Întrebări şi răspunsuri, protecţia consumatorului (02)
01. Faptul că clientul a fost asistat la contractare de un consilier profesionist exclude obligaţia comerciantului profesionist de a-l informa/consilia pe acesta?
Răspuns: Nu.
02. Prin ce se deosebeşte obligaţia de informare a consumatorului în faza precontractuală de obligaţia de consiliere?
Răspuns: Obiectul obligaţiei de informare este constituit de date obiective, neutre, cu conţinut tehnic, în timp ce obiectul obligaţiei de consiliere constă în judecăţi de valoare, sfaturi, repere subiective.
Funcţia obligaţiei de informare este formarea unui consimţământ avizat, în vreme ce funcţia obligaţiei de consiliere este orientarea alegerii clientului în funcţie de trebuinţele reale ale acestuia.
Pe de altă parte, sancţiunile în cazul nerespectării obligaţiei de informare sunt aceleaşi ca şi pentru nerespectarea obligaţiei de consiliere:
a) anularea contractului;
b) daune-interese;
c) obligarea profesionistului la livrarea conformă, dacă aceasta este posibilă;
d) menţinerea „pazei lucrului” în sarcina profesionistului.
03. În ce măsură se poate apăra profesionistul care nu şi-a executat obligaţia de informare pe motiv că a ignorat în mod legitim trebuinţele concrete ale consumatorului?
Răspuns: Într-o măsură importantă. Faptul că clientul a fost asistat la contractare de un consilier profesionist este de natură să atenueze, până la dispariţie, intensitatea obligaţiei de consiliere a partenerului său în respectiva afacere.
04. În ce condiţii poate admite judecătorul că un anumit document publicitar invocat de către consumator face parte integrantă din cuprinsul contractului de consum?
Răspuns:
a) documentul publicitar trebuie să aibă un conţinut suficient de ferm, precis şi detaliat;
b) documentul publicitar trebuie să fi fost remis direct consumatorului;
c) documentul publicitar trebuie să fi exercitat o influenţă decisivă asupra formării consimţământului consumatorului;
d) documentul publicitar trebuie să fi generat o încredere legitimă în alegaţiile profesionistului.
05. Ce se înţelege, în dreptul consumului, prin "principiul coerenţei"?
Răspuns: Regula potrivit căreia, întrucât nimănui nu-i este permis să se contrazică pe sine, în acţiunile/actele sale succedanee – din pricina confuziei pe care astfel ar putea-o cauza celor care s-au încrezut, în mod legitim, în respectivul act/fapt – emitentul unui mesaj publicitar ferm şi precis nu se poate exonera valabil de răspundere, pentru prejudiciul cauzat destinatarului mesajului, printr-un comportament contradictoriu ulterior.
06. Vânzarea de către producător, la preţ redus, a unor bunuri care fac obiectul retururilor din reţeaua comercială este o vânzare de soldare şi, deci, i se aplică regimul juridic al acesteia? Argumentaţi.
Răspuns: Nu. Dacă vânzarea de soldare se poate efectua doar în cursul a două perioade pe an, cu o durată maximă de 45 de zile fiecare, această restricţie temporală nu există în cazul vânzării de către producător. Dacă există o obligaţie a notificării în vazul vânzărilor de soldare, această obligaţie lipseşte la vânzarea în magazine/depozite de fabrică. Nici natura bunurilor care pot face obiectul soldării nu este aceeaşi cu natura bunurilor vândute de către producător. Aşadar, nu se poate aplica acelaşi regim juridic în cele două cazuri.
07. Prin ce se deosebesc situaţiile în care comercianţii pot recurge la o vânzare de lichidare (a) de cele în care poate fi practicată legal o vânzare de soldare (b)? Care este miza tehnico-juridică a delimitării?
Răspuns: Vânzările de lichidare se deosebesc radical de cele de soldare prin sfera de aplicare, putând fi practicate numai în cazuri de modificare substanţială a activităţii comerciale, în vreme ce soldările pot interveni doar în cursul a două perioade pe an, cu o durată maximă de 45 de zile fiecare şi numai pentru stocul de mărfuri sezoniere.
În plus, lichidarea presupune o notificare făcută, în baza unui inventar, la primăria localităţii, acţiune ce lipseşte în cazul soldării.
08. Un consumator poate contesta justeţea preţului, pe motiv că stipulaţia contractuală relativă la preţ reprezintă o clauză abuzivă, preţul stabilit de către comerciant fiind - în opinia reclamantului - prea mare în raport cu calitatea bunului/serviciului?
Răspuns: Nu.
09. Ce elemente sunt determinante pentru identificarea unei clauze abuzive?
Răspuns:
a) lipsa negocierii directe a clauzelor contractului de consum, între profesionist şi consumator;
b) încălcarea bunei-credinţe de către profesionist, prin inserarea respectivei clauze;
c) existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor contractului de consum, ca efect al clauzei.
10. Care sunt avantajele reputării clauzei abuzive ca nescrisă (a), în raport cu sancţiunea anulării clauzei/contractului (b)?
Răspuns: Constatarea nulităţii absolute a clauzei duce la căderea întregului eşafodaj contractual, convenţia neputând supravieţui în lipsa cauzei, a obiectului ori a consimţământului uneia din părţi. În vreme ce reputarea clauzei ca nescrisă permite salvarea contractului – dorit de consumator, care l-a încheiat şi în termeni rezonabili – întrucât doar clauza exorbitantă va fi „extirpată” din corpul convenţiei de către judecător, nu şi restul dispoziţiilor contractuale.
Răspuns: Nu.
02. Prin ce se deosebeşte obligaţia de informare a consumatorului în faza precontractuală de obligaţia de consiliere?
Răspuns: Obiectul obligaţiei de informare este constituit de date obiective, neutre, cu conţinut tehnic, în timp ce obiectul obligaţiei de consiliere constă în judecăţi de valoare, sfaturi, repere subiective.
Funcţia obligaţiei de informare este formarea unui consimţământ avizat, în vreme ce funcţia obligaţiei de consiliere este orientarea alegerii clientului în funcţie de trebuinţele reale ale acestuia.
Pe de altă parte, sancţiunile în cazul nerespectării obligaţiei de informare sunt aceleaşi ca şi pentru nerespectarea obligaţiei de consiliere:
a) anularea contractului;
b) daune-interese;
c) obligarea profesionistului la livrarea conformă, dacă aceasta este posibilă;
d) menţinerea „pazei lucrului” în sarcina profesionistului.
03. În ce măsură se poate apăra profesionistul care nu şi-a executat obligaţia de informare pe motiv că a ignorat în mod legitim trebuinţele concrete ale consumatorului?
Răspuns: Într-o măsură importantă. Faptul că clientul a fost asistat la contractare de un consilier profesionist este de natură să atenueze, până la dispariţie, intensitatea obligaţiei de consiliere a partenerului său în respectiva afacere.
04. În ce condiţii poate admite judecătorul că un anumit document publicitar invocat de către consumator face parte integrantă din cuprinsul contractului de consum?
Răspuns:
a) documentul publicitar trebuie să aibă un conţinut suficient de ferm, precis şi detaliat;
b) documentul publicitar trebuie să fi fost remis direct consumatorului;
c) documentul publicitar trebuie să fi exercitat o influenţă decisivă asupra formării consimţământului consumatorului;
d) documentul publicitar trebuie să fi generat o încredere legitimă în alegaţiile profesionistului.
05. Ce se înţelege, în dreptul consumului, prin "principiul coerenţei"?
Răspuns: Regula potrivit căreia, întrucât nimănui nu-i este permis să se contrazică pe sine, în acţiunile/actele sale succedanee – din pricina confuziei pe care astfel ar putea-o cauza celor care s-au încrezut, în mod legitim, în respectivul act/fapt – emitentul unui mesaj publicitar ferm şi precis nu se poate exonera valabil de răspundere, pentru prejudiciul cauzat destinatarului mesajului, printr-un comportament contradictoriu ulterior.
06. Vânzarea de către producător, la preţ redus, a unor bunuri care fac obiectul retururilor din reţeaua comercială este o vânzare de soldare şi, deci, i se aplică regimul juridic al acesteia? Argumentaţi.
Răspuns: Nu. Dacă vânzarea de soldare se poate efectua doar în cursul a două perioade pe an, cu o durată maximă de 45 de zile fiecare, această restricţie temporală nu există în cazul vânzării de către producător. Dacă există o obligaţie a notificării în vazul vânzărilor de soldare, această obligaţie lipseşte la vânzarea în magazine/depozite de fabrică. Nici natura bunurilor care pot face obiectul soldării nu este aceeaşi cu natura bunurilor vândute de către producător. Aşadar, nu se poate aplica acelaşi regim juridic în cele două cazuri.
07. Prin ce se deosebesc situaţiile în care comercianţii pot recurge la o vânzare de lichidare (a) de cele în care poate fi practicată legal o vânzare de soldare (b)? Care este miza tehnico-juridică a delimitării?
Răspuns: Vânzările de lichidare se deosebesc radical de cele de soldare prin sfera de aplicare, putând fi practicate numai în cazuri de modificare substanţială a activităţii comerciale, în vreme ce soldările pot interveni doar în cursul a două perioade pe an, cu o durată maximă de 45 de zile fiecare şi numai pentru stocul de mărfuri sezoniere.
În plus, lichidarea presupune o notificare făcută, în baza unui inventar, la primăria localităţii, acţiune ce lipseşte în cazul soldării.
08. Un consumator poate contesta justeţea preţului, pe motiv că stipulaţia contractuală relativă la preţ reprezintă o clauză abuzivă, preţul stabilit de către comerciant fiind - în opinia reclamantului - prea mare în raport cu calitatea bunului/serviciului?
Răspuns: Nu.
09. Ce elemente sunt determinante pentru identificarea unei clauze abuzive?
Răspuns:
a) lipsa negocierii directe a clauzelor contractului de consum, între profesionist şi consumator;
b) încălcarea bunei-credinţe de către profesionist, prin inserarea respectivei clauze;
c) existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor contractului de consum, ca efect al clauzei.
10. Care sunt avantajele reputării clauzei abuzive ca nescrisă (a), în raport cu sancţiunea anulării clauzei/contractului (b)?
Răspuns: Constatarea nulităţii absolute a clauzei duce la căderea întregului eşafodaj contractual, convenţia neputând supravieţui în lipsa cauzei, a obiectului ori a consimţământului uneia din părţi. În vreme ce reputarea clauzei ca nescrisă permite salvarea contractului – dorit de consumator, care l-a încheiat şi în termeni rezonabili – întrucât doar clauza exorbitantă va fi „extirpată” din corpul convenţiei de către judecător, nu şi restul dispoziţiilor contractuale.
Trimiteți un comentariu