Întrebări la teoria generală a obligaţiilor (13)
01. Caracterizaţi actul juridic de formaţie unilaterală ca izvor de obligaţii
Răspuns: Ceea ce este caracteristic pentru actul unilateral de voinţă ca izvor de obligaţii este faptul că simpla şi unica voinţă de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestată de către o persoană, este suficientă pentru a da naştere unei obligaţii a acesteia, fără a fi necesară o acceptare din partea creditorului. Se admite, de asemenea, că îndată ce voinţa generatoare de obligaţii a fost manifestată, ea devine irevocabilă, nemaiputând deci să fie retractată de către autor.
02. Enumeraţi cazurile de acte juridice unilaterale cel mai frecvent citate în doctrină ca fiind izvoare de obligaţii
Răspuns:
a) promisiunea publică de recompensă;
b) promisiunea publică de premiere a unei lucrări, în caz de reuşită la un concurs;
c) oferta de purgă a imobilului ipotecat;
d) oferta de a contracta;
e) titlurile de valoare;
f) gestiunea intereselor altuia;
g) contractul în folosul altuia.
03. Definiţi faptul juridic
Răspuns: Spre deosebire de actul juridic, faptul juridic, în înţelesul restrâns al noţiunii, ni se înfăţişează ca o acţiune omenească săvârşită fără intenţia de a produce anumite efecte juridice, dar care efecte se produc în virtutea legii, independent de voinţa autorului, uneori chiar împotriva acestei voinţe.
04. Care sunt faptele juridice izvoare de obligaţii?
Răspuns:
a) gestiunea intereselor altei persoane;
b) plata lucrului nedatorat;
c) îmbogăţirea fără justă cauză;
d) faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.
05. Care sunt cele două fapte juridice licite cauzatoare de obligaţii reglementate de Codul civil?
Răspuns:
a) gestiunea de afaceri (art. 987-991);
b) plata lucrului nedatorat (art. 992-997).
06. Care este faptul juridic licit cauzator de obligaţii construit de practica judecătorească şi doctrina juridică?
Răspuns: Îmbogăţirea fără justă cauză.
07. Definiţi gestiunea intereselor altei persoane
Răspuns: O operaţiune ce constă în aceea că o persoană intervine, prin fapta sa voluntară şi unilaterală, şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.
08. Care sunt părţile gestiunii de afaceri?
Răspuns:
a) persoana care intervine prin fapta sa voluntară se numeşte gerant;
b) persoana pentru care se acţionează se numeşte gerat.
09. Care este obiectul gestiunii?
Răspuns:
a) acte materiale;
b) acte juridice.
Se admite că actele de gestiune efectuate de gerant nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare.
10. Care este atitudinea părţilor faţă de actul de gestiune?
Răspuns:
a) geratul trebuie să fie complet străin de operaţiunea pe care gerantul o săvârşeşte în interesul său (altfel vorbim de contractul de mandat);
b) gerantul trebuie să acţioneze cu intenţia de a gera interesele altuia.
11. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească părţile relativ la capacitate?
Răspuns: Gerantul, săvârşind acte în contul altei persoane, trebuie să aibă capacitate de exerciţiu. Geratul nu trebuie să îndeplinească nicio condiţie de capacitate.
12. Enumeraţi obligaţiile gerantului
Răspuns:
a) să continue gestiunea începută până ce geratul sau moştenitorii săi vor fi în măsură să o preia;
b) în efectuarea actelor de gestiune trebuie să depună diligenţa unui bun proprietar;
c) să dea socoteală gerantului cu privire la operaţiunile efectuate;
d) prin activitatea pe care o desfăşoară în interesul geratului, gerantul se poate obliga şi faţă de terţi.
13. Enumeraţi obligaţiile geratului
Răspuns:
a) să-l indemnizeze pe gerant pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut (deci nu şi pentru cele voluptorii);
b) faţă de terţi, geratul va fi ţinut să execute toate obligaţiile decurgând din actele încheiate în numele său de gerant.
14. Ce se întâmplă atunci când geratul ratifică gestiunea?
Răspuns: Aceasta se converteşte într-un contract de mandat, întregii operaţiuni juridice aplicându-i-se regulile mandatului.
15. Cum se face proba gestiunii intereselor altei persoane?
Răspuns:
a) când operaţiunile efectuate de gerant sunt fapte materiale, vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă;
b) când operaţiunile sunt acte juridice, atunci se vor aplica regulile cu privire la proba actelor juridice.
16. Comparaţi gestiunea intereselor altei persoane şi îmbogăţirea fără justă cauză
Răspuns: Ambele instituţii juridice se bazează pe un principiu de echitate, potrivit căruia nimeni nu poate să-şi sporească propriul său patrimoniu în detrimentul altei persoane. Desebiri:
a) la gestiunea intereselor altei persoane se restituie cheltuielile făcute de gerant, indiferent de avantajele obţinute de gerat, chiar dacă ele au fost inferioare cheltuielilor; la îmbogăţirea fără justă cauză limita restituirii este sporirea efectivă a patrimoniului celui care se îmbogăţeşte în detrimentul celuilalt;
b) la gestiunea intereselor altei persoane, eventuala mărire a patrimoniului geratului sau evitarea unei pierderi are un temei juridic, acesta fiind dat de voinţa geratului de a se obliga; la îmbogăţirea fără just temei nu apare un asemenea temei;
c) gestiunea intereselor altei persoane este întotdeauna rodul manifestării unilaterale de voinţă; îmbogăţirea fără justă cauză poate lua naştere şi prin fapta unui terţ sau din caz fortuit sau de forţă majoră.
17. Comparaţi gestiunea intereselor altei persoane şi contractul de mandat
Răspuns:
a) mandatarul lucrează în baza împuternicirii primite de la mandant, chiar dacă mandatul este tacit; gerantul acţionează fără ştirea geratului;
b) mandatul este un contract intuitu personae, încetând la moartea uneia din părţi; la gestiunea intereselor altei persoane, gerantul este obligat să continue gestiunea până ce moştenitorii vor fi în măsură să o preia;
c) în executarea mandatului, mandatarul răspunde indiferent de forma vinei, în ipoteza în care nu acţionează în mod corespunzător; chiar dacă şi gerantul este obligat să acţioneze cu diligenţa unui bun gospodar, în ipoteza în care intervenţia sa a fost necesară el va răspunde numai dacă vina îmbracă forma intenţiei (dolului);
d) geratul va fi obligat numai în măsura utilizării gestiunii, pe când mandatarul obligă întotdeauna pe mandant în limita puterilor ce i-au fost conferite;
e) mandatarul poate renunţa la mandant în ipoteza în care continuarea sa ar fi de natură să-l prejudicieze; gerantul este obligat să ducă la bun sfârşit gestiunea începută.
Răspuns: Ceea ce este caracteristic pentru actul unilateral de voinţă ca izvor de obligaţii este faptul că simpla şi unica voinţă de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestată de către o persoană, este suficientă pentru a da naştere unei obligaţii a acesteia, fără a fi necesară o acceptare din partea creditorului. Se admite, de asemenea, că îndată ce voinţa generatoare de obligaţii a fost manifestată, ea devine irevocabilă, nemaiputând deci să fie retractată de către autor.
02. Enumeraţi cazurile de acte juridice unilaterale cel mai frecvent citate în doctrină ca fiind izvoare de obligaţii
Răspuns:
a) promisiunea publică de recompensă;
b) promisiunea publică de premiere a unei lucrări, în caz de reuşită la un concurs;
c) oferta de purgă a imobilului ipotecat;
d) oferta de a contracta;
e) titlurile de valoare;
f) gestiunea intereselor altuia;
g) contractul în folosul altuia.
03. Definiţi faptul juridic
Răspuns: Spre deosebire de actul juridic, faptul juridic, în înţelesul restrâns al noţiunii, ni se înfăţişează ca o acţiune omenească săvârşită fără intenţia de a produce anumite efecte juridice, dar care efecte se produc în virtutea legii, independent de voinţa autorului, uneori chiar împotriva acestei voinţe.
04. Care sunt faptele juridice izvoare de obligaţii?
Răspuns:
a) gestiunea intereselor altei persoane;
b) plata lucrului nedatorat;
c) îmbogăţirea fără justă cauză;
d) faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.
05. Care sunt cele două fapte juridice licite cauzatoare de obligaţii reglementate de Codul civil?
Răspuns:
a) gestiunea de afaceri (art. 987-991);
b) plata lucrului nedatorat (art. 992-997).
06. Care este faptul juridic licit cauzator de obligaţii construit de practica judecătorească şi doctrina juridică?
Răspuns: Îmbogăţirea fără justă cauză.
07. Definiţi gestiunea intereselor altei persoane
Răspuns: O operaţiune ce constă în aceea că o persoană intervine, prin fapta sa voluntară şi unilaterală, şi săvârşeşte acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă.
08. Care sunt părţile gestiunii de afaceri?
Răspuns:
a) persoana care intervine prin fapta sa voluntară se numeşte gerant;
b) persoana pentru care se acţionează se numeşte gerat.
09. Care este obiectul gestiunii?
Răspuns:
a) acte materiale;
b) acte juridice.
Se admite că actele de gestiune efectuate de gerant nu trebuie să depăşească limitele unui act de administrare.
10. Care este atitudinea părţilor faţă de actul de gestiune?
Răspuns:
a) geratul trebuie să fie complet străin de operaţiunea pe care gerantul o săvârşeşte în interesul său (altfel vorbim de contractul de mandat);
b) gerantul trebuie să acţioneze cu intenţia de a gera interesele altuia.
11. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească părţile relativ la capacitate?
Răspuns: Gerantul, săvârşind acte în contul altei persoane, trebuie să aibă capacitate de exerciţiu. Geratul nu trebuie să îndeplinească nicio condiţie de capacitate.
12. Enumeraţi obligaţiile gerantului
Răspuns:
a) să continue gestiunea începută până ce geratul sau moştenitorii săi vor fi în măsură să o preia;
b) în efectuarea actelor de gestiune trebuie să depună diligenţa unui bun proprietar;
c) să dea socoteală gerantului cu privire la operaţiunile efectuate;
d) prin activitatea pe care o desfăşoară în interesul geratului, gerantul se poate obliga şi faţă de terţi.
13. Enumeraţi obligaţiile geratului
Răspuns:
a) să-l indemnizeze pe gerant pentru toate cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut (deci nu şi pentru cele voluptorii);
b) faţă de terţi, geratul va fi ţinut să execute toate obligaţiile decurgând din actele încheiate în numele său de gerant.
14. Ce se întâmplă atunci când geratul ratifică gestiunea?
Răspuns: Aceasta se converteşte într-un contract de mandat, întregii operaţiuni juridice aplicându-i-se regulile mandatului.
15. Cum se face proba gestiunii intereselor altei persoane?
Răspuns:
a) când operaţiunile efectuate de gerant sunt fapte materiale, vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă;
b) când operaţiunile sunt acte juridice, atunci se vor aplica regulile cu privire la proba actelor juridice.
16. Comparaţi gestiunea intereselor altei persoane şi îmbogăţirea fără justă cauză
Răspuns: Ambele instituţii juridice se bazează pe un principiu de echitate, potrivit căruia nimeni nu poate să-şi sporească propriul său patrimoniu în detrimentul altei persoane. Desebiri:
a) la gestiunea intereselor altei persoane se restituie cheltuielile făcute de gerant, indiferent de avantajele obţinute de gerat, chiar dacă ele au fost inferioare cheltuielilor; la îmbogăţirea fără justă cauză limita restituirii este sporirea efectivă a patrimoniului celui care se îmbogăţeşte în detrimentul celuilalt;
b) la gestiunea intereselor altei persoane, eventuala mărire a patrimoniului geratului sau evitarea unei pierderi are un temei juridic, acesta fiind dat de voinţa geratului de a se obliga; la îmbogăţirea fără just temei nu apare un asemenea temei;
c) gestiunea intereselor altei persoane este întotdeauna rodul manifestării unilaterale de voinţă; îmbogăţirea fără justă cauză poate lua naştere şi prin fapta unui terţ sau din caz fortuit sau de forţă majoră.
17. Comparaţi gestiunea intereselor altei persoane şi contractul de mandat
Răspuns:
a) mandatarul lucrează în baza împuternicirii primite de la mandant, chiar dacă mandatul este tacit; gerantul acţionează fără ştirea geratului;
b) mandatul este un contract intuitu personae, încetând la moartea uneia din părţi; la gestiunea intereselor altei persoane, gerantul este obligat să continue gestiunea până ce moştenitorii vor fi în măsură să o preia;
c) în executarea mandatului, mandatarul răspunde indiferent de forma vinei, în ipoteza în care nu acţionează în mod corespunzător; chiar dacă şi gerantul este obligat să acţioneze cu diligenţa unui bun gospodar, în ipoteza în care intervenţia sa a fost necesară el va răspunde numai dacă vina îmbracă forma intenţiei (dolului);
d) geratul va fi obligat numai în măsura utilizării gestiunii, pe când mandatarul obligă întotdeauna pe mandant în limita puterilor ce i-au fost conferite;
e) mandatarul poate renunţa la mandant în ipoteza în care continuarea sa ar fi de natură să-l prejudicieze; gerantul este obligat să ducă la bun sfârşit gestiunea începută.
Trimiteți un comentariu