Întrebări drept penal, partea generală I, 9
1. De ce Constituţia poate fi considerată ca izvor de drept penal?
Răspuns:
Constituţia este izvor de drept penal deoarece în textul ei sunt menţionate numeroase valori sociale pe care dreptul penal este chemat să le apere. De asemenea, Constituţia consacră o serie de reguli care privesc dreptul penal.
2. Cum se compatibilizează rolul cutumei ca izvor de drept penal cu principiul legalităţii incriminării (lex scripta)?
Răspuns:
Rolul cutumei în dreptul penal este departe de a fi inexistent sau neglijabil. Ea intervine ca izvor de drept penal în sfera cauzelor care fac ca fapta să nu fie infracţiune şi în interpretarea legii penale.
Pe de altă parte, principiul legalităţii incriminării (lex scripta) limitează sfera izvoarelor dreptului penal la actele normative de forţă egală sau superioară legii organice şi exclude izvoarele nescrise.
Însă, limitarea impusă de lex scripta nu este absolută, iar dacă cutuma nu poate crea infracţiuni, nici să agraveze răspunderea penală, ea intervine în domeniul intrepretării legii penale.
3. De ce ordonanţele simple nu pot fi izvoare de drept penal?
Răspuns:
Spre deosebire de ordonanţele de urgenţă, ordonanţele simple nu pot fi izvoare de drept penal, întrucât Guvernul este abilitat să emită acest din urmă gen de act normativ în domenii care nu fac obiectul legii organice. Or, potrivit art. 73 din Constituţie reglementarea infracţiunilor şi pedepselor este un domeniu rezervat legii organice.
4. Prin ce se deosebesc izvoarele directe de izvoarele indirecte de drept penal?
Răspuns:
Izvoarele directe exprimă şi impun prin ele însele o anumită regulă de conduită. Izvoarele indirecte au rolul de a clarifica sau a determina conţinutul izvoarelor directe.
Ca izvoare directe, enumerăm: Constituţia, deciziile Curţii Constituţionale, legea organică, actele anterioare Constituţiei din 1991 asimilate legii organice, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, cutuma (când vizează sfera cauzelor care fac ca fapta să nu fie infracţiune), decretele prezidenţiale de acordare a graţierii individuale, tratatele şi convenţiile internaţionale ratificate, normele adoptate la nivelul UE.
Ca izvoare indirecte, avem: cutuma (ca interpretare a legii penale), deciziile ÎCCJ pronunţate în recurs în interesul legii.
Răspuns:
Constituţia este izvor de drept penal deoarece în textul ei sunt menţionate numeroase valori sociale pe care dreptul penal este chemat să le apere. De asemenea, Constituţia consacră o serie de reguli care privesc dreptul penal.
2. Cum se compatibilizează rolul cutumei ca izvor de drept penal cu principiul legalităţii incriminării (lex scripta)?
Răspuns:
Rolul cutumei în dreptul penal este departe de a fi inexistent sau neglijabil. Ea intervine ca izvor de drept penal în sfera cauzelor care fac ca fapta să nu fie infracţiune şi în interpretarea legii penale.
Pe de altă parte, principiul legalităţii incriminării (lex scripta) limitează sfera izvoarelor dreptului penal la actele normative de forţă egală sau superioară legii organice şi exclude izvoarele nescrise.
Însă, limitarea impusă de lex scripta nu este absolută, iar dacă cutuma nu poate crea infracţiuni, nici să agraveze răspunderea penală, ea intervine în domeniul intrepretării legii penale.
3. De ce ordonanţele simple nu pot fi izvoare de drept penal?
Răspuns:
Spre deosebire de ordonanţele de urgenţă, ordonanţele simple nu pot fi izvoare de drept penal, întrucât Guvernul este abilitat să emită acest din urmă gen de act normativ în domenii care nu fac obiectul legii organice. Or, potrivit art. 73 din Constituţie reglementarea infracţiunilor şi pedepselor este un domeniu rezervat legii organice.
4. Prin ce se deosebesc izvoarele directe de izvoarele indirecte de drept penal?
Răspuns:
Izvoarele directe exprimă şi impun prin ele însele o anumită regulă de conduită. Izvoarele indirecte au rolul de a clarifica sau a determina conţinutul izvoarelor directe.
Ca izvoare directe, enumerăm: Constituţia, deciziile Curţii Constituţionale, legea organică, actele anterioare Constituţiei din 1991 asimilate legii organice, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului, cutuma (când vizează sfera cauzelor care fac ca fapta să nu fie infracţiune), decretele prezidenţiale de acordare a graţierii individuale, tratatele şi convenţiile internaţionale ratificate, normele adoptate la nivelul UE.
Ca izvoare indirecte, avem: cutuma (ca interpretare a legii penale), deciziile ÎCCJ pronunţate în recurs în interesul legii.
Trimiteți un comentariu