Întrebări contracte speciale (XVI)
01. Ce răspundere poartă vânzătorul în raport cu cumpărătorul?
Răspuns:
a) de liniştita posesiune a lucrului (răspunderea de evicţiune);
b) de viciile lucrului.
02. Cine datorează garanţia pentru evicţiune?
Răspuns: Este de principiu că garanţia pentru evicţiune este datorată de orice vânzător (sau de succesorii săi universali sau cu titlu universal), indiferent dacă este vorba despre o vânzare obişnuită sau despre o vânzare silită.
03. În ce constă principiul “cine datorează garanţia nu poate evinge”?
Răspuns: Vânzarea transmiţând cumpărătorului proprietatea lucrului vândut, rezultă implicit că vânzătorul, pentru a nu ajunge în situaţia de a „relua cu o mână ce a dat cu cealaltă”, trebuie să se abţină de la orice act, material sau juridic, comis înaintea sau după încheierea contractului, prin care ar putea leza pe cumpărător fie în privinţa dreptului de proprietate. Garanţia pentru fapta personală a vânzătorului este perpetuă, nestingându-se prin prescripţie extinctivă.
04. Ce se întâmplă dacă cumpărătorul este tulburat printr-o faptă personală a vânzătorului, cum ar fi cea de a vinde lucrul a doua oară unui terţ?
Răspuns: Cumpărătorul are dreptul la restituirea preţului şi la despăgubiri.
05. Ce se întâmplă dacă vânzătorul invocă un drept asupra lucrului vândut, al cărui titular se pretinde?
Răspuns: Dată fiind obligaţia de garanţie a cumpărătorul pentru orice evicţiune, inclusiv prin invocarea unui drept neprevăzut în contract, practic, vânzătorul nu va putea niciodată să-şi valorifice un asemenea drept în justiţie, chiar dacă ar fi titularul lui în realitate, întrucât orice acţiune a sa va fi respinsă de instanţă din capul locului ca inadmisibilă în temeiul excepţiei potrivit căreai „cine datorează garanţia nu poate evinge”, fără a se putea trece la judecarea fondului dreptului pretins, excepţia fiind imprescriptibilă extinctiv.
06. În ce constă garanţia pe care vânzătorul trebuie s-o asigure cumpărătorului?
Răspuns: Garanţia pentru fapta terţilor se rezumă exclusiv la tulburările de drept, care constau în afirmarea unei pretenţii întemeiate pe un drept.
07. Care sunt cele trei condiţii pentru a se angaja garanţia pentru evicţiune?
Răspuns:
a) să existe o evicţiune sau o ameninţare cu evicţiunea;
b) originea evicţiunii să fie anterioară vânzării;
c) cumpărătorul trebuie să fi ignorat cauza de evicţiune.
08. Care sunt restricţiile legale ale libertăţii părţilor de a restrânge sau înlătura garanţia pentru evicţiune?
Răspuns:
a) sub sancţiunea nulităţii, sunt interzise clauzele prin care se restrînge sau se înlătură garanţia de evicţiune pentru fapta personală a vânzătorului (art. 1339 C. civ.).
b) sub sancţiunea nulităţii, sunt interzise clauzele prin care profesioniştii îşi limitează răspunderea faţă de consumatori, aşadar inclusiv pentru evicţiune (de exemplu, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 449/2003);
c) în cazul evicţiunii pentru fapta terţilor, clauza de negaranţie stipulată în favoarea vânzătorului nu îl scuteşte pe acesta de obligaţia de a restitui preţul, afară de cazul în care cumpărătorul a cunoscut cauza de evicţiune sau a cumpărat pe riscul său (art. 1340 C. civ.).
d) clauza de negaranţie este lipsită de efecte în cazul în care vânzătorul a fost de rea-credinţă la încheierea contractului, cunoscând cauza de evicţiune şi necomunicând-o cumpărătorului.
09. Ce sunt viciile ascunse?
Răspuns: Viciile constau în deficienţele (lipsurile, neajunsurile) care fac lucrul impropriu utilizării lui conform destinaţiei sale sau aşteptărilor cumpărătorului.
10. În ce constă garanţia pentru vicii ascunse?
Răspuns: Garanţia pentru vicii ascunse asigură cumpărătorului repararea prejudiciilor decurgând din deficienţele legate de utilitatea practică (economică, concretă) a lucrului vândut, adică cele din cauza cărora „lucrul nu este bun de întrebuinţat, după destinaţia sa, sau întrebuinţarea sa e atât de micşorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau n-ar fi dat pe dânsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile” (art. 1352 C. civ.).
11. Enumeraţi condiţiile pentru ca garanţia de vicii ascunse să intre în funcţiune
Răspuns:
a) să existe un viciu;
b) viciul să fie ascuns;
c) viciul să fie de o anumită gravitate;
d) viciul să fie anterior sau contemporan vânzării.
12. Care sunt efectele garanţiei pentru vicii ascunse?
Răspuns: Dacă un viciu ascuns afectează lucrul vândut, potrivit dispoziţiilor art. 1355 C. civ., „cumpărătorul poate sau a întoarce lucrul şi a-şi primi preţul, sau a opri lucrul şi a cere înapoierea unei părţi din preţ arbitrate prin experţi”.
13. Care sunt acţiunile de care dispune cumpărătorul care vrea să invoce garanţia pentru vicii ascunse?
Răspuns:
a) acţiunea redhibitorie;
b) acţiunea estimatorie (quanti minoris).
14. Ce este acţiunea redhibitorie?
Răspuns: Acţiunea redhibitorie este în esenţă o acţiune în rezoluţiune. Spre deosebire însă de rezoluţiunea de drept comun, care este condiţionată de culpa debitorului (art. 1020 şi 1021 C. civ.), desfiinţarea vânzării pentru vicii ascunse nu este condiţionată în nici un fel de culpa vânzătorului, buna sau reaua-credinţă a acestuia (cunoaşterea sau necunoaşterea existenţei viciilor la data vânzării) fiind indiferentă.
15. Ce este acţiunea estimatorie?
Răspuns: Această acţiune permite cumpărătorului să menţină vânzarea şi să păstreze lucrul, dar cu o reducere a preţului arbitrată prin experţi (art. 1355 C. civ.). Reducerea va fi stabilită de instanţa de judecată, având în vedere pierderea de valoare a lucrului datorită
viciilor ascunse care au apărut între timp.
16. În ce condiţii are cumpărătorul dreptul la daune-interese?
Răspuns: Cumpărătorul unui bun afectat de vicii ascunse are dreptul de a obţine de la vânzătorul de rea-credinţă (care a cunoscut existenţa viciilor la data încheierii contractului şi nu le-a adus la cunoştinţa cocontractantlui său) şi daune-ineterese care să acopere prejudiciile care i-au fost cauzate de acestea (art. 1356 C. civ.). Acordarea daunelor-interese presupune dovada în condiţiile dreptului comun a existenţei unui prejudiciu şi a legăturii de cauzalitate dintre acesta şi viciile ascunse.
Răspuns:
a) de liniştita posesiune a lucrului (răspunderea de evicţiune);
b) de viciile lucrului.
02. Cine datorează garanţia pentru evicţiune?
Răspuns: Este de principiu că garanţia pentru evicţiune este datorată de orice vânzător (sau de succesorii săi universali sau cu titlu universal), indiferent dacă este vorba despre o vânzare obişnuită sau despre o vânzare silită.
03. În ce constă principiul “cine datorează garanţia nu poate evinge”?
Răspuns: Vânzarea transmiţând cumpărătorului proprietatea lucrului vândut, rezultă implicit că vânzătorul, pentru a nu ajunge în situaţia de a „relua cu o mână ce a dat cu cealaltă”, trebuie să se abţină de la orice act, material sau juridic, comis înaintea sau după încheierea contractului, prin care ar putea leza pe cumpărător fie în privinţa dreptului de proprietate. Garanţia pentru fapta personală a vânzătorului este perpetuă, nestingându-se prin prescripţie extinctivă.
04. Ce se întâmplă dacă cumpărătorul este tulburat printr-o faptă personală a vânzătorului, cum ar fi cea de a vinde lucrul a doua oară unui terţ?
Răspuns: Cumpărătorul are dreptul la restituirea preţului şi la despăgubiri.
05. Ce se întâmplă dacă vânzătorul invocă un drept asupra lucrului vândut, al cărui titular se pretinde?
Răspuns: Dată fiind obligaţia de garanţie a cumpărătorul pentru orice evicţiune, inclusiv prin invocarea unui drept neprevăzut în contract, practic, vânzătorul nu va putea niciodată să-şi valorifice un asemenea drept în justiţie, chiar dacă ar fi titularul lui în realitate, întrucât orice acţiune a sa va fi respinsă de instanţă din capul locului ca inadmisibilă în temeiul excepţiei potrivit căreai „cine datorează garanţia nu poate evinge”, fără a se putea trece la judecarea fondului dreptului pretins, excepţia fiind imprescriptibilă extinctiv.
06. În ce constă garanţia pe care vânzătorul trebuie s-o asigure cumpărătorului?
Răspuns: Garanţia pentru fapta terţilor se rezumă exclusiv la tulburările de drept, care constau în afirmarea unei pretenţii întemeiate pe un drept.
07. Care sunt cele trei condiţii pentru a se angaja garanţia pentru evicţiune?
Răspuns:
a) să existe o evicţiune sau o ameninţare cu evicţiunea;
b) originea evicţiunii să fie anterioară vânzării;
c) cumpărătorul trebuie să fi ignorat cauza de evicţiune.
08. Care sunt restricţiile legale ale libertăţii părţilor de a restrânge sau înlătura garanţia pentru evicţiune?
Răspuns:
a) sub sancţiunea nulităţii, sunt interzise clauzele prin care se restrînge sau se înlătură garanţia de evicţiune pentru fapta personală a vânzătorului (art. 1339 C. civ.).
b) sub sancţiunea nulităţii, sunt interzise clauzele prin care profesioniştii îşi limitează răspunderea faţă de consumatori, aşadar inclusiv pentru evicţiune (de exemplu, art. 22 alin. 1 din Legea nr. 449/2003);
c) în cazul evicţiunii pentru fapta terţilor, clauza de negaranţie stipulată în favoarea vânzătorului nu îl scuteşte pe acesta de obligaţia de a restitui preţul, afară de cazul în care cumpărătorul a cunoscut cauza de evicţiune sau a cumpărat pe riscul său (art. 1340 C. civ.).
d) clauza de negaranţie este lipsită de efecte în cazul în care vânzătorul a fost de rea-credinţă la încheierea contractului, cunoscând cauza de evicţiune şi necomunicând-o cumpărătorului.
09. Ce sunt viciile ascunse?
Răspuns: Viciile constau în deficienţele (lipsurile, neajunsurile) care fac lucrul impropriu utilizării lui conform destinaţiei sale sau aşteptărilor cumpărătorului.
10. În ce constă garanţia pentru vicii ascunse?
Răspuns: Garanţia pentru vicii ascunse asigură cumpărătorului repararea prejudiciilor decurgând din deficienţele legate de utilitatea practică (economică, concretă) a lucrului vândut, adică cele din cauza cărora „lucrul nu este bun de întrebuinţat, după destinaţia sa, sau întrebuinţarea sa e atât de micşorată, încât se poate presupune că cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat, sau n-ar fi dat pe dânsul ceea ce a dat, de i-ar fi cunoscut viciile” (art. 1352 C. civ.).
11. Enumeraţi condiţiile pentru ca garanţia de vicii ascunse să intre în funcţiune
Răspuns:
a) să existe un viciu;
b) viciul să fie ascuns;
c) viciul să fie de o anumită gravitate;
d) viciul să fie anterior sau contemporan vânzării.
12. Care sunt efectele garanţiei pentru vicii ascunse?
Răspuns: Dacă un viciu ascuns afectează lucrul vândut, potrivit dispoziţiilor art. 1355 C. civ., „cumpărătorul poate sau a întoarce lucrul şi a-şi primi preţul, sau a opri lucrul şi a cere înapoierea unei părţi din preţ arbitrate prin experţi”.
13. Care sunt acţiunile de care dispune cumpărătorul care vrea să invoce garanţia pentru vicii ascunse?
Răspuns:
a) acţiunea redhibitorie;
b) acţiunea estimatorie (quanti minoris).
14. Ce este acţiunea redhibitorie?
Răspuns: Acţiunea redhibitorie este în esenţă o acţiune în rezoluţiune. Spre deosebire însă de rezoluţiunea de drept comun, care este condiţionată de culpa debitorului (art. 1020 şi 1021 C. civ.), desfiinţarea vânzării pentru vicii ascunse nu este condiţionată în nici un fel de culpa vânzătorului, buna sau reaua-credinţă a acestuia (cunoaşterea sau necunoaşterea existenţei viciilor la data vânzării) fiind indiferentă.
15. Ce este acţiunea estimatorie?
Răspuns: Această acţiune permite cumpărătorului să menţină vânzarea şi să păstreze lucrul, dar cu o reducere a preţului arbitrată prin experţi (art. 1355 C. civ.). Reducerea va fi stabilită de instanţa de judecată, având în vedere pierderea de valoare a lucrului datorită
viciilor ascunse care au apărut între timp.
16. În ce condiţii are cumpărătorul dreptul la daune-interese?
Răspuns: Cumpărătorul unui bun afectat de vicii ascunse are dreptul de a obţine de la vânzătorul de rea-credinţă (care a cunoscut existenţa viciilor la data încheierii contractului şi nu le-a adus la cunoştinţa cocontractantlui său) şi daune-ineterese care să acopere prejudiciile care i-au fost cauzate de acestea (art. 1356 C. civ.). Acordarea daunelor-interese presupune dovada în condiţiile dreptului comun a existenţei unui prejudiciu şi a legăturii de cauzalitate dintre acesta şi viciile ascunse.
Trimiteți un comentariu