Întrebări contracte speciale (II)
01. Definiţi vânzarea
Răspuns: “O convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui” (art. 1294 C.civ.)
„Proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor” (art. 971 C.civ.)
„Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat” (art. 1295 C.civ.)
02. Care sunt cele trei elemente definitorii pentru vânzare?
Răspuns:
a) lucrul vândut;
b) preţul;
c) acordul de voinţe.
03. Care sunt caracteristicile contractului de vânzare-cumpărare?
Răspuns:
a) sinalagmatic;
b) consensual;
c) oneros;
d) comutativ;
e) translativ de proprietate;
f) instantaneu.
04. În ce constă principiul liberei circulaţii a bunurilor?
Răspuns: “Toate lucrurile care sunt în comerţ pot fi vândute, afară numai dacă o lege a oprit aceasta.” (art. 1310 C.civ.)
05. Care sunt condiţiile pe care lucrul trebuie să le îndeplinească pentru a forma obiect al vânzării?
Răspuns:
a) să fie determinat sau determinabil;
b) să existe;
c) să fie în circuitul civil;
d) să aparţină vânzătorului.
06. Ce presupune determinarea bunului certe?
Răspuns: Indicarea acestora prin datele de identificare.
07. Ce presupune determinarea bunurilor de gen (fungibile)?
Răspuns: În cazul bunurilor de gen (fungibile) determinarea se face prin stabilirea speciei şi a cantităţii, contractul luând naştere astfel în mod valabil la data acordului de voinţe, dar transferul proprietăţii nu poate avea loc solo consensu, ci doar la individualizarea bunurilor prin numărare, cântărire sau măsurare (art. 1300 C. civ.), adică după separarea lor de bunurile de acelaşi fel care alcătuiesc genul respectiv.
08. Care este sancţiunea nedeterminării lucrului?
Răspuns: Nulitatea vânzării prin lipsa unui element de validitate.
09. Care este regula privind existenţa lucrului care face obiectul vânzării?
Răspuns: În principiu, lucrul trebuie să existe la momentul încheierii vânzării în realitate, iar nu numai în conştiinţa (imaginaţia) părţilor contractante.
10. Bunurile viitoare pot face obiectul vânzării?
Răspuns: Da.
11. Ce se întâmplă cu vânzarea unui lucru pierit?
Răspuns: Nulitatea afectează vânzarea numai dacă lucrul este pierit în totalitate, nu şi în cazul pieirii parţiale, situaţie în care cumpărătorul are alegere între „a se lăsa de contract” sau a-l menţine cu reducerea corespunzătoare a preţului, afară dacă a contractat în cunoştinţă de cauză, acceptând lucrul în starea şi cu preţul respectiv.
12. Ce este vânzarea cu caracter aleatoriu?
Răspuns: Este situaţia în care părţile îşi asumă cu bunăştiinţă posibilitatea ca lucrul să nu existe la momentul încheierii contractului, speculând o şansa de câştig sau pierdere.
Răspuns: “O convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui” (art. 1294 C.civ.)
„Proprietatea sau dreptul se transmite prin efectul consimţământului părţilor” (art. 971 C.civ.)
„Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat” (art. 1295 C.civ.)
02. Care sunt cele trei elemente definitorii pentru vânzare?
Răspuns:
a) lucrul vândut;
b) preţul;
c) acordul de voinţe.
03. Care sunt caracteristicile contractului de vânzare-cumpărare?
Răspuns:
a) sinalagmatic;
b) consensual;
c) oneros;
d) comutativ;
e) translativ de proprietate;
f) instantaneu.
04. În ce constă principiul liberei circulaţii a bunurilor?
Răspuns: “Toate lucrurile care sunt în comerţ pot fi vândute, afară numai dacă o lege a oprit aceasta.” (art. 1310 C.civ.)
05. Care sunt condiţiile pe care lucrul trebuie să le îndeplinească pentru a forma obiect al vânzării?
Răspuns:
a) să fie determinat sau determinabil;
b) să existe;
c) să fie în circuitul civil;
d) să aparţină vânzătorului.
06. Ce presupune determinarea bunului certe?
Răspuns: Indicarea acestora prin datele de identificare.
07. Ce presupune determinarea bunurilor de gen (fungibile)?
Răspuns: În cazul bunurilor de gen (fungibile) determinarea se face prin stabilirea speciei şi a cantităţii, contractul luând naştere astfel în mod valabil la data acordului de voinţe, dar transferul proprietăţii nu poate avea loc solo consensu, ci doar la individualizarea bunurilor prin numărare, cântărire sau măsurare (art. 1300 C. civ.), adică după separarea lor de bunurile de acelaşi fel care alcătuiesc genul respectiv.
08. Care este sancţiunea nedeterminării lucrului?
Răspuns: Nulitatea vânzării prin lipsa unui element de validitate.
09. Care este regula privind existenţa lucrului care face obiectul vânzării?
Răspuns: În principiu, lucrul trebuie să existe la momentul încheierii vânzării în realitate, iar nu numai în conştiinţa (imaginaţia) părţilor contractante.
10. Bunurile viitoare pot face obiectul vânzării?
Răspuns: Da.
11. Ce se întâmplă cu vânzarea unui lucru pierit?
Răspuns: Nulitatea afectează vânzarea numai dacă lucrul este pierit în totalitate, nu şi în cazul pieirii parţiale, situaţie în care cumpărătorul are alegere între „a se lăsa de contract” sau a-l menţine cu reducerea corespunzătoare a preţului, afară dacă a contractat în cunoştinţă de cauză, acceptând lucrul în starea şi cu preţul respectiv.
12. Ce este vânzarea cu caracter aleatoriu?
Răspuns: Este situaţia în care părţile îşi asumă cu bunăştiinţă posibilitatea ca lucrul să nu existe la momentul încheierii contractului, speculând o şansa de câştig sau pierdere.
Trimiteți un comentariu