Întrebări la procedura penală I (14)
01. Definiţi controlul competenţei
Răspuns: Acea operaţiune prin care organul judiciar sesizat cu privire la săvârşirea unei infracţiuni verifică dacă sunt respectate dispoziţiile legale privind competenţa în cauza concretă.
02. Care sunt modalităţile de realizare a controlului competenţei?
Răspuns:
1. la cerere, prin mecanismul excepţiei de necompetenţă;
2. din oficiu, în aplicarea principiului rolului activ.
03. Care sunt momentele în care se realizează controlul competenţei?
Răspuns:
a. după sesizare, înainte de investire;
b. după investire, până în momentul pronunţării unei hotărâri definitive, controlul competenţei fiind incident atât cu privire la competenţa primei instanţe, cât şi cu privire la competenţa instanţelor din căile de atac.
04. Definiţi declinarea de competenţă
Răspuns: Reprezintă acel mecanism prin care un organ judiciar penal trimite cauza unui alt organ judiciar pe care îl consideră competent.
05. Cum se face declinarea de competenţă?
Răspuns: Declinarea se dispune în cursul urmăririi penale prin ordonanţă, iar în cursul judecăţii prin sentinţă (prima instanţă) /decizie (instanţe de apel/recurs).
06. Care sunt consecinţele declinării de competenţă asupra actelor efectuate?
Răspuns:
a) dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată;
b) în cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.
07. Definiţi conflictele de competenţă
Răspuns: Reprezintă acele dezacorduri ce se pot ivi între două sau mai multe organe judiciare penale sesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare.
08. Ce este conflictul pozitiv de competenţă?
Răspuns: Ipoteza în care două/mai multe organe judiciare se consideră competente.
09. Ce este conflictul negativ de competenţă?
Răspuns: Ipoteza în care două/mai multe organe judiciare îşi declină reciproc competenţa.
10. Cine are competenţa de soluţionare în cazul conflictelor de competenţă între două sau mai multe instanţe?
Răspuns:
a) atunci când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună;
b) atunci când conflictul de competenţă se iveşte între o instanţă civilă şi una militară, soluţionarea conflictului este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
11. Care sunt regulile de procedură pentru soluţionarea conflictului de competenţă între două sau mai multe instanţe?
Răspuns:
a) instanţa ierarhic superioară comună este sesizată în caz de conflict pozitiv de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa;
b) instanţa ierarhic superioară comună hotărăşte asupra conflictului de competenţă prin regulator de competenţă, iar această decizie nu este supusă nici unei căi de atac;
c) instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.
12. Cum se soluţionează conflictele de competenţă între două sau mai multe organe de urmărire penală?
Răspuns: Conflictul de competenţă între doi sau mai mulţi procurori se rezolvă de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între două sau mai multe organe de cercetare penală, competenţa se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe.
Răspuns: Acea operaţiune prin care organul judiciar sesizat cu privire la săvârşirea unei infracţiuni verifică dacă sunt respectate dispoziţiile legale privind competenţa în cauza concretă.
02. Care sunt modalităţile de realizare a controlului competenţei?
Răspuns:
1. la cerere, prin mecanismul excepţiei de necompetenţă;
2. din oficiu, în aplicarea principiului rolului activ.
03. Care sunt momentele în care se realizează controlul competenţei?
Răspuns:
a. după sesizare, înainte de investire;
b. după investire, până în momentul pronunţării unei hotărâri definitive, controlul competenţei fiind incident atât cu privire la competenţa primei instanţe, cât şi cu privire la competenţa instanţelor din căile de atac.
04. Definiţi declinarea de competenţă
Răspuns: Reprezintă acel mecanism prin care un organ judiciar penal trimite cauza unui alt organ judiciar pe care îl consideră competent.
05. Cum se face declinarea de competenţă?
Răspuns: Declinarea se dispune în cursul urmăririi penale prin ordonanţă, iar în cursul judecăţii prin sentinţă (prima instanţă) /decizie (instanţe de apel/recurs).
06. Care sunt consecinţele declinării de competenţă asupra actelor efectuate?
Răspuns:
a) dacă declinarea a fost determinată de competenţa materială sau după calitatea persoanei, instanţa căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite şi poate menţine măsurile dispuse de instanţa desesizată;
b) în cazul declinării pentru necompetenţă teritorială, actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.
07. Definiţi conflictele de competenţă
Răspuns: Reprezintă acele dezacorduri ce se pot ivi între două sau mai multe organe judiciare penale sesizate simultan sau succesiv cu aceeaşi cauză în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare.
08. Ce este conflictul pozitiv de competenţă?
Răspuns: Ipoteza în care două/mai multe organe judiciare se consideră competente.
09. Ce este conflictul negativ de competenţă?
Răspuns: Ipoteza în care două/mai multe organe judiciare îşi declină reciproc competenţa.
10. Cine are competenţa de soluţionare în cazul conflictelor de competenţă între două sau mai multe instanţe?
Răspuns:
a) atunci când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună;
b) atunci când conflictul de competenţă se iveşte între o instanţă civilă şi una militară, soluţionarea conflictului este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
11. Care sunt regulile de procedură pentru soluţionarea conflictului de competenţă între două sau mai multe instanţe?
Răspuns:
a) instanţa ierarhic superioară comună este sesizată în caz de conflict pozitiv de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa;
b) instanţa ierarhic superioară comună hotărăşte asupra conflictului de competenţă prin regulator de competenţă, iar această decizie nu este supusă nici unei căi de atac;
c) instanţa căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenţei nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situaţii de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătoreşti, se constată că fapta constituie o infracţiune dată prin lege în competenţa altei instanţe.
12. Cum se soluţionează conflictele de competenţă între două sau mai multe organe de urmărire penală?
Răspuns: Conflictul de competenţă între doi sau mai mulţi procurori se rezolvă de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între două sau mai multe organe de cercetare penală, competenţa se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe.
Trimiteți un comentariu