Speţa 2, drept procedural penal

A. militar de profesie cu gradul de colonel, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor săvârşită asupra unui soldat din subordine cu ocazia derulării unei instrucţii militare. La aceeaşi infracţiune, în calitate de instigator, a participat şi B, civil, iar în baza cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) şi în baza art. 35 alin. 2 (forma anterioară Legii nr. 356/2006), la data de 1.09.2006 procurorul a dispus trimiterea în judecată atât a lui A, cât şi a lui B, la instanţa militară competentă. Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 356/2006, în baza noii forme a art. 35 alin. 2, la data de 10.09.2006 instanţa militară şi-a declarat competenţa în favoarea instanţei de drept comun.

Comentaţi soluţia instanţei militare.

Soluţie propusă:

În temeiul aplicării imediate a normelor de procedură penală, trimiterea în judecată a lui A şi a lui B la instanţa militară competentă rămâne valabilă, cu toate consecinţele acestui lucru, şi la momentul intrării în vigoare a noii legi. În virtutea acestui principiu, declinarea competenţei în favoarea unei alte instanţe este criticabilă. Soluţia este întărită şi de ipoteza de ultraactivitate a legii vechi prevăzută de lege lata la art. 3 alin. 2 al Legii nr. 356/2006.

(sursa speţei: Diana Ionescu, Procedură penală. Partea generală. Sinteze şi speţe, Editura Sfera Juridică, 2007)