Întrebări drept penal, partea generală I, 23
1. Care este structura praeterintenţiei?
Răspuns:
Praeterintenţia reprezintă cea de-a treia formă a vinovăţiei, o formă mixtă, creată prin combinarea unor elemente aparţinând intenţiei şi culpei.
În structura praeterintenţiei vom avea două forme de vinovăţie suprapuse: o intenţie, cu privire la rezultatul dorit, şi o culpă cu privire la rezultatul mai grav, efectiv produs. Pentru a fi în prezenţa praeterintenţiei, este suficient ca acţiunea de bază să fie prevăzută de legea penală, indiferent de gravitatea ei.
2. Cum se face delimitarea praeterintenţiei faţă de intenţia eventuală şi faţă de culpă?
Răspuns:
În ceea ce priveşte delimitarea praeterintenţiei faţă de intenţia eventuală, vor fi folosite criteriile generale de delimitare între intenţie şi culpă. Astfel, în măsuraîn care rezultatul mai grav apare ca fiind prevăzut şi acceptat de autor, vom fi în prezenţa unei intenţii eventuale şi nu a unei praeterintenţii.
În ceea ce priveşte delimitarea faţă de culpă, trebuie verificat dacă la baza rezultatului mai grav s-a aflat sau nu o faptă prevăzută de legea penală. În măsura în care o astfel de faptă nu există, vom fi în prezenţa unei culpe şi nu a praeterintenţiei. Dacă producerea rezultatului a fost precedată de o faptă prevăzută de legea penală, trebuie analizat dacă rezultatul mai grav apare ca o consecintă tipică a urmării dorite de făptuitor, cu alte cuvinte dacă urmarea dorită apare în norma-tip ca o premisă pentru urmarea praeterintenţionată. În caz afirmativ avem o praeterintenţie, în cazul unui răspuns negativ vom fi în prezenţa culpei, ce va caracteriza o infracţiune reţinută în concurs cu cea intenţionată.
3. Sub aspectul periculozităţii, care credeţi că este ierarhia între praeterinteţie, intenţie şi
culpă?
Răspuns:
Fiind caracterizată ca o formă de vinovăţie mixtă, fapta praeterintenţionată se situează, sub aspectul periculozităţii, pe o poziţie intermediară între fapta comisă cu intenţie şi cea săvârşită din culpă.
Răspuns:
Praeterintenţia reprezintă cea de-a treia formă a vinovăţiei, o formă mixtă, creată prin combinarea unor elemente aparţinând intenţiei şi culpei.
În structura praeterintenţiei vom avea două forme de vinovăţie suprapuse: o intenţie, cu privire la rezultatul dorit, şi o culpă cu privire la rezultatul mai grav, efectiv produs. Pentru a fi în prezenţa praeterintenţiei, este suficient ca acţiunea de bază să fie prevăzută de legea penală, indiferent de gravitatea ei.
2. Cum se face delimitarea praeterintenţiei faţă de intenţia eventuală şi faţă de culpă?
Răspuns:
În ceea ce priveşte delimitarea praeterintenţiei faţă de intenţia eventuală, vor fi folosite criteriile generale de delimitare între intenţie şi culpă. Astfel, în măsuraîn care rezultatul mai grav apare ca fiind prevăzut şi acceptat de autor, vom fi în prezenţa unei intenţii eventuale şi nu a unei praeterintenţii.
În ceea ce priveşte delimitarea faţă de culpă, trebuie verificat dacă la baza rezultatului mai grav s-a aflat sau nu o faptă prevăzută de legea penală. În măsura în care o astfel de faptă nu există, vom fi în prezenţa unei culpe şi nu a praeterintenţiei. Dacă producerea rezultatului a fost precedată de o faptă prevăzută de legea penală, trebuie analizat dacă rezultatul mai grav apare ca o consecintă tipică a urmării dorite de făptuitor, cu alte cuvinte dacă urmarea dorită apare în norma-tip ca o premisă pentru urmarea praeterintenţionată. În caz afirmativ avem o praeterintenţie, în cazul unui răspuns negativ vom fi în prezenţa culpei, ce va caracteriza o infracţiune reţinută în concurs cu cea intenţionată.
3. Sub aspectul periculozităţii, care credeţi că este ierarhia între praeterinteţie, intenţie şi
culpă?
Răspuns:
Fiind caracterizată ca o formă de vinovăţie mixtă, fapta praeterintenţionată se situează, sub aspectul periculozităţii, pe o poziţie intermediară între fapta comisă cu intenţie şi cea săvârşită din culpă.
Trimiteți un comentariu