptăţiţi la despăgubire au dreptul la pensie de urmaş, ei trebuie să se adreseze mai întâi asigurărilor sociale pentru stabilirea pensiei şi numai dacă pensia nu acoperă integral prejudiciul încercat prin pierderea susţinătorului, pot sesiza instanţa judecătorească printr-o acţiune complementară cu caracter subsidiar.
Trimiteți un comentariu