Speţa 1, drept procesual penal
A este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată (art. 215 alin. 3, alin. 5 C.pen.). La data de 01.01.2006 apărătorul lui A solicită organului de urmărire penală în baza art. 172 (forma anterioară Legii nr. 356/2006) încunoştinţarea cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală în vederea exercitării dreptului de a asista la efectuarea acestora. În pofida acestei solicitări, organul de urmărire penală nu-şi îndeplineşte obligaţia de încunoştinţare a apărătorului lui A şi, în absenţa acestuia, a procedat la audierea a trei martori.
La data de 01.09.2006 A este trimis în judecată. La primul termen de judecată, în data de 10.09.2006, apărătorul lui A solicită instanţei aplicarea art. 64 alin. 2 şi invalidarea declaraţiilor celor trei martori, arătând că probele au fost obţinute în mod nelegal. Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public a arătat că, potrivit modificărilor aduse art. 172 prin Legea nr. 356/2006, apărătorul inculpatului nu mai are dreptul să participe la efectuarea oricăror acte de urmărire penală şi, în consecinţă, în baza normelor În vigoare, declaraţiile celor trei martori nu mai sunt obţinute în mod ilegal.
Arătaţi care va fi soluţia instanţei în raport cu aplicarea în timp a normelor de procedură penală.
Soluţie propusă:
Regula în funcţie de care se face aplicarea în timp a normelor de procedură penală este aceea a imediatei aplicări (tempus regit actum). În virtutea ei, actele de procedură sunt guvernate doar de legea în vigoare în momentul efectuării lor. Totuşi, neîndeplinirea obligaţiei de încunoştinţare a apărătorului lui A nu mai este ilegală la data de 01.09.2006, chiar dacă a fost în temeiul art. 172, întrucât intervine o ipoteză de retroactivitate: actul anulabil sub legea veche devine valabil sub legea nouă dacă aceasta nu mai conţine condiţia neîndeplinită cu ocazia efectuării acestui act (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 31/1968).
(sursa speţei: Diana Ionescu, Procedură penală. Partea generală. Sinteze şi speţe, Editura Sfera Juridică, 2007)
La data de 01.09.2006 A este trimis în judecată. La primul termen de judecată, în data de 10.09.2006, apărătorul lui A solicită instanţei aplicarea art. 64 alin. 2 şi invalidarea declaraţiilor celor trei martori, arătând că probele au fost obţinute în mod nelegal. Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public a arătat că, potrivit modificărilor aduse art. 172 prin Legea nr. 356/2006, apărătorul inculpatului nu mai are dreptul să participe la efectuarea oricăror acte de urmărire penală şi, în consecinţă, în baza normelor În vigoare, declaraţiile celor trei martori nu mai sunt obţinute în mod ilegal.
Arătaţi care va fi soluţia instanţei în raport cu aplicarea în timp a normelor de procedură penală.
Soluţie propusă:
Regula în funcţie de care se face aplicarea în timp a normelor de procedură penală este aceea a imediatei aplicări (tempus regit actum). În virtutea ei, actele de procedură sunt guvernate doar de legea în vigoare în momentul efectuării lor. Totuşi, neîndeplinirea obligaţiei de încunoştinţare a apărătorului lui A nu mai este ilegală la data de 01.09.2006, chiar dacă a fost în temeiul art. 172, întrucât intervine o ipoteză de retroactivitate: actul anulabil sub legea veche devine valabil sub legea nouă dacă aceasta nu mai conţine condiţia neîndeplinită cu ocazia efectuării acestui act (art. 2 alin. 2 din Legea nr. 31/1968).
(sursa speţei: Diana Ionescu, Procedură penală. Partea generală. Sinteze şi speţe, Editura Sfera Juridică, 2007)
Trimiteți un comentariu