Întrebări contracte speciale (XIV)
01. Cum se face opozabilitatea vânzării faţă de terţi atunci când obiectul ei este un bun imobil?
Răspuns: Atunci când obiectul vânzării îl constituie un imobil, opozabilitatea faţă de terţi a drepturilor reale transmise prin contract se face prin înscrierea acestuia în registrele de publicitate anume destinate acestui scop.
02. Care este condiţia esenţială pentru ca dobânditorul înscris în cartea funciară să beneficieze de prezumţia de existenţă a drepturilor evidenţiate de menţiunile pe care le conţine registrul de publicitate imobiliară?
Răspuns: Să fi achiziţionat cu bună-credinţă.
03. Cum poate fi răsturnată prezumţia de existenţă a drepturilor înscrise în registrul de publicitate imobiliară?
Răspuns: Prin acţiunea în rectificare.
04. Cine joacă rol de publicitate în privinţa mobilelor corporale?
Răspuns: Posesia, care asociată cu buna-credinţă a dobânditorului valorează titlu de proprietate. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 972 C. civ., potrivit căruia „dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil, persoana pusă în posesie este preferită şi rămâne proprietară, chiar când titlul său este cu dată posterioară, numai posesiunea să fie de bună-credinţă”.
05. Cum se dovedeşte proprietatea în cazul mobilelor incorporale?
Răspuns: În cazul mobilelor incorporale, creanţelor, cesionarul (dobânditorul) nu poate să-şi facă opozabil dreptul decât după ce notifică debitorului cesiunea sau dacă acesta o acceptă printr-un act autentic.
06. Cine suportă riscul pieirii sau deteriorării fortuite a lucrului vândut între momentul încheierii contractului şi acela al preluării lui de către cumpărător?
Răspuns: Este de principiu că riscul pieirii fortuite a lucrului vândut ulterior încheierii contractului este al celui care este proprietar la momentul respectiv (res perit domino), indiferent dacă s-a predat sau nu cumpărătorului. În acest sens, art. 971 C. civ., după ce mai întâi enunţă regula efectului translativ solo consensu în contractele care au ca obiect transferul proprietăţii, precizează mai apoi că riscul pieirii fortuite a bunului trece la dobânditor „chiar dacă nu s-a făcut tradiţiunea lucrului”.
07. În ce caz legea derogă de la aplicarea principiului res perit domino?
Răspuns: Este cazul vânzătorului pus în întârziere în privinţa predării lucrului vândut (art. 1074 alin. 2 C. civ.), situaţie în care, după ce riscul se transmite de la vânzător la cumpărător odată cu transferul proprietăţii la încheierea contractului, din momentul în care vânzătorul este pus în întârziere, riscurile trec din nou asupra sa cu titlu de sancţiune, deşi proprietatea rămâne în continuare la cumpărător. Dacă însă vânzătorul demonstrează că lucrul ar fi pierit şi la cumpărător, scapă de rigoarea textului mai sus menţionat, riscul fiind suportat de cumpărător (art. 1156 alin. alin. 2 C. civ.).
Răspuns: Atunci când obiectul vânzării îl constituie un imobil, opozabilitatea faţă de terţi a drepturilor reale transmise prin contract se face prin înscrierea acestuia în registrele de publicitate anume destinate acestui scop.
02. Care este condiţia esenţială pentru ca dobânditorul înscris în cartea funciară să beneficieze de prezumţia de existenţă a drepturilor evidenţiate de menţiunile pe care le conţine registrul de publicitate imobiliară?
Răspuns: Să fi achiziţionat cu bună-credinţă.
03. Cum poate fi răsturnată prezumţia de existenţă a drepturilor înscrise în registrul de publicitate imobiliară?
Răspuns: Prin acţiunea în rectificare.
04. Cine joacă rol de publicitate în privinţa mobilelor corporale?
Răspuns: Posesia, care asociată cu buna-credinţă a dobânditorului valorează titlu de proprietate. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 972 C. civ., potrivit căruia „dacă lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la două persoane este mobil, persoana pusă în posesie este preferită şi rămâne proprietară, chiar când titlul său este cu dată posterioară, numai posesiunea să fie de bună-credinţă”.
05. Cum se dovedeşte proprietatea în cazul mobilelor incorporale?
Răspuns: În cazul mobilelor incorporale, creanţelor, cesionarul (dobânditorul) nu poate să-şi facă opozabil dreptul decât după ce notifică debitorului cesiunea sau dacă acesta o acceptă printr-un act autentic.
06. Cine suportă riscul pieirii sau deteriorării fortuite a lucrului vândut între momentul încheierii contractului şi acela al preluării lui de către cumpărător?
Răspuns: Este de principiu că riscul pieirii fortuite a lucrului vândut ulterior încheierii contractului este al celui care este proprietar la momentul respectiv (res perit domino), indiferent dacă s-a predat sau nu cumpărătorului. În acest sens, art. 971 C. civ., după ce mai întâi enunţă regula efectului translativ solo consensu în contractele care au ca obiect transferul proprietăţii, precizează mai apoi că riscul pieirii fortuite a bunului trece la dobânditor „chiar dacă nu s-a făcut tradiţiunea lucrului”.
07. În ce caz legea derogă de la aplicarea principiului res perit domino?
Răspuns: Este cazul vânzătorului pus în întârziere în privinţa predării lucrului vândut (art. 1074 alin. 2 C. civ.), situaţie în care, după ce riscul se transmite de la vânzător la cumpărător odată cu transferul proprietăţii la încheierea contractului, din momentul în care vânzătorul este pus în întârziere, riscurile trec din nou asupra sa cu titlu de sancţiune, deşi proprietatea rămâne în continuare la cumpărător. Dacă însă vânzătorul demonstrează că lucrul ar fi pierit şi la cumpărător, scapă de rigoarea textului mai sus menţionat, riscul fiind suportat de cumpărător (art. 1156 alin. alin. 2 C. civ.).
Trimiteți un comentariu