Întrebări drept penal, partea generală I, 17
1. Ce sunt calificările alternative?
Răspuns:
Suntem în prezenţa unor calificări alternative în situaţia în care între conţinuturile legale ale infracţiunilor susceptibile de a fi reţinute există o opoziţie esenţială, astfel încât alegerea unei calificări o exclude în mod necesar pe cealaltă. În acest caz (numit şi concurs aparent de calificări) există doar în aparenţă un concurs de calificări, căci la o analiză atentă doar una dintre calificări are vocaţie de aplicare în cazul faptei comise.
2. Prin ce se deosebesc calificările incompatibile de cele alternative?
Răspuns:
Există calificări incompatibile atunci când o infracţiune este consecinţa logică şi întrucâtva naturală a alteia cu care se confundă intim, căci ele tind să protejeze acelaşi interes colectiv sau individual şi au la bază o rezoluţie infracţională unică. În acest caz se va reţine doar calificarea principală, cea subsidiară fiind înlăturată.
În situaţia calificărilor alternative, infracţiunile sunt în stadiul de excludere reciprocă. În situaţia calificărilor incompatibile, una dintre infracţiuni o include pe cealaltă.
3. Prin ce se deosebesc calificările redundante de cele echivalente?
Răspuns:
O calificare apare ca redundantă atunci când acoperă exact faptele deja incluse într-o altă calificare. În practică, această situaţie apare în două ipoteze:
a) conflictul dintre o calificare generală şi una specială;
b) o calificare se regăseşte ca element sau circumstanţă în structura altei calificări.
Suntem în prezenţa unor calificări echivalente în cazul în care aceeaşi activitate materială intră sub incidenţa a două calificări ce o acoperă în întregime.
Atât calificările redundante cât şi calificările echivalente presupun două norme care reglementează aceeaşi materie. Diferenţa constă însă în faptul că toate calificările echivalente conţin aceleaşi elemente, neexistând între acestea diferenţe de conţinut care să fundamenteze concluzia că una ar fi specială şi alta generală. Cele două norme în concurs, conţinând aceleaşi elemente de incriminare, nu pot fi niciodată aplicate cumulativ, ci doar alternativ.
Răspuns:
Suntem în prezenţa unor calificări alternative în situaţia în care între conţinuturile legale ale infracţiunilor susceptibile de a fi reţinute există o opoziţie esenţială, astfel încât alegerea unei calificări o exclude în mod necesar pe cealaltă. În acest caz (numit şi concurs aparent de calificări) există doar în aparenţă un concurs de calificări, căci la o analiză atentă doar una dintre calificări are vocaţie de aplicare în cazul faptei comise.
2. Prin ce se deosebesc calificările incompatibile de cele alternative?
Răspuns:
Există calificări incompatibile atunci când o infracţiune este consecinţa logică şi întrucâtva naturală a alteia cu care se confundă intim, căci ele tind să protejeze acelaşi interes colectiv sau individual şi au la bază o rezoluţie infracţională unică. În acest caz se va reţine doar calificarea principală, cea subsidiară fiind înlăturată.
În situaţia calificărilor alternative, infracţiunile sunt în stadiul de excludere reciprocă. În situaţia calificărilor incompatibile, una dintre infracţiuni o include pe cealaltă.
3. Prin ce se deosebesc calificările redundante de cele echivalente?
Răspuns:
O calificare apare ca redundantă atunci când acoperă exact faptele deja incluse într-o altă calificare. În practică, această situaţie apare în două ipoteze:
a) conflictul dintre o calificare generală şi una specială;
b) o calificare se regăseşte ca element sau circumstanţă în structura altei calificări.
Suntem în prezenţa unor calificări echivalente în cazul în care aceeaşi activitate materială intră sub incidenţa a două calificări ce o acoperă în întregime.
Atât calificările redundante cât şi calificările echivalente presupun două norme care reglementează aceeaşi materie. Diferenţa constă însă în faptul că toate calificările echivalente conţin aceleaşi elemente, neexistând între acestea diferenţe de conţinut care să fundamenteze concluzia că una ar fi specială şi alta generală. Cele două norme în concurs, conţinând aceleaşi elemente de incriminare, nu pot fi niciodată aplicate cumulativ, ci doar alternativ.
Trimiteți un comentariu