Alte întrebări drept penal, partea generală I (11)
01. Ce este mandatul european de arestare?
Răspuns: O decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (stat emitent), în vederea arestării şi predării de către un alt stat membru (numit stat de executare), a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
02. Cine are competenţa de emitere a mandatului european de arestare?
Răspuns: Instanţele judecătoreşti.
03. Care sunt ipotezele în care poate fi emis mandatul european de arestare?
Răspuns:
a) în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an;
b) în vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni.
04. Cine are în România competenţa punerii în executare a mandatului european de arestare?
Răspuns: Curţile de apel.
05. Enumeraţi motivele de refuz obligatoriu al executării mandatului
Răspuns:
a) din informaţiile de care dispune instanţa de executare reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru al U.E., altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fie în curs de executare ori să fi fost executată sau considerată ca executată;
b) infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
06. Enumeraţi motivele de refuz facultativ al executării mandatului
Răspuns:
a) o infracţiune prevăzută de art. 85 alin. (2), adică de o altă infracţiune decât cele înscrise în listă şi nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când împotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronunţat în alt stat membru al Uniunii Europene o hotărâre definitivă pentru aceleaşi fapte;
d) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi instanţa română competentă dispune executarea pedepsei în România, potrivit legii române;
e) persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fie în curs de executare ori să fi fost executată sau considerată ca executată;
f) mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
g) mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
h) conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
i) autoritatea judiciară română competentă a decis, fie să nu urmărească, fie să înceteze urmărirea persoanei solicitată pentru infracţiunea pe care se bazează mandatul de arestare european.
07. Enumeraţi condiţionările suplimentare la remitere
Răspuns:
a) în cazul în care mandatul de arestare european a fost emis în scopul executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a condus la hotărârea pronunţată în lipsă, autoritatea judiciară emitentă va da o asigurare considerată suficientă care să garanteze persoanei care face obiectul mandatului de arestare european că va avea posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei în Statul Membru emitent, în prezenţa sa;
b) în cazul în care infracţiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe viaţă, dispoziţiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de siguranţă aplicate ori liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranţă aplicată, ori aplicarea unor măsuri de clemenţă;
c) cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
08. Definiţi imunitatea
Răspuns: Caracteristica anumitor funcţii sau demnităţi publice de a atrage un tratament special în raport de legea penală.
09. Enunţaţi câteva clasificări ale imunităţii
Răspuns: În funcţie de izvorul imunităţilor, avem imunităţi de drept intern şi imunităţi de drept internaţional.
Se face distincţie între imunitatea absolută (care exclude orice tragere la răspundere a persoanei pentru fapta comisă) şi imunitatea relativă (care implică doar o autorizare prealabilă, acordată de un alt organ decât cel judiciar, pentru tragerea la răspundere).
O altă clasificare distinge între imunităţile funcţionale (care sunt limitate la faptele comise în exerciţiul atribuţiilor specifice funcţiei din care decurge imunitatea) şi imunităţile extrafuncţionale (care acoperă toate faptele prevăzute de legea penală comise de o persoană, inclusiv cele care nu au nicio legătură cu funcţia exercitată).
10. Faceţi distincţia dintre inviolabilităţi şi imunităţi
Răspuns: Imunităţile presupun excluderea răspunderii penale a persoanei, fie pentru toate infracţiunile, fie pentru cele care au fost săvârşite în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei deţinute.
Inviolabilităţile sunt obstacole de ordin procedural în calea începerii procesului penal şi au un caracter relativ, în sensul că pot fi înlăturate în anumite condiţii.
11. Ce sunt imunităţile de drept internaţional?
Răspuns: Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.
12. Enunţaţi categoriile care sunt acoperite de sfera de incidenţă a imunităţii de drept internaţional
Răspuns:
a) reprezentanţii diplomatici;
b) reprezentanţii consulari ai altor state;
c) şefii statelor străine aflaţi în vizită în ţara noastră;
d) reprezentanţii unor organizaţii internaţionale (ONU, Consiliul Europei, UE etc.);
e) militarii unor armate străine aflate în tranzit sau staţionate în România cu acordul statului român;
f) personalul navelor şi aeronavelor militare străine şi al celor folosite în scopuri guvernamentale;
g) navele comerciale aflate în tranzit prin marea teritorială.
Răspuns: O decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene (stat emitent), în vederea arestării şi predării de către un alt stat membru (numit stat de executare), a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
02. Cine are competenţa de emitere a mandatului european de arestare?
Răspuns: Instanţele judecătoreşti.
03. Care sunt ipotezele în care poate fi emis mandatul european de arestare?
Răspuns:
a) în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an;
b) în vederea executării pedepsei, dacă pedeapsa aplicată este mai mare de 4 luni.
04. Cine are în România competenţa punerii în executare a mandatului european de arestare?
Răspuns: Curţile de apel.
05. Enumeraţi motivele de refuz obligatoriu al executării mandatului
Răspuns:
a) din informaţiile de care dispune instanţa de executare reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru al U.E., altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fie în curs de executare ori să fi fost executată sau considerată ca executată;
b) infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.
06. Enumeraţi motivele de refuz facultativ al executării mandatului
Răspuns:
a) o infracţiune prevăzută de art. 85 alin. (2), adică de o altă infracţiune decât cele înscrise în listă şi nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când împotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronunţat în alt stat membru al Uniunii Europene o hotărâre definitivă pentru aceleaşi fapte;
d) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi instanţa română competentă dispune executarea pedepsei în România, potrivit legii române;
e) persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fie în curs de executare ori să fi fost executată sau considerată ca executată;
f) mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
g) mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
h) conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
i) autoritatea judiciară română competentă a decis, fie să nu urmărească, fie să înceteze urmărirea persoanei solicitată pentru infracţiunea pe care se bazează mandatul de arestare european.
07. Enumeraţi condiţionările suplimentare la remitere
Răspuns:
a) în cazul în care mandatul de arestare european a fost emis în scopul executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsă sau dacă persoana în cauză nu a fost legal citată cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a condus la hotărârea pronunţată în lipsă, autoritatea judiciară emitentă va da o asigurare considerată suficientă care să garanteze persoanei care face obiectul mandatului de arestare european că va avea posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei în Statul Membru emitent, în prezenţa sa;
b) în cazul în care infracţiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe viaţă, dispoziţiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de siguranţă aplicate ori liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranţă aplicată, ori aplicarea unor măsuri de clemenţă;
c) cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
08. Definiţi imunitatea
Răspuns: Caracteristica anumitor funcţii sau demnităţi publice de a atrage un tratament special în raport de legea penală.
09. Enunţaţi câteva clasificări ale imunităţii
Răspuns: În funcţie de izvorul imunităţilor, avem imunităţi de drept intern şi imunităţi de drept internaţional.
Se face distincţie între imunitatea absolută (care exclude orice tragere la răspundere a persoanei pentru fapta comisă) şi imunitatea relativă (care implică doar o autorizare prealabilă, acordată de un alt organ decât cel judiciar, pentru tragerea la răspundere).
O altă clasificare distinge între imunităţile funcţionale (care sunt limitate la faptele comise în exerciţiul atribuţiilor specifice funcţiei din care decurge imunitatea) şi imunităţile extrafuncţionale (care acoperă toate faptele prevăzute de legea penală comise de o persoană, inclusiv cele care nu au nicio legătură cu funcţia exercitată).
10. Faceţi distincţia dintre inviolabilităţi şi imunităţi
Răspuns: Imunităţile presupun excluderea răspunderii penale a persoanei, fie pentru toate infracţiunile, fie pentru cele care au fost săvârşite în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei deţinute.
Inviolabilităţile sunt obstacole de ordin procedural în calea începerii procesului penal şi au un caracter relativ, în sensul că pot fi înlăturate în anumite condiţii.
11. Ce sunt imunităţile de drept internaţional?
Răspuns: Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.
12. Enunţaţi categoriile care sunt acoperite de sfera de incidenţă a imunităţii de drept internaţional
Răspuns:
a) reprezentanţii diplomatici;
b) reprezentanţii consulari ai altor state;
c) şefii statelor străine aflaţi în vizită în ţara noastră;
d) reprezentanţii unor organizaţii internaţionale (ONU, Consiliul Europei, UE etc.);
e) militarii unor armate străine aflate în tranzit sau staţionate în România cu acordul statului român;
f) personalul navelor şi aeronavelor militare străine şi al celor folosite în scopuri guvernamentale;
g) navele comerciale aflate în tranzit prin marea teritorială.
Buna! sunt eleva in clasa a 12a si mi-as dori sa dau la drept...si vreau s te rog s mi spui cateva despre aceasta facultate...e adevarat ca este foarte mult de "tocit" sau e foarte important sa fii priceput in a face conexiuni...adik e importanta memoria sau inteligenta...te simti pregatita pt o viata in domeniul juridic(pt k vad k esti deja anul III),adik simti k t ajuta facultatea..te lumineaza sau cohnsideri k sunt multe lucruri care le inveti doar k s treci examenul? poti pleca in straiantate k absolvent al dreptului?sau facultatea asta isi pierde recunoasterea in afara?ce stii despre asta?si o ultima intrebare..sper sa nu o consideri indiscreta,ce meserie iti doresti sa practici in domeniul asta...te puo si mersi anticipat!
sunt foarte debusolata si chiar am nevoie de o parere sincera...
Buna. Daca esti debusolata ai nevoie de o busola. Sa nu ai niciodata incredere in parerile sincere. Daca sinceritatea vine de la un dobitoc, nu te ajuta mai mult ca minciunile unui om inteligent.
Ai pus foarte multe intrebari. Esti foarte pragmatica. Din pacate, pragmatismul nu poate sluji drept orientare in alegerea unei profesii. Si asta pentru ca prin definitie este ceva pe termen scurt, iar profesia se alege pentru macar cateva sezoane, daca nu pentru toata viata.
Sfatul meu, inteligent si sincer, este sa nu stai prea mult pe marginea piscinei numita Facultatea de Drept. Sari pur si simplu. Daca dai de apa, impactul va fi mai rezonabil. Daca nu stii sa inoti, ai ocazia sa inveti, acum sau niciodata. Daca mori, n-o sa-ti observe nimeni lipsa, la Drept intra cam 700 de oameni si pleaca cu diplome cam 50. Asta la Babes-Bolyai.
Te pup si eu. Daca crezi ca te-am ajutat, ma bucur.
Buna, Radu!
Sunt studenta in anul I la Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti. Urmam facultati "diferite" doar cu numele orasului.
Doresc sa-mi dai cateva sfaturi in privinta pregatirii mele. Constientizez faptul ca fiecare dintre noi poate avea un ritm propriu de studiu, de acumulare a informatiilor etc., insa poate exista niste cai de a-mi face studiul mai facil si aprofundat.
Cum as putea sa dobandesc terminologia juridica? Sa inteleg spetele?... Intrebari ar fi multe. sfatuieste o studenta a anului I cum sa se "integreze" in acest domeniu si sa faca parte din elita viitorilor juristi ai tarii. Poate postezi un articol cu aceasta tema elaborata.
Cu drag,
Elena
Of, am un material in pregatire, sedus si abandonat undeva pe desktop :-)
M-ai convins. Macelaresc undeva o bucata de noapte, sa-l finalizez. Singura problema e ca draftul are deja vreo 5 pagini, cam mult de citit dintr-un foc. Am sa-l fragmentez.
Multumesc ca mi-ai adus aminte :-)
Trimiteți un comentariu