Întrebări la procedura penală I (15)
01. Definiţi remediile procesuale
Răspuns: Remediile procesuale sunt mijloace legale de înlăturare a suspiciunilor cu privire la obiectivitatea şi imparţialitatea persoanelor ce participă la soluţionarea cauzei penale.
02. Enumeraţi cauzele de suspiciune
Răspuns:
a) individuală;
b) colectivă.
03. Ce înseamnă suspiciunea individuală şi cum se remediază?
Răspuns: Se referă la un anumit judecător, procuror, organ de cercetare penală, grefier, interpret, expert şi stă la baza definirii cazurilor de incompatibilitate. Remediul procesual este înlăturarea situaţiei de incompatibilitate pe calea abţinerii sau a recuzării.
04. Ce înseamnă suspiciunea colectivă şi cum se remediază?
Răspuns: Se referă la o anumită instanţă în ansamblu. Remediul procesual care înlătură această suspiciune colectivă este:
a) strămutarea;
b) desemnarea unei alte instanţe pentru judecarea cauzei.
05. Definiţi incompatibilitatea
Răspuns: Reprezintă situaţia de parţialitate şi subiectivism în care se află unul dintre subiecţii procesuali oficiali într-o cauză penală concretă, situaţie care constituie un impediment la soluţionarea cauzei respective.
06. Enumeraţi ipotezele de incompatibilitate a judecătorului
Răspuns:
a) judecătorii sunt soţi, rude sau afini între ei până la gradul patru inclusiv;
b) judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs;
c) judecătorul şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză;
d) judecătorul fie a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecată, fie a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale;
e) judecătorul a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părţi;
f) judecătorul a fost expert sau martor;
g) există împrejurări din care rezultă că judecătorul este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată;
h) soţul, ruda sau afinul său, până la gradul patru inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală, a supravegheat urmărirea penală, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale;
i) judecătorul este soţ, rudă sau afin, până la gradul patru inclusiv, cu una din părţi sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;
j) există duşmănie între el, soţul sau una din rudele sale până la gradul patru inclusiv, şi una din părţi, soţul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv;
k) este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
l) a primit liberalităţi de la una din părţi, avocatul sau mandatarul acesteia;
m) soţul, ruda ori afinul său până la gradul patru inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi cauze.
07. Enunţaţi modalităţile de rezolvare a incompatibilităţii
Răspuns:
a) abţinerea;
b) recuzarea.
08. Ce este abţinerea?
Răspuns: Modalitatea prin care persoana care are cunoştinţă că se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate comunică că înţelege să nu participe la desfăşurarea procesului penal.
09. Ce este recuzarea?
Răspuns: Modalitatea prin care, în lipsa unei declaraţii de abţinere, oricare dintre părţile procesului penal cere ca persoana aflată în vreunul din cazurile de incompatibilitate să fie oprită de la participarea la desfăşurarea procesului penal.
10. În ce constă declaraţia de abţinere?
Răspuns: Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii. Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate.
11. Cine are competenţa de soluţionare a declaraţiei de abţinere formulată de judecător, procuror, magistrat-asistent sau grefier?
Răspuns: Abţinerea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine. Examinarea declaraţiei de abţinere se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine.
12. Cine are competenţa de soluţionare a declaraţiei de abţinere în cursul urmăririi penale?
Răspuns: În cursul urmăririi penale, asupra abţinerii persoanei care efectuează cercetarea
penală ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.
13. Care sunt soluţiile ce se pronunţă asupra declaraţiei de abţinere?
Răspuns:
a) în faza de judecată, completul competent se pronunţă prin încheiere. Încheierea prin care s-a admis/s-a respins declaraţia de abţinere nu este supusă nici unei căi de atac. Atunci când declaraţia de abţinere a fost admisă şi nu se poate constitui alt complet, instanţa superioară ce a fost competentă în soluţionare desemnează pentru judecarea cauzei o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea.
b) în faza de urmărire, procurorul competent se pronunţă prin ordonanţă.
14. În ce constă cererea de recuzare?
Răspuns: Cererea de recuzare se poate face de oricare dintre părţi de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate. Recuzarea se formulează verbal sau scris, cu arătarea pentru fiecare persoană a cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.
Lipsa precizării cazului de incompatibilitate sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare.
Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată. Cererea de recuzare nu poate fi formulat în raport cu judecătorul chemat să decidă asupra recuzării.
15. Cine are competenţa de soluţionare în cazul recuzării judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului?
Răspuns: Recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui care este recuzat. Examinarea cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana a cărei recuzare se cere. Înainte de a se soluţiona recuzarea, completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive. Când pentru soluţionarea cererii de recuzare nu se poate constitui un alt complet, cererea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
16. Cine are competenţa de soluţionare a recuzării în cursul urmăririi penale?
Răspuns: În cursul urmăririi penale, asupra recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.
17. Care sunt soluţiile ce se pronunţă asupra cererii de recuzare?
Răspuns:
a) în faza de judecată, completul competent se pronunţă prin încheiere. Încheierea prin care s-a admis recuzarea nu este supusă nici unei căi de atac. Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată o dată cu fondul cauzei. Atunci când cererea de recuzare a fost admisă şi nu se poate constitui alt complet, instanţa superioară ce a fost competentă în soluţionare desemnează pentru judecarea cauzei o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat recuzarea.
b) în faza de urmărire penală, procurorul competent se pronunţă prin ordonanţă.
Răspuns: Remediile procesuale sunt mijloace legale de înlăturare a suspiciunilor cu privire la obiectivitatea şi imparţialitatea persoanelor ce participă la soluţionarea cauzei penale.
02. Enumeraţi cauzele de suspiciune
Răspuns:
a) individuală;
b) colectivă.
03. Ce înseamnă suspiciunea individuală şi cum se remediază?
Răspuns: Se referă la un anumit judecător, procuror, organ de cercetare penală, grefier, interpret, expert şi stă la baza definirii cazurilor de incompatibilitate. Remediul procesual este înlăturarea situaţiei de incompatibilitate pe calea abţinerii sau a recuzării.
04. Ce înseamnă suspiciunea colectivă şi cum se remediază?
Răspuns: Se referă la o anumită instanţă în ansamblu. Remediul procesual care înlătură această suspiciune colectivă este:
a) strămutarea;
b) desemnarea unei alte instanţe pentru judecarea cauzei.
05. Definiţi incompatibilitatea
Răspuns: Reprezintă situaţia de parţialitate şi subiectivism în care se află unul dintre subiecţii procesuali oficiali într-o cauză penală concretă, situaţie care constituie un impediment la soluţionarea cauzei respective.
06. Enumeraţi ipotezele de incompatibilitate a judecătorului
Răspuns:
a) judecătorii sunt soţi, rude sau afini între ei până la gradul patru inclusiv;
b) judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs;
c) judecătorul şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză;
d) judecătorul fie a pus în mişcare acţiunea penală sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în calitate de procuror la instanţa de judecată, fie a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale;
e) judecătorul a fost reprezentant sau apărător al vreuneia din părţi;
f) judecătorul a fost expert sau martor;
g) există împrejurări din care rezultă că judecătorul este interesat sub orice formă, el, soţul sau vreo rudă apropiată;
h) soţul, ruda sau afinul său, până la gradul patru inclusiv, a efectuat acte de urmărire penală, a supravegheat urmărirea penală, a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive, în cursul urmăririi penale;
i) judecătorul este soţ, rudă sau afin, până la gradul patru inclusiv, cu una din părţi sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;
j) există duşmănie între el, soţul sau una din rudele sale până la gradul patru inclusiv, şi una din părţi, soţul sau rudele acesteia până la gradul al treilea inclusiv;
k) este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
l) a primit liberalităţi de la una din părţi, avocatul sau mandatarul acesteia;
m) soţul, ruda ori afinul său până la gradul patru inclusiv a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi cauze.
07. Enunţaţi modalităţile de rezolvare a incompatibilităţii
Răspuns:
a) abţinerea;
b) recuzarea.
08. Ce este abţinerea?
Răspuns: Modalitatea prin care persoana care are cunoştinţă că se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate comunică că înţelege să nu participe la desfăşurarea procesului penal.
09. Ce este recuzarea?
Răspuns: Modalitatea prin care, în lipsa unei declaraţii de abţinere, oricare dintre părţile procesului penal cere ca persoana aflată în vreunul din cazurile de incompatibilitate să fie oprită de la participarea la desfăşurarea procesului penal.
10. În ce constă declaraţia de abţinere?
Răspuns: Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior, că se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii. Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate.
11. Cine are competenţa de soluţionare a declaraţiei de abţinere formulată de judecător, procuror, magistrat-asistent sau grefier?
Răspuns: Abţinerea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine. Examinarea declaraţiei de abţinere se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine.
12. Cine are competenţa de soluţionare a declaraţiei de abţinere în cursul urmăririi penale?
Răspuns: În cursul urmăririi penale, asupra abţinerii persoanei care efectuează cercetarea
penală ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.
13. Care sunt soluţiile ce se pronunţă asupra declaraţiei de abţinere?
Răspuns:
a) în faza de judecată, completul competent se pronunţă prin încheiere. Încheierea prin care s-a admis/s-a respins declaraţia de abţinere nu este supusă nici unei căi de atac. Atunci când declaraţia de abţinere a fost admisă şi nu se poate constitui alt complet, instanţa superioară ce a fost competentă în soluţionare desemnează pentru judecarea cauzei o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat abţinerea.
b) în faza de urmărire, procurorul competent se pronunţă prin ordonanţă.
14. În ce constă cererea de recuzare?
Răspuns: Cererea de recuzare se poate face de oricare dintre părţi de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate. Recuzarea se formulează verbal sau scris, cu arătarea pentru fiecare persoană a cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.
Lipsa precizării cazului de incompatibilitate sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare.
Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată. Cererea de recuzare nu poate fi formulat în raport cu judecătorul chemat să decidă asupra recuzării.
15. Cine are competenţa de soluţionare în cazul recuzării judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului?
Răspuns: Recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui care este recuzat. Examinarea cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana a cărei recuzare se cere. Înainte de a se soluţiona recuzarea, completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunţă asupra măsurilor preventive. Când pentru soluţionarea cererii de recuzare nu se poate constitui un alt complet, cererea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.
16. Cine are competenţa de soluţionare a recuzării în cursul urmăririi penale?
Răspuns: În cursul urmăririi penale, asupra recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunţă procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.
17. Care sunt soluţiile ce se pronunţă asupra cererii de recuzare?
Răspuns:
a) în faza de judecată, completul competent se pronunţă prin încheiere. Încheierea prin care s-a admis recuzarea nu este supusă nici unei căi de atac. Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată o dată cu fondul cauzei. Atunci când cererea de recuzare a fost admisă şi nu se poate constitui alt complet, instanţa superioară ce a fost competentă în soluţionare desemnează pentru judecarea cauzei o altă instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a formulat recuzarea.
b) în faza de urmărire penală, procurorul competent se pronunţă prin ordonanţă.
Trimiteți un comentariu