Întrebări drept penal, partea generală I, 12
1. Care sunt persoanele care nu pot fi extrădate de către România?
Răspuns:
Nu pot fi extrădate:
a) persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România;
b) persoanele străine care se bucură în România de jurisdicţie, în condiţiile şi la limitele conferite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;
c) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.
2. Dacă fapta pentru care se cere extrădarea a fost comisă pe teritoriul României, se poate admite cererea de extrădare adresată statului român?
Răspuns:
Dacă infracţiunea s-a comis în tot sau în parte pe teritoriul României, în principiu, autorităţile române vor proceda la judecarea infractorului potrivit legii române. Este totuşi posibilă admiterea cererii de extrădare atunci când urmărirea şi judecata pe teritoriul statului slicitant sunt justificate fie de aflarea adevărului, fie de posibilitatea de a aplica o sancţiune potrivită sau de a asigura reintegrarea socială a persoanei extrădate.
3. Ce consecinţe atrage principiul specialităţii extrădării?
Răspuns:
Principiul specialităţii extrădării, înscris în art. 73 al Legii nr. 302/2006, prevede că persoana extrădată nu poate fi urmărită, judecată ori deţinută în vederea executării unei pedepse, pentru un fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea.
4. În ce situaţii extrădarea poate fi refuzată pe motivul pericolului de încălcare a dispoziţiilor art. 3 din CEDO?
Răspuns:
Extrădarea poate fi refuzată pe motivul pericolului de încălcare a dispoziţiilor art. 3 din CEDO în situaţia în care există date care fundamentează temerea că în statul solicitant persoana extrădată va fi expusă la tortură, tratamente inumane sau degradante.
Răspuns:
Nu pot fi extrădate:
a) persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România;
b) persoanele străine care se bucură în România de jurisdicţie, în condiţiile şi la limitele conferite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;
c) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.
2. Dacă fapta pentru care se cere extrădarea a fost comisă pe teritoriul României, se poate admite cererea de extrădare adresată statului român?
Răspuns:
Dacă infracţiunea s-a comis în tot sau în parte pe teritoriul României, în principiu, autorităţile române vor proceda la judecarea infractorului potrivit legii române. Este totuşi posibilă admiterea cererii de extrădare atunci când urmărirea şi judecata pe teritoriul statului slicitant sunt justificate fie de aflarea adevărului, fie de posibilitatea de a aplica o sancţiune potrivită sau de a asigura reintegrarea socială a persoanei extrădate.
3. Ce consecinţe atrage principiul specialităţii extrădării?
Răspuns:
Principiul specialităţii extrădării, înscris în art. 73 al Legii nr. 302/2006, prevede că persoana extrădată nu poate fi urmărită, judecată ori deţinută în vederea executării unei pedepse, pentru un fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea.
4. În ce situaţii extrădarea poate fi refuzată pe motivul pericolului de încălcare a dispoziţiilor art. 3 din CEDO?
Răspuns:
Extrădarea poate fi refuzată pe motivul pericolului de încălcare a dispoziţiilor art. 3 din CEDO în situaţia în care există date care fundamentează temerea că în statul solicitant persoana extrădată va fi expusă la tortură, tratamente inumane sau degradante.
Trimiteți un comentariu