Întrebări contracte speciale (III)
01. Enunţaţi principiul liberei circulaţii a bunurilor
Răspuns: “Toate lucrurile care sunt în comerţ pot fi vândute, afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta.” (art. 1310 C.civ.)
02. Ce se înţelege prin lucrurile "în afara comerţului"?
Răspuns: Îndeobşte se consideră că lucrurile „în afara comerţului” sunt cele care nu pot forma obiect al circulaţiei juridice, neputând fi transferate de la un subiect de drept la altul prin acte juridice între vii.
03. Ce este clauza de inalienabilitate?
Răspuns: Este o formă de inalienabilitate stabilită prin voinţa omului, în cazuri justificate de un interes serios şi legitim, dar numai pe o durată de timp limitată.
04. În ce tip de acte se pot institui clauze de inalienabilitate?
Răspuns: Liberalităţi (donaţiile şi legatele).
05. Care este sancţiunea nerespectării clauzei de inalienabilitate?
Răspuns: Nulitatea relativă a actului prinm care s-a realizat încălcarea, la cererea celui în interesul căruia a fost stipulată clauza, cu condiţia ca actul din care s-a născut să fie opozabil terţilor în condiţiile legii.
06. În ce situaţie vorbim despre vânzarea lucrului altuia?
Răspuns: Obiectul vânzării este un lucru cert (sau unul asimilat, cum este cazul vânzării în bloc), iar părţile nu au convenit ca acesta să fie achiziţionat sau confecţionat ulterior de vânzător. Vânzarea va fi a lucrului altuia după cum la acest moment bunul se află sau nu în patrimoniul vânzătorului.
07. Când se transferă proprietatea în cazul unei vânzări afectate de o condiţie suspensivă?
Răspuns: În cazul unei vânzări afectate de o condiţie suspensivă, proprietatea nu se transferă la cumpărător la data acordului de voinţe, ci la data a îndeplinirii ei, dar cu efecte de la momentul acordului de voinţe.
08. Vânzarea bunurilor de gen poate fi asimilată vânzării lucrului altuia?
Răspuns: Nu. În cazul bunurilor de gen, vânzarea este valabilă chiar dacă la momentul acordului de voinţe vânzătorul nu are în patrimoniu bunuri de natura celor cu privire la care a contractat cu cumpărătorul, până la data individualizării acestora prin numărare, cântărire sau măsurare având posibilitatea să şi le procure.
09. Care este sancţiunea vânzării lucrului altuia?
Răspuns: Nulitatea relativă. Lipsa dreptului vânzătorului asupra lucrului vândut echivalează cu situaţia când lucrul este pierit în întregime la data încheierii contractului, atunci, pentru identitate de raţiune, trebuie să conchidem că “vinderea este nulă”.
10. Cine şi în ce termen poate invoca nulitatea relativă a vânzării lucrului altuia?
Răspuns: Nulitatea relativă a vânzării lucrului altuia poate fi invocată doar de cumpărător, care o poate face atât pe cale de acţiune, în termen de 3 ani de la data când a aflat sau trebuia să afle că bunul nu aparţinea vânzătorului la data vânzării, cât şi pe cale de excepţie, la cererea vânzătorului de a se executa contractul (plată a preţului), cumpărătorul invocând excepţia nulităţii relative a vânzării.
11. De ce vânzătorul de bună credinţă nu poate invoca anularea vânzării lucrului altuia?
Răspuns: În ceea ce îl priveşte, vânzătorul, indiferent dacă a fost de bună-credinţă sau nu, nu poate cere anularea nici pe cale de acţiune, nici pe cale de excepţie, nici direct, nici prin creditorii săi (pe cale oblică); fiind ţinut să garanteze cumpărătorului liniştita posesiune a lucrului vândut, adică să-l garanteze pentru evicţiune, vânzătorul nu ar putea provoca el însuşi evicţiunea cumpărătorului în favoarea terţului adevărat proprietar, acţiunea lui fiind în acest caz şi lipsită de interes în ceea ce îl priveşte, nefiind el cel protejat de lege.
12. Care este diferenţa dintre cumpărătorul de bună credinţă şi cumpărătorul de rea credinţă în cazul vânzării lucrului altuia?
Răspuns: Primul poate atât restituirea preţului cât şi daune-interese, cel de-al doilea nu poate cere decât restituirea preţului, nu şi daune-interese.
13. Care este efectul vânzării lucrului altuia în raport cu adevăratul proprietar?
Răspuns: Niciunul. Vânzarea lucrului altuia este un act care nu poate să-l priveze pe adevăratul proprietar în nici un fel de dreptul său, iar ca proprietar al bunului acesta poate să îl revendice de la „cumpărător” (persoana care a contractat cu vânzătorul neproprietar), actul de vânzare, faţă de care este terţ, neobligându-l la vreo prestaţie.
14. Poate un coindivizar să înstrăineze un bun indiviz fără acordul celorlalţi?
Răspuns: Neîndoielnic că în cazul când proprietatea unui bun aparţine mai multor coproprietari (în cote indivize), iar nu unei singure persoane, fiecare dintre coindivizari poate să vândă în întregime sau doar în parte cota sa ideală cui şi când doreşte, fără acordul celorlalţi coindivizari, dar, în principiu, nici unul dintre aceştia nu poate vinde bunul în întregime (sau o cotă mai mare decât partea sa) fără acordul tuturor celorlalţi coindivizari, conform regulii unanimităţii.
15. Care sunt consecinţele juridice ale vânzării unui bun indiviz de către un singur coindivizar?
Răspuns: Până la partaj oricare dintre coindivizarii necontractanţi poate cere constatarea inopozabilităţii vânzării în ceea ce îl priveşte, opunându-se în acest fel pe cale de excepţie unei eventuale acţiuni a cumpărătorului pentru predarea lucrului vândut, ori, dacă bunul a ajuns în posesia cumpărătorului, acţionând pentru revendicarea bunului de la terţul cumpărător.
După partaj, dacă bunul este atribuit coindivizarului înstrăinător, vânzarea se consolidează, iar dacă este atribuit unui alt coindivizar, vânzarea este anulabilă la cererea
terţului cumpărător întrucât este vorba de o vânzare a lucrului altuia, prin efectul retroactiv al partajului, care urcă dincolo de data vânzării, coindivizarul vânzător fiind în situaţia celui care a înstrăinat lucrul altuia.
16. Ce se întâmplă dacă prezumţia mandatului tacit este răsturnată?
Răspuns: Dacă prezumţia mandatului tacit este răsturnată, vânzarea este anulabilă la cererea soţului necontractant, cu excepţia cazului în care până la judecarea acţiunii în anulare a intervenit, în condiţiile legii, partajul bunurilor comune, iar bunul vândut a fost atribuit în deplină proprietate soţului contractant.
Răspuns: “Toate lucrurile care sunt în comerţ pot fi vândute, afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta.” (art. 1310 C.civ.)
02. Ce se înţelege prin lucrurile "în afara comerţului"?
Răspuns: Îndeobşte se consideră că lucrurile „în afara comerţului” sunt cele care nu pot forma obiect al circulaţiei juridice, neputând fi transferate de la un subiect de drept la altul prin acte juridice între vii.
03. Ce este clauza de inalienabilitate?
Răspuns: Este o formă de inalienabilitate stabilită prin voinţa omului, în cazuri justificate de un interes serios şi legitim, dar numai pe o durată de timp limitată.
04. În ce tip de acte se pot institui clauze de inalienabilitate?
Răspuns: Liberalităţi (donaţiile şi legatele).
05. Care este sancţiunea nerespectării clauzei de inalienabilitate?
Răspuns: Nulitatea relativă a actului prinm care s-a realizat încălcarea, la cererea celui în interesul căruia a fost stipulată clauza, cu condiţia ca actul din care s-a născut să fie opozabil terţilor în condiţiile legii.
06. În ce situaţie vorbim despre vânzarea lucrului altuia?
Răspuns: Obiectul vânzării este un lucru cert (sau unul asimilat, cum este cazul vânzării în bloc), iar părţile nu au convenit ca acesta să fie achiziţionat sau confecţionat ulterior de vânzător. Vânzarea va fi a lucrului altuia după cum la acest moment bunul se află sau nu în patrimoniul vânzătorului.
07. Când se transferă proprietatea în cazul unei vânzări afectate de o condiţie suspensivă?
Răspuns: În cazul unei vânzări afectate de o condiţie suspensivă, proprietatea nu se transferă la cumpărător la data acordului de voinţe, ci la data a îndeplinirii ei, dar cu efecte de la momentul acordului de voinţe.
08. Vânzarea bunurilor de gen poate fi asimilată vânzării lucrului altuia?
Răspuns: Nu. În cazul bunurilor de gen, vânzarea este valabilă chiar dacă la momentul acordului de voinţe vânzătorul nu are în patrimoniu bunuri de natura celor cu privire la care a contractat cu cumpărătorul, până la data individualizării acestora prin numărare, cântărire sau măsurare având posibilitatea să şi le procure.
09. Care este sancţiunea vânzării lucrului altuia?
Răspuns: Nulitatea relativă. Lipsa dreptului vânzătorului asupra lucrului vândut echivalează cu situaţia când lucrul este pierit în întregime la data încheierii contractului, atunci, pentru identitate de raţiune, trebuie să conchidem că “vinderea este nulă”.
10. Cine şi în ce termen poate invoca nulitatea relativă a vânzării lucrului altuia?
Răspuns: Nulitatea relativă a vânzării lucrului altuia poate fi invocată doar de cumpărător, care o poate face atât pe cale de acţiune, în termen de 3 ani de la data când a aflat sau trebuia să afle că bunul nu aparţinea vânzătorului la data vânzării, cât şi pe cale de excepţie, la cererea vânzătorului de a se executa contractul (plată a preţului), cumpărătorul invocând excepţia nulităţii relative a vânzării.
11. De ce vânzătorul de bună credinţă nu poate invoca anularea vânzării lucrului altuia?
Răspuns: În ceea ce îl priveşte, vânzătorul, indiferent dacă a fost de bună-credinţă sau nu, nu poate cere anularea nici pe cale de acţiune, nici pe cale de excepţie, nici direct, nici prin creditorii săi (pe cale oblică); fiind ţinut să garanteze cumpărătorului liniştita posesiune a lucrului vândut, adică să-l garanteze pentru evicţiune, vânzătorul nu ar putea provoca el însuşi evicţiunea cumpărătorului în favoarea terţului adevărat proprietar, acţiunea lui fiind în acest caz şi lipsită de interes în ceea ce îl priveşte, nefiind el cel protejat de lege.
12. Care este diferenţa dintre cumpărătorul de bună credinţă şi cumpărătorul de rea credinţă în cazul vânzării lucrului altuia?
Răspuns: Primul poate atât restituirea preţului cât şi daune-interese, cel de-al doilea nu poate cere decât restituirea preţului, nu şi daune-interese.
13. Care este efectul vânzării lucrului altuia în raport cu adevăratul proprietar?
Răspuns: Niciunul. Vânzarea lucrului altuia este un act care nu poate să-l priveze pe adevăratul proprietar în nici un fel de dreptul său, iar ca proprietar al bunului acesta poate să îl revendice de la „cumpărător” (persoana care a contractat cu vânzătorul neproprietar), actul de vânzare, faţă de care este terţ, neobligându-l la vreo prestaţie.
14. Poate un coindivizar să înstrăineze un bun indiviz fără acordul celorlalţi?
Răspuns: Neîndoielnic că în cazul când proprietatea unui bun aparţine mai multor coproprietari (în cote indivize), iar nu unei singure persoane, fiecare dintre coindivizari poate să vândă în întregime sau doar în parte cota sa ideală cui şi când doreşte, fără acordul celorlalţi coindivizari, dar, în principiu, nici unul dintre aceştia nu poate vinde bunul în întregime (sau o cotă mai mare decât partea sa) fără acordul tuturor celorlalţi coindivizari, conform regulii unanimităţii.
15. Care sunt consecinţele juridice ale vânzării unui bun indiviz de către un singur coindivizar?
Răspuns: Până la partaj oricare dintre coindivizarii necontractanţi poate cere constatarea inopozabilităţii vânzării în ceea ce îl priveşte, opunându-se în acest fel pe cale de excepţie unei eventuale acţiuni a cumpărătorului pentru predarea lucrului vândut, ori, dacă bunul a ajuns în posesia cumpărătorului, acţionând pentru revendicarea bunului de la terţul cumpărător.
După partaj, dacă bunul este atribuit coindivizarului înstrăinător, vânzarea se consolidează, iar dacă este atribuit unui alt coindivizar, vânzarea este anulabilă la cererea
terţului cumpărător întrucât este vorba de o vânzare a lucrului altuia, prin efectul retroactiv al partajului, care urcă dincolo de data vânzării, coindivizarul vânzător fiind în situaţia celui care a înstrăinat lucrul altuia.
16. Ce se întâmplă dacă prezumţia mandatului tacit este răsturnată?
Răspuns: Dacă prezumţia mandatului tacit este răsturnată, vânzarea este anulabilă la cererea soţului necontractant, cu excepţia cazului în care până la judecarea acţiunii în anulare a intervenit, în condiţiile legii, partajul bunurilor comune, iar bunul vândut a fost atribuit în deplină proprietate soţului contractant.
Trimiteți un comentariu